fear/love

and in that day, her whole life

Alo? Salvarea?

Am fost astazi la aceasta lansare de carte. De obicei le evit, pentru ca am invatat in timp ca nu exista cale mai sigura catre a-ti displace o carte decat sa te intalnesti cu autorul sau, mai rau, cu cineva care crede ca a inteles fix despre ce este vorba in cartea respectiva. Azi, totusi, m-am dus in aceasta hruba la lansarea unei carti, pe numele ei "Armata Salvarii". E scrisa de un tip gay si e marketata drept cartea singurului scriitor arab care a avut curajul sa isi declare public homosexualitatea - Abdellah Taia pe numele lui. Sunt convinsa, cumva, ca dansul are mai multe merite decat atat, si mai cred ca cei care au vorbit despre carte nu au mare habar despre asta.
Dar nu asta voiam sa zic, de fapt. Cand am ajuns la aceasta lansare am auzit-o glasuind, cum ii place ei sa spuna, pe o doamna pe care am cunoscut-o indeaproape ani de zile. O lectie de viata in fiecare zi, ce sa spun. Doamna povestea despre Armata Salvarii (si mi s-a parut amuzant, caci, cu ceva timp in urma, ne povestise cum a descoperit ea acest magazin cool in Londra, numit "armata salvarii". Oh, da.) si ma si gandeam ce trebuia sa fi fost acum in mintea dansei, cu acest scriitor gay care a dat acest nume de magazin unei carti. Haos, va zic. Dupa care dansa a inceput sa spuna o poveste despre gay, probabil singura pe care o stie pe de rost si a invatat sa o declame cu simtire. Ma bucur mult ca i-a placut povestea, imi displace ca si-a insusit-o. Ajunsa acasa, am gasit aceeasi poveste pe care a repetat-o atat de des incat chiar si eu, care nu mai am nicio treaba cu dansa, o aud prea mult, pe blogul personal. Mi s-a parut, iar, amuzant cum isi amintea dansa ca acum ceva ani, la un interviu pe care il lua unui domn gay, el i-a spus aceasta povestioara. Intamplator, stiu ca nu a fost chiar asa si ca nici macar nu ii lua dansa interviul. Stiu asta pentru ca eu am facut acel interviu. Nici macar nu mai tin minte daca asta era ceea ce voiam cu adevarat sa spun, cred doar ca m-am enervat mult prea tare intre timp.
Oricum, la lansarea respectiva au mai vorbit doi domni. Ce sa zic, imi sunt simpatici amandoi si comparatia ii avantaja oricum. Numai ca dansii au avut mari probleme in a ne recomanda aceasta carte. E si destul de greu atunci cand exprimarea ta suna cam asa: "conditia homosexualului in societate" sau (asta mi-a placut mult) "inchipuiti-va ca o femeie l-ar urma pe un barbat care o cheama in toaleta. Nu sunt foarte multe!" Nici macar nu ma pot apuca sa zic cate lucruri sunt in neregula cu afirmatia respectiva. Mda, iata, deci, inca o carte de care mi s-a facut lehamite, si nu din vina ei.

How to be good

Imi plac tare mult diminetile, cum am mai zis. Such a sense of possibility, intotdeauna. Mai cu seama cand este frig si soare si ma deplasez cu tramvaiul while looking at crazy people. S-au inmultit in ultima vreme, ce e drept, there's more to watch. Asta faceam si in aceasta dimineata in tramvai, autizata aproape complet de casti si de cartea pe care o tineam in brate. Si m-am coborat unde trebuia (intotdeauna ma gandesc ca as putea sa nu cobor, dar apoi imi dau seama ca mai e doar o statie pana la capatul de linie si, deci, nu e schema). Si, cum ma plimbam prin zapada fara niciun chef sa ajung mai repede la munca, ma trezesc intrebata. Evident, am presupus ca era o intrebare, caci l-am vazut pe un domn gesticuland si formuland ceva. Mi-am scos o casca din ureche si am ridicat intrebator din spranceana. "Ati raspuns la intrebare?", a repetat. "Ce intrebare?", am incercat sa fiu politicoasa. "Cum sa fii bun." Ah, cartea. Deci citesc aceasta carte de Nick Hornby, How to be good, si ma tot gandesc ca s-a cam terminat si cu pasiunea pentru el, ideile lui bune si cuvintele lui simple, in plus, numai titlul cartii ma face sa ma gandesc la self help and we all know that can't be good. "Nu am raspuns", i-am zis, si apoi am incropit o conversatie pret de doua minute, pentru ca mergeam in aceeasi directie. Si in tot acest timp ma gandeam ca e dragut ca necunoscutii sa vorbeasca pe strada, ca asa ar fi normal, ca intr-o lume in care mi-ar placea sa traiesc oamenii ar vorbi pe strada despre orice si nu s-ar indeparta in pas vioi ori de cate ori cineva le da binete. Dar, nu stiu cum se face ca domnul cu care conversam m-a intrebat la un punct daca scriitorul este englez, iar eu am zis ca da, iar el a zis ca Londra e o jungla, iar eu am zis (in barba) ca de asta nu vorbim, totusi, cu strainii. And that didn't feel good at all.

