Efectul razelor gamma

In fiecare an, pentru mai putin de o saptamana, orasul miroase a flori.

Si apoi asta.

Cork in wine

Ma gandeam inca de dimineata la vorba asta a lui Costel care spune atat de multe despre tara in care traim si care se potriveste atat de bine cu tot ce s-a intamplat in ultimele zile.

*

Ma gandeam la asta cand tramvaiul cu care ma duc in fiecare dimineata la munca s-a oprit la iesirea din pasajul Victoria si a ramas acolo si am coborat dupa cateva minute si am pornit pe jos, printre masini care claxonau ca si cum nu ar fi vazut ca nu avem pe unde sa trecem si ca alunecam oricum si suntem pana la genunchi in zapada.

*

Apoi m-am mai gandit la asta cand am dat niste telefoane pentru lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le fac eu si despre care nu stiam mai nimic.

*

Si cand am plecat de la munca si nu aveam pe unde sa merg sau sa traversez, pentru ca taxiurile opreau fix pe partea din trecerea de pietoni unde nu era apa.

*

Si cand in geamul de la ghereta cu bilete era lipit, evident, un bilet: "lipsesc 20 de minute, 17.30-17.50".

*

Si cand nici la pet shop nu era deschis, desi orarul arata altfel.

*

Si cand am vazut discursul semielectoral al lui Basescu.

*

Si apoi cand a murit Emil Hossu in direct.

***

Tara asta e ca o gluma englezeasca, care e la fel de absurda, numai ca nu e gluma.

Aleluia

Am zis cand am auzit ca exista a gay republican care candideaza la presedintie in SUA.

Si dupa aia am mai zis o data, cand am vazut site-ul lui Bill Owens, un fotograf despre care nu stiam.

Man and Dog

This is a diary of hate

Hello! Andy, it's Edie.

Xenu: A man, not a boy.

Adevaratul Mitzy: A boy, not yet a woman.

Come on, beibi, light my fire

Logic must look after itself. In a certain sense, we cannot make mistakes in logic.

si, desigur:

Logic is not a body of doctrine, but a mirror-image of the world. Logic is transcendental.

A few of my favourite people

You show me continents

Mi-am amintit asta seara ca ar trebui sa imi recuperez momentele, sa ma concentrez din nou cat sa imi dau seama ca exista. Am uitat de ele in ultima vreme, cu tavalugul acesta de intamplari. You know, I see the islands.

Dar mai devreme eram, iar, in statia de tramvai, lumina de la felinare era chioara si eu tineam castile in urechi si canta Florence si un pic mai tarziu Bjork, si imi place tare mult versul ala, "so I stayed in the darkness with you" si mi-am dat seama ca nu e nevoie. Am luat cartea din poseta.

Am citit asta. "Fericirea mea e facuta din fervoare. Au fost zile in care, daca imi repetam ca doua si cu doua fac patru, era de ajuns ca sa simt o anumita beatitudine, ca si simpla imagine a mainii mele pe masa. Cu orice prilej, fara deosebire, am adorat nebuneste."

Sa ardem toate cartile, Natanael.

Stronger than dirt

Dupa cum zicea el.