foto: popbunker.net

Drumming

Voiam sa scriu despre cum astazi a sorta crazy hot man s-a dezbracat in mijlocul strazii in fata biroului meu tipand ca se omoara, ceea ce mi s-a parut deosebit de trist. Dar, cum nu am avut cele mai bune zile de pe pamant, m-am gandit sa nu.
Cu placere.
Mi-am amintit, in schimb, cum mi-am petrecut sarbatorile si ca nu am facut o dare de seama despre dansele. Oricum, "mi-am amintit" e asa, un fel de a spune, pentru ca nu imi mai amintesc mare lucru and this is a good thing, really. Printre lucrurile pe care mi le amintesc vag se afla si faptul ca am decis sa fac o mica si foarte selecta, dar eclectica, as zice, sindrofie. Goop si Vicky nu au mai venit de data asta, atat de exclusivista a fost petrecerea Dinastia care a avut loc in apartamentele mele si care s-a bucurat chiar si de un dress code. Evident, dresscode-ul era Dinastia, adica, domnule, o lectie de stil inspirata de nemuritoarea (si lichida) Alexis Morrel Carrington Dexter Rowan Colby.
Mi-a placut foarte tare ca aproape toata lumea a respectat codul (mai putin Ines, care o sa plateasca pentru asta) si a si ajuns la timp (mai putin altcineva care nu stia ca nu e politicos sa ajungi la o petrecere cu doua ore mai devreme), iar cei care nu au respectat codul din lipsa de haine, aruncate anterior pe fereastra la nervi, au adus ofrande pe care le-au si purtat. Asa mi-am dat seama ca pana acum nici unul dintre fanii mei nu s-a inghesuit sa imi dedice un tricou, ceea ce, privind in urma, ma mira foarte tare. Intotdeauna mi s-a parut ca merit cel putin un model de tricou, daca nu chiar o statuie. Oricum, ca sa revin, mi-a placut foarte tare ideea, si m-am bucurat inca mai tare ca am primit variante in mai multe culori, astfel incat oamenii care ma vor vizita de acum inainte vor fi obligati sa poarte un Xenu t-shirt inca de la intrarea in casa, asortat la restul outfitului pe care il purtau deja.
***
In alta ordine de idei, m-am intrerupt un pic pentru ca nu mi puteam lua ochii de la vh1, unde se producea un boyband pe nume nickelback. Baietii astia, am observat, sunt atat de rai incat sunt aproape buni, ca reality show-urile alea de pe posturile romanesti.
***
Dar sa nu-mi uit vorba. Care era despre petrecerea Dinastia. Ei bine, la aceasta petrecere s-a dansat mult (eu), mai ales sub influenta ultimelor vizionari Black Swan, in urma carora am decis ca mi-am ratat vocatia de balerina. Oricum, am recuperat consistent si am ajuns la concluzia ca se poate face balet pe orice, if you have the skills. Cum eu, desigur, le am, am baletat chiar si pe Joy Division, deci cred ca este deja usor de imaginat cat de fabulos am reusit sa trecem in 2011.
***
Ca sa inchei si eu, ca toata lumea, cu o lista cu chestii pe care le vreau in 2011, am decis ca acesta este anul in care voi deveni rapper transcendental, incepand chiar cu ziua Adevaratului (am pierdut un pariu, nu mai stiu despre ce era vorba dar sigur era important) si sa fiu fericita (asta pentru ca tocmai ce mi-a intrat in inbox un mail cu titlul: Key to happines, pe care am de gand sa il citesc imediat, ca sa aflu ce trebuie sa fac). Ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Si va las cu un cantecel din 2009 care imi aminteste de 2010.

A desk with a view

Never let me go

Ma tot gandeam ca ar trebui sa mai scriu ceva pe veselie zilele astea, dat fiind ca in real life am debordat doar de bunavointa (mhm) in ultima vreme, si pe buna dreptate. Asa ca simt nevoia sa par din nou buna in proprii mei ochi. Drept pentru care voi scrie despre arta. Arta, dupa cum stim toti, bla bla. Nu, serios, chiar am devenit interesata de fenomen in ultima vreme, mai cu seama de cand ma plictisesc infiorator si ca urmare ma desfat pe interwebs cu diverse instalatii si performance-uri, ca tot nu am altceva mai bun de facut. Nu doar ca devin incet incet aceasta experta initiata in tainele artei, dar, cum zicea si Mitzy la un moment, art digs me right back, asa ca am si pus mana pe creion si am si produs ceva, drept sa spui, cu o fotografie in fata drept model, dar tot simt nevoia sa ma laud cu ce a iesit.
Nu doar eu desenez in ultima vreme, ci si Maria, care mi-a facut niste (cadouri) ofrande minunate de ziua mea, constand in faptul ca si-a adus aminte sa imi restituie cartea cu Habarnam pe care i-am imprumutat-o cu multi ani in urma si sa imi deseneze cateva din ilustratiile de acolo. Not bad, huh? Caltzi? Maltzi.

Da, a fost ziua mea, iar cei care nu mi-au spus inca toate cele si nu au depus ofrande in apartamentele mele nu trebuie sa se ingrijoreze. Am de gand sa implinesc aceasta varsta multa vreme de acum inainte, deci pot recupera linistiti la anul, cand am sa creez o sectiune speciala pe blog in acest sens.
Dar sa nu-mi uit vorba. Cum va ziceam, sunt foarte into arts right now si imi tot doresc de ceva vreme sa vad un tablou care sa imi taie rasuflarea. Da, inca nu am ajuns la partea la care I get abstract expressionism, tot cu figurativa e mai simplu.
Eh, si uite ca azi am vazut si tabloul respectiv, breathtaking indeed. Unde mai pui ca era fix la mine in casa. Atata frumusete este greu de indurat, ce e drept, mai cu seama ca aceasta opera splendida, mai mult, zic, superba, transmite intocmai toate sentimentele de angoasa pe care le-am incercat vreodata, caci toata lumea stie cat de neputincioasa ma poate face sa ma simt un simplu bec ars sau chiar un gandac aterizat in casa, daramite un ditai tabloul electric care ma pune sa aprind lumanari in toata casa (cinci, by the way, Happy Hanukkah!) si sa vorbesc (oroare) cu oameni pe care nu ii cunosc si care s-ar presupune ca ma ajuta. Desi stim noi mai bine cum stau lucrurile. Si iata cum tot nu am spus nimic demn de luat in seama.
* Ah, ba da. "Never let me go" este un film de vazut neaparat.

Pozitiv

Unele lucruri sunt mai importante decat altele

In fiecare an se intampla doua evenimente la care tin mereu sa fiu prezenta. Unul dintre ele este Gaypride. Al doilea va avea loc maine si, ca in fiecare an, ma duc. Toata lumea stie, gasesc, ca Ziua Mondiala HIV/SIDA este un lucru important, chiar mai important decat marea celebrare romaneasca cu fanfara de la Arcul de Triumf. Daca nu vi se pare importanta chestia asta, si daca vi se pare ca este departe de voi o astfel de poveste, tin sa va spun ca si pentru mine a fost la fel, pentru o vreme, pana cand cercul a inceput sa se stranga si pana cand mi-am dat seama ca boala asta este mai aproape de mine decat as fi crezut. Nu vreau sa fie aproape la fel cum nu vreau sa aiba aceasta aura intunecata si misterioasa de lucru la care refuzam sa ne gandim vreodata. Tocmai de asta ma duc acolo sa ridic o pancarta cu o fundita rosie: ca sa imi arat sustinerea fata de cei care traiesc cu HIV si pentru cei care lupta cu boala asta si cu stigma care ii este asociata. Pentru ca mie mi se pare ca lumea trebuie sa stie mai multe despre HIV/SIDA, si pentru ca sunt lucruri de spus despre oamenii aceia. Unul dintre aceste lucruri care trebuie spuse este ca cei 10.245 de seropozitivi inregistrati din Romania au avut un an greu. A fost un an in care li s-au intrerupt tratamentele pentru ca nu au fost bani pentru ele, a fost un an in care li s-au schimbat schemele de tratament pentru ca restul lumii a uitat ca HIV/SIDA este o prioritate de sanatate publica in Romania, si a fost un an in care pe acesti oameni nu i-a bagat nimeni in seama. Ei au mers mai departe si s-au descurcat foarte bine, si acesta este inca un motiv pentru care ma duc: ca sa ii celebrez. Pentru ca sunt demni si sunt curajosi si as vrea, macar in aceste privinte, sa fiu si eu ca ei. So there!