Wings where we had shoulders

Am decis ca celebrul "in zona", in care ma aflu mereu, va fi inlocuit uneori de Love Street. You see, I live on Love Street. Si tocmai de aceea am decis ca pe Love Street fiecare vorbeste cu toata lumea. Inca de multa vreme am aceasta inchipuire hippie cum ca oamenii ar trebui sa vorbeasca mai mult unii cu altii. Mai ales daca nu se cunosc.
***
Chiar astazi, spre exemplu, cand coboram din tramvai ca sa merg la munca, all dark sunglasses and looking gorgeous, un domn in varsta m-a rugat sa cobor inaintea lui. I-am facut semn sa coboare primul, nu ma grabeam atat de tare, doar ma duceam la munca.
Mi-a zambit si a zis:
- Credeam ca va grabiti, voi, tinerii, mereu va grabiti.
- Nu, i-am spus.
- La varsta asta noi nu ne mai grabim nicaieri, mi-a zis cu un zambet.
- Zi buna, i-am spus, pentru ca imi paruse simpatic.
- Mai degraba zi scurta.
L-am iubit.
***
Si, cu cateva saptamani in urma, pe cand veneam intr-o seara de la Mitzy, asteptam eu tramvaiul si tramvaiul nu mai venea. Am decis ca pot merge pe jos o statie, puteam sa prind tramvaiul daca il simteam venind din spate. Pana la urma, am mers doua statii, iar cand am ajuns si incercam sa decid daca sa merg pe jos chiar pana acasa sau sa mai astept un pic, o doamna a intrat in vorba cu mine. Daca vin dinspre Maria Rosetti, voia sa stie dansa, si daca nu am vazut vreun tramvai. Evident, nu vazusem, i-am spus ca imi voi continua drumul pe jos. A zis ca o sa mearga alaturi de mine, daca nu ma deranjeaza, iar eu m-am oferit sa ii car una dintre plase. Nu a dorit, dar am mers alaturi o vreme si mi-a povestit. Vorbea mult despre credinta ei si despre Dumnezeu, si, daca nu mi s-ar fi parut decenta, as fi desconsiderat-o un pic. Niciodata nu m-am priceput sa fac diferenta intre o credinta autentica si una superficiala, iar manifestarile de genul asta langa straini imi par ipocrite sau interesate, dar doamna asta chiar mi-a parut sincera in discursul ei. Dupa ce a avut timp sa imi povesteasca despre cum totul are un sens in lumea asta, si despre cum asculta felurite prelegeri la radio (am uitat ce radio din motive evidente), am ajuns, in cele din urma, acasa. Inainte de a ne desparti, la plecare, mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o:
- Nu o sa ma mai vedeti, probabil. Puteti sa imi spuneti, deci. Credinta asta, va face ea sa va treziti mai usor dimineata?
A parut un pic surprinsa, dar a raspuns frumos.
- Nu. Intotdeauna m-am trezit greu.
***
Si chiar mai devreme cand veneam dinspre Mitzy, in tramvai, o familie (mama alaptand, tata si fiu) statea pe scaunele din jurul meu. Si la un moment, fiul, care statea chiar in spatele meu si parea sa aiba intre 3 si 7 ani (niciodata nu am reusit sa imi dau seama ce varste au copiii) a zis:
- Tati, ce e aia mistica?
M-am intors si am zambit la ta-su, care ii spusese incurcat ca se vor uita in dictionar cand ajung acasa. Si mi-am zis ca e bine.

Acum mi-am dat seama ca toate astea se intampla in tramvai.

dead icons

Or don't

In Metrocity

fear/love

and in that day, her whole life

La multi ani, O.!

Olo!!!

Sambata seara eram pe la Mitzy intr-o conferinta intergalactica cu fratii nostri din Germania. O conferinta de importanta vitala pentru omenire, desigur, in timpul careia m-am simtit atat de bine incat i-am stins o tigara lui Ines in frunte ca sa ma potolesc. Si cum ma simteam eu foarte bine, stiti doar cat de tare imi place sa ma relaxez sambata seara, aud niste vorbe cunoscute:

- Olo! Olo!!!, a spus o voce timida, dar vesela.

M-am intors sa ma uit in directia din care venea vocea. Venea dinspre usa. Stiti cum este, tot timpul cand aud cate ceva trebuie sa ma intorc cu tot corpul, ca si cum as avea torticolis, din cauza gulerelor foarte mari pe care le folosesc ca sa impresionez multimile de supusi. Imi dau asa un aer aparte, chiar impresionant, as zice.
Dar sa revenim. M-am intors cu ochii licarind de speranta.
Si atunci l-am vazut. Era chiar el! Fratele meu demult pierdut, Megamind. Venind catre mine cu bratele deschise, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum nu ne-am fi despartit drumurile acum 583 de ani, cand mami l-a trimis catre Pamant impreuna cu pestele meu, Minion. Am jurat atunci ca ma voi razbuna. Dar iata, acum el parea sa fi uitat totul.
Sunt foarte tulburata de aceasta intalnire, trebuie sa va marturisesc. In primul rand, nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau ma razbun, acum, cand in cele din urma am ocazia. Cred ca ma bucur mai degraba, desi stiu ca pe lumea asta nu poate exista decat unul dintre noi, deci o mare batalie este pe cale sa inceapa. Pana sa iau, totusi, o decizie, am decis ca a venit vremea pentru o schimbare de look. Acum, cu Megamind aici, lumea ar putea sa ne confunde si nu vreau sa risc sa imi pierd puterile asupra muritorilor doar pentru ca el este color si eu alb/negru.