Asa ca eu am sa fiu maine la ora 13 la Romana purtand o pancarta cu o fundita rosie, si apoi am sa ma mut la 13.30 la Universitate si la 14 la Unirea.

Draga Victoria B., *guest starring Mitzy

iubita mea, aud ca prietena noastra comuna, Xenu's frenemy, Eva Longwhoria, divorteaza nu din cauza infidelitatii ei. Iar tu, ca un suflet filotim, organizezi aceasta petrecere fantastica sa o ajuti sa treaca peste momentele delicate din viata ei, cum ai facut si pentru mine de atatea ori. Tot azi am vazut ca nu a ajuns cadoul lui Xenu la posta. A fost, saraca, in fiecare zi de doua saptamani, nestiind ce o asteapta. Insa iti multumim ca nu ti-ai putut tine gura si te-ai scapat la Gwyneth si acum stam si mancam morcovi fierti cu ea pe canapea si doarme pe saltea la noapte in salon. Deja a obligat-o pe saraca Xenu sa ii arate de mai multe ori colectia ei de Vogue-uri, evitand, desigur, copertile cu Maniston. Oricum erau putine. Nici de cele cu tine nu parea incantata.
Dar nu de asta iti scriu.
Stiind ca o asteapta un cadou de la tine, si, cum o stii, dornica de a se imprieteni cu tine, desi i-am explicat in repetate randuri ca David nu joaca tenis, ti-a facut acest colaj aniversar si un colier. Imaginea cu tine imi aminteste de ziua aia in care am fost la tenis, pardon, la fotbal, undeva, si tu te-ai stricat la stomac pentru ca Gwyneth a tinut sa mancam rosiile alea crescute de ea, dumnezeu stie cu ce ingrasamant.

Si noi facem o petrecere asta seara, nu pentru Eva, ca sa celebram cum se cuvine ziua in care Tom Cruise si John Travolta si-au bagat un deget in cur in revista OK unul altuia. Ceea ce imi aminteste de xeroxul color pe care ti l-am trimis din editia romaneasca OK, unde am citit si despre povestea fantastica a unei femei care in acelasi an a devenit vaduva, sotie si in curand mama, toate acestea pentru a fi mai aproape de dumnezeu. Si, desigur, pentru ca Xenu face 729 de ani, am decis sa le chemam si pe celelalte veterane la party. Liza e aci cu noi si a zis ca daca nu ajungi pana in 12 iti rupe tocurile si ti le baga in nas. Gwynnie refuza sa stea in aceeasi camera cu Liza si Barbra, pe motiv ca ea nu fumeaza. Asa ca te asteptam grabnic sa o vedem pe Xenu cum mai da o pagina din "Dianetics: The Modern Science of Mental Health" (the holy book of scientology scrisa de ea si neterminata inca, e la capitolul Holy Mitzy: the immaculate conception) si sa faci liantul social asa cum stim ca iti place.
Sper ca tu zgarii la usa acum. Ma duc sa iti deschid. Spre binele tau, sper ca ti-ai lasat mesele acasa. Nu vreau sa ii strici dispozitia lui Xenu cu parul tau de copii indieni.
Te pup.

PS: Runbaby is a major fan and I salute her. And, yes, what she's thinking is actually happening.
PPS: Distrusa de Gwynnie e o mincinoasa notorie. Dupa ce a tusit afectat toata seara, a prins-o Liza in toaleta tragand linii cu Spooka de pe masina de spalat care mergea.

Draga Victoria B.

Xenu's diary

In ultima vreme am facut o pasiune pentru Terry Richardson, dupa cum bine se observa, mai cu seama de cand ma uit intr-una la blogul lui si ma minunez. Asa ca asta seara am decis, impreuna cu Adevaratul, sa ne ducem fascinatia mai departe.
Am pozat, deci, in postura clasica de acum a lui Terry, dupa care ne-am dus sa mancam intr-un loc dubios (al doilea pe ziua de azi, si trebuie sa spun ca si in primul in care am fost - la pranz - am zis, at some point: ah, lui Terry i-ar placea aici. Crazy much?!?).

Bine, recunosc, asta a fost si o scuza ca sa mai pun inca o poza cu James Franco aici.