In acest scop am plecat azi cu Mitzy sa ne cumparam haine. A fost cam ciudat, stiti cum este cand mi se prinde pelerina in rafturile din magazine sau cand detectoarele de la intrare o iau razna cand intru sau ies de undeva. Oricum, dupa ce iesiseram dintr-un astfel de magazin, am observat un baiat si l-am chestionat pe Mitzy in legatura cu un aspect foarte important al modei masculine:
- Ciudat ca baiatul asta s-a gandit sa isi ia short cu camasa si totusi si-a luat shortul ala pe el.
- Ei, nu e, mitzy, ciudat, tu stii ce greu se gaseste un short bun; mi-a raspuns Adevaratul. Si a continuat:
- Acu si sa porti short cu camasa e asaaaa... Deci azi dimineata mi-am pus short cu camasa si nu mi se vedea shortul de camasa.
Am dedus de aici ca din aceasta dimineata nu se mai poarta short cu camasa. Luati aminte!

Zile exemplare,

dupa cum prorocea Mitzy. Ultima de Vlad B. pt Vice.

Piticot

De aproape o saptamana o tin ca la Piticot, imi propun sa ajung intr-un loc si ma mai opresc in alte parti, mai dau cu zarul si mai stau o tura, mai fac trei pasi inainte, stiti cum este.
Spre exemplu, in ultimele doua zile ne-am propus, eu si Mitzy, sa facem niste cumparaturi. Vrem niste casti, un cadou si bilete la Suede. Ieri am plecat dupa ele dar ne-a prins ploaia, nu am mai ajuns sa ne uitam dupa nici una dintre cele de mai sus dar am fost la h&m sa ne cumparam ceva cu cardul ala pe care am aflat cati bani erau. Eu nu mi-am gasit nimic dragut. Si asta suna inca bine, pentru ca singurul lucru care mi-a atras atentia era de la sectiunea de supraponderali. Am si probat rochia tricou, imi statea chiar bine, iar acest lucru m-a ingrijorat foarte tare. Adica nu pot sa inteleg cum imi sta ok ceva care e luat de la raionul ala. Nu l-am cumparat, normal.
Azi am pornit iar sa ne cumparam aceleasi lucruri, ne-a prins ploaia in parcul Kiseleff, am ajuns chiar sa ne cumparam biletele, ceea ce mi se pare un progres evident, dupa care iar ne-am pierdut. Nu stiu cum se face, dar ne-am pierdut in sensul ca am ajuns la Vertigo Porn acasa care, desi e mai mult vertigo decat porn zilele astea, ne-a convins sa ne uitam la un film porno. Nu orice fel de film porno, desigur, ci cel cu Vali Punga. In timp ce ma uitam eu la punga in acest awesome threesome, am avut o revelatie. Acesta a fost primul film porno din viata mea. Nu stiu daca e de bine sau de rau ca era cu Vali Punga, am impresia, totusi, ca puteam sa incep mai bine. Pe de alta parte, stau si ma mir cum am putut sa ajung la aceasta varsta respectabila fara sa vad nici macar un singur film porno. Mi se pare indecent.
Si chiar acum mi-am adus aminte cum stateam zilele trecute cu un pliant pe care l-am primit cadou din Grecia. Este un fel de meniu pentru un salon de masaj erotic, scris intr-o engleza desavarsita din care imi permit sa citez categorisirea fetelor. Ele sunt impartite in Platinum ("can easily be confused with fashion models), Gold girls (girls with nice appearence), Silver Girls (simple girls, can easily be confused with girls from a spa) si Promo girls (girls with different physical layout, chosen for the promotion of the company, intended for those with small pockets). Le-am studiat cu atentie incercand sa gasim una care e varsator sau balanta care sa ne placa, sa o chemam si sa o trimitem dupa tigari, pentru ca diferitele tipuri de masaj (se numesc toate ceva cu happy ending) nu ne-au prea atras. Iar eu inca nu m-am prins ce inseamna different physical layout.

Si am vrut sa ne cumparam un puzzle cu ceva de genul asta.