Dupa care mi-am amintit si de Pogacean, si acesta a fost rezultatul fotografic:

Teh crazy weekend

Ii spuneam mai devreme lui Mitzy ca voi sti clar ca exista o criza atunci cand am sa fiu atat de furioasa incat am sa umblu pe strazi spunand tot adevarul. In mintea mea e ceva pe cat de profetic, pe atat de amuzant in asta. Adica daca e sa umblu spunandu-le oamenilor ca sunt urati, grasi sau prost imbracati, in mod sigur va fi amuzant pentru mine. Dar nu despre asta voiam sa scriu, desi simt ca momentul se apropie. Ci voiam, mai degraba, sa imi povestesc weekendul, pentru ca am avut unul de vis, cum nu am mai avut de multa vreme.
Se facea ca vineri seara am fost la aceasta petrecere fabuloasa din care nu am inteles nimic, dar dupa care am gasit pe strada chestia asta care mi s-a parut foarte misto.
Am ras si am alergat un pic dupa autobuz, and that was funny pentru ca autobuzul era parcat, dar nah, unele ocazii chiar nu trebuie pierdute. Buuun.
Iar sambata am organizat acest pranz de vis cu prieteni si snitele, si ne-am distrat foarte bine pana cand am reusit sa ne blocam toti afara din casa, motiv pentru care am cauzat un intreg circ pe scara blocului, am dat jdemii de telefoane si in cele din urma am reusit sa gasim un lacatus magic, care, dupa ce a facut o intreaga dramoleta, dand din cap, ducandu-si degetul la frunte si mormaind cum se cuvine ntzntzntz ca si cum nu ar mai fi vazut o usa inchisa in viata lui, a deschis in doi timpi si trei miscari usa. Partea buna este ca am vazut si eu cum se face, pentru cazurile in care se va mai intampla una ca asta, sau pentru momentul in care ma voi hotari ca ma plictisesc foarte tare la mine acasa si am sa doresc sa vizitez clandestin alte case.
Anyway, tot a fost bine, pentru ca lacatusul, Armadillo pe numele lui, si-a facut treaba sufiecient de repede (si de scump), cat sa prind fabuloasa piesa a lui Afrim venita aci in festival. Este vorba despre Roosevelt Square, teoretic. Practic este vorba despre Todo sobre mi madre sau mai stiu eu ce al trip almodovarian al lui Afrim. Mie mi-a placut mai mult decat altele (pe care piticul le-a stricat crunt, cum ar fi Pillowman), dar prietenii mei au zis ca nu au vazut asemenea porcarie de multa vreme, ca piesa este jignitoare si isi vor banii inapoi. Fun din nou. Oricum, nefiind o mare iubitoare de teatru (sau de Afrim), pentru mine nu a fost atat de dureros.
Asaaaa. Iar ieri am mers cu Mi si Th sa facem poze si sa vizitam niste expozitii, ceea ce am si facut, nu inainte de a fi prinse fara bilet in tramvaiul gol, lucru care s-a rezolvat cu o mita mititica.
Well, dupa aceea ne-am tot plimbat si am gasit niste locuri unde mi-ar placea sa ma odihnesc cand as fi foarte obosita.
Si era soare afara si cald si am povestit si am mers mult si a fost tare frumos, si mi-am dat seama ca uneori lucrurile sunt intr-un fel si ar fi putut sa fie altfel si ca ai putea sa le schimbi dar e nevoie de prea multa energie si eu nu stiu daca o mai am.

Sarbatori fericiti!

Zilele astea am fost atat de ocupata si importanta incat nici nu imi vine sa cred ca am intrat in mod oficial in prima mea vacanta dupa o vreme mult prea lunga, vacanta pe care intentionez sa mi-o petrec asa cum trebuie, adica nefacand absolut nimic.
Asta pentru ca am facut atat de multe, cum ziceam, mai ales in ultimele zile. Ca sa ofer fanilor cucernici o mostra din activitatile mele fantastice, trebuie sa va istorisesc cum am avut cea mai buna idee de afacere ever. Este vorba despre o afacere cu lipitori. Intotdeauna mi s-a parut ca lipitorile si ventuzele, doua dintre remediile mele preferate pentru orice durere, alaturi de algocalmin, desigur; sunt nedreptatite, ca si cum ar fi un lucru extrem de rusinos sa recunosti ca o lipitoare este buna la casa omului. Tocmai pentru ca este buna am decis ca voi deschide un salon cu lipitori specializate pe diverse probleme de sanatate. Pe langa lipitorile clasice, oferta salonului va contine si lipitori de celulita, lipitori de matreata, lipitori de pistrui sau lipitori de transpiratie. Imi si imaginez cum vom face o preselectie de lipitori anuntand in ziar "Caut lipitori specializate in matreata. 12 locuri". Desigur, lipitorile vor urma un training amanuntit si vor opera in conditii de maxima igiena, in plus le vom oferi si cazare in motelul pentru lipitori pe care il vom numi, pentru moment, balcon. De-abia astept sa vad cum se va face coada la usa salonului cu lipitori.
In plus, am mai decis ca doresc sa particip la Big Brother. Sunt din ce in ce mai fascinata de reality show-uri in ultima vreme si tocmai de asta am hotarat ca un Big Brother cu o selectie foarte atenta a participantilor (ma voi ocupa personal, alegandu-i dintre prieteni) va face furori. Asta daca nu cumva ma inscriu sa cuceresc un burlac, desi locul in inima oricarui Burlac e ocupat de Mi, care s-a anuntat dinainte. Cum ziceam, la Big Brother-ul meu, care s-ar putea numi chiar Big Xenu (desi nu is foarte sigura, cred ca nu i se potriveste numele asta, ma face sa par grasa) eu, in mod evident, voi si castiga. Cei dornici sa fie invinsi de mine la acest Big Brother epocal sa se anunte aci, repejor.

Toate aceste idei fantastice mi-au venit tocmai acum, de sarbatori. Nu stiu daca am mai zis, dar in preajma Craciunului, cand ne strangem toti laolalta cantand The Dreidel Song, se intampla un fel de magie. Si ne vin idei. Inca nu mi-a venit nicio idee foarte clara despre cum trebuie pedepsit The Grinch (Craciunul nostru care aniverseaza in mod traditional mutarea mea dintr-o urbe in alta si nasterea lui Little Baby Mi a fost furat anul acesta), dar cred ca se va sesiza singur si se va inscrie sa participe intr-una dintre competitiile de mare audienta pe care le voi lansa.

Acestea fiind zise, ma intorc la activitatea mea principala, iar daca imi vine vreo idee o voi impartasi de urgenta. Nu plec inainte de a va ura traditionalul "Sarbatori fericiti!" si de a va dedica un cantecel.

It's love

Lumea s-a intors cu curul in sus, imi e foarte clar.

Asta pentru ca Mitzy a stat aseara sa imi explice cum o sa castige Germania campionatul waka waka. I couldn't care less, really, dar am vazut totusi trei meciuri si sunt gata sa spun ca e ceva dubios la mijloc, daca doi polonezi inscriu pentru Germania iar englezilor nu li se recunoaste un gol clar. Mitzy zice ca oricum as fi tinut cu orice alta tara in afara de Germania, ceea ce e adevarat, de fapt.

L-am vazut pe Mick Jagger in tribuna. Mi mi-a povestit ca fusese si cu o seara in urma, impreuna cu Bill, sotul lui Hilldog. Am ras un pic imaginandu-ne conversatiile dintre ei.

Nu stiu ce e cu sportul in perioada asta, poate ca e din cauza depresiilor. Se stie ca sportul vindeca depresia, de asta cred ca ne uitam atat. Mi a facut chiar niste pronosticuri: "pai vom aveam brazilia cu olanda (ca sigur bate brazilia asta seara pe chile), argentina cu germania asta stim deja, va bate argentina ca asa vrem noi. paraguay va bate japonia si deci va juca cu cine bate dintre spania si portugalia deci cu portugalia ca asa vrem noi si pt ca ne place de figo". Asta in cazul in care vreun ratacit pe acest blog vrea sa stie ce se intampla mai departe.

Dintr-o serie mult mai interesanta, dar, uimitor, la fel de mitocaneasca, Hanescu a abandonat la Wimbledon. Si nu oricum, ci in ultimul hal, ceea ce ma bucura cumva. Daca s-a ajuns la injuraturi pe teren la Wimbledon, cineva tre sa plece acasa.

De asta ma bucur si pentru cei care au ramas, mai cu seama pentru Isner si Mahut. Nu am vazut meciul cel mai lung, doar faze din el. Dar asta nu a facut decat sa imi sporeasca entuziasmul fata de sportul asta in care esti tu cu tine pana la capat. Chiar atunci cand capatul meciului e trei zile, adica 11 ore de joc, 183 de game-uri, 215 asi mai tarziu. Imi imaginez cum si cat isi doreau ei sa se termine povestea. De fapt, nu imi pot imagina asa ceva.

Joaca si Nadal astazi si imi place ca nu se descurca prea bine pe iarba, oricum a dominat pe zgura in ultima vreme. Aud ca il doare genunchiul, iar Mi a decis ca are probleme de la dance routine cu Shakira Shakira, si asta e foarte posibil, mai ales ca demonstreaza cum totul e connected, Shakira cantand waka waka lately.

Dar durerea lui nu face decat sa imi aminteasca, ca orice altceva pe lumea asta, de un om pe care nu pare sa il doara niciodata nimic. Just for fun, lovitura lui ironica si norocoasa de la US Open de anul trecut, cand ajungeam surmenata la birou caci stateam noptile sa ma uit la el. Am vazut-o live si prima data am crezut ca nu vad bine. Juca cu Djokovic, care face o fata de toata frumusetea. Asa-i in tenis. I told you, it's love.

Indreptar catre FRCR. Capitolul III: Despre esemes

Poate sa nu vi se para important, dar nu v-a intrebat nimeni cum vi se pare voua. Noi tinem sa va impartasim secretele esemesului, pe care il consideram de importanta vitala in demararea unei relatii de orice fel (vezi capitolul I).

feat. Mi and others

Exista doua situatii in care o fata poate sa scrie un esemes. Prima situatie, cea convenabila, este cea in care o fata raspunde la esemes. Sa ne imaginam, spre exemplu, ca o fata (nu o cunoastem) a primit urmatorul esemes: “Ce zici tu, straino?”, de la un agatament cute de acum cinci zile, cu care a mai schimbat, intre timp, cateva mesaje. Cum va raspunde fata noastra (pe care nu o cunoastem, repet) la acest esemes? In primul rand, trebuie sa le sune pe toate prietenele ei si sa convoace un consiliu de urgenta cu participare obligatorie, si cand zic obligatoriu ma refer la bautura. Consiliul se va reuni urgent si va dezbate prima problema de pe ordinea de zi. Care este durata optima in care poti sa raspunzi la esemes fara sa pari disperata. Unele dintre prietene (nu ale noastre) vor spune ca este normal sa raspunzi imediat la esemes. Noua tehnologie care iti permite sa dai un esemes si nu sa trimiti un porumbel te obliga la acest gest. Alte prietene (nu ale noastre, din nou) vor spune ca este mai bine sa astepti cu telefonul in mana sa se scurga o perioada regulamentara de minim 30 de minute pana sa raspunzi la esemes. Aceleasi prietene vor spune ca pe parcursul respectivei perioade te poti gandi cum este mai bine sa raspunzi la esemes, si te poti, de asemenea, razgandi de mai multe ori, ceea ce este recomandat. Cand s-au scurs cele 30 de minute, timp in care dezbaterile din consiliu au trecut de la “Deci ce fac, fata, dupa ce ii raspund?” la “Nu vreau sa ma intalnesc cu el pentru ca nu stiu cu ce sa ma imbrac.” La “Vreau sa ma intalnesc cu el dar nu stiu despre ce o sa vorbim” si pana la apoteoticul “nu stiu sa gestionez o relatie”; esemesul nu va fi inca gata de trimis. Va urma o dezbatere pe marginea lui. Spre exemplu, la esemesul de mai sus veti gandi, probabil, ca este normal sa se raspunda “Nu zic nimic” sau “straina e ma-ta” sau “eu? Buna pace”. Ei bine, in cazul de fata acestea sunt raspunsuri gresite. Esemesul pe care il vei trimite ca raspuns trebuie sa fie unul cu bataie, care sa implice fie primirea unui alt esemes de raspuns, fie decizia asupra locului unde veti iesi in oras, veti lua cina sau va veti creste copiii. De aceea, esemesul cu bataie va suna in genul “Eu zic sa ma scoti la o inghetata”, insa prietenele acelea pe care nu le cunoastem vor avea de obiectat. “Eu zic sa ma scoti” inseamna ca cersesti, practic, o inghetata si ca nu iti afirmi independenta de care vei dori sa te bucuri mai tarziu in relatie. De aceea, esemesul final va suna, pe cale de consecinta logica, in felul urmator: “Zic sa iesim la o inghetata. Asta zic.” (asa cum au cazut de acord toate prietenele in urma unui vot secret exprimat pe servetele parfumate).

Al doilea caz, in care fata are initiativa si trimite prima un esemes, lucrurile sunt inca mai complicate. In primul rand, ea se va gandi ca isi anuleaza orice sansa de a imparti orice fel de relatie cu destinatarul daca va trimite orice fel de esemes. Adica, pe bune, cat de disperata poti sa fii? Sau nu. Apoi, daca va decide ca este intr-adevar atat de disperata sau pur si simplu nu ii pasa cum pare in fata lui, va trimite esemesul. Continutul esemesului va fi unul amuzant, cu o glumita cu trimitere la ceva ce s-a discutat anterior, dar destul de vag incat sa se poata intoarce sensul oricand, sau sa se poata invoca o greseala de destinatar. De asemenea, mai exista varianta esemesului gol, trimis tot din greseala, doar ca sa vezi ce zice, dar si varianta “Imi vreau esemesul inapoi”, pe care o consideram foarte draguta, dar nu si eficienta. Dupa ce va trimite esemesul dubios, cu trimitere la o glumita de care vai ce-ai mai ras sau la o situatie de acelasi fel, fata va transpira puternic, rugandu-se sa se inventeze serviciul acela prin care poti sa opresti din drum un esemes. In cazul in care nu va primi niciun raspuns, fata in cauza va decide ca destinatarul nu merita nimic, oricum, si tot el este cel care pierde. In caz contrat, insa, ea se va felicita, considerand ca s-a comportat ca o femeie adevarata, care stie ce vrea si stie si cum sa obtina ceea ce isi doreste.

Pentru noi

O noua retea pt femei lesbi/bi a fost deschisa pt noi zilele acestea pe http://blabla.bla.com/ . Necesita inregistrare si nu dispune de transparenta din afara ei.

Asta am primit pe facebook mai devreme. Cheers!

Voma

Featuring Mi

Zilele trecute am primit un telefon de la un fost coleg de facultate. I-am raspuns pentru ca am facut greseala sa ii sterg numarul, si nu am stiut, deci, cine ma suna. Colegul respectiv s-a apucat sa imi povesteasca, sentimental/nostalgic, cum si-a amintit el de primul meu seminar si de emotiile mele de atunci. Iar dupa aia m-a invitat la nunta. Mi, care m-a sunat la aproximativ doua minute dupa, mi-a spus ca a primit acelasi telefon. Si in cazul ei, respectivul a ingaimat o mica istorioara despre cum ea este una dintre putinele lui prietene constante cu care poate relua totul si dupa 10 ani (ceea ce de fapt si facuse) ca si cum n-ar mai fi vorbit de ieri. Iar astazi ne-am trezit vorbind despre asta, pentru ca ei i-a parvenit si invitatia printata la respectiva nunta.

mi: e gen 'Voma'
mi: A: Lalelele sunt florile mele preferate
mi: C: Tocmai de aceea imi place sa iti daruiesc lalele
mi: deci asa incepe, cu un dialog intre ei 2; apoi: "am fost 2, de acum inainte vom fi doar unul. Ne casatorim". poza cu ei in creion pe pagina 2, apoi poezia de la ea pt el scrisa de mana
xenu: ah de abia astept sa o primesc si eu
mi: te astept cum nu te-a mai dorit faptura pana acum/ cum asteapta primavara un cires inflorit in decembrie, nebun/ te astept precum asteapta magii somnul in care iarasi le vorbeste Domnul (analiza pe text intr-un alt post caci nu trebuie neglijata incarcatura emotionala ce debordeaza din aceste randuri)
mi: fata imi pare rau ca nu fusesi cand vorbeam cu el. God, asa, sociologic, ca nunta e un proces, ca nu poti spune ca ai totul aranjat
xenu: bleah
mi: ca indiferent daca te casatoresti din dragoste sau nu, tot ai emotii, ca emotiile sunt mereu amestecate
xenu: ahhahahaha, deci practic iti zise ca nu se marita din amor
mi: am impresia ca zise cam de 2-3 ori faza asta cu "nu esti sigur", "nu se stie niciodata". ma bucur ca si tu intelegi la fel ca mi se paru ca numai eu vad asa
xenu: foarte bine, cum sa zici, fata, asa ceva
mi: deci, fata, sociologic, ca el cat a citit despre nunta pt monografii si tot nu a fost pregatit, ca s-a consulat si cu altii
xenu: e ireal
mi: ca nu exista pregatire prealabila, ca totul vine de-a valma, ca nu mai poti controla, ca cine iti da sfaturi nu te poate ajuta, pt ca fiecare vede altfel
xenu: sper ca fata aia e proasta
mi: da, este. slava Domnului, este
xenu: dar sa nu fie nefericita dupa cu idiotul asta
mi: a, nu cred, ca are bani si cred ca asta ii va tine o vreme. stii cine e ea? sora lui m
xenu: nu o stiu pe asta decat din vorbe
mi: m cu care s-a hmhm el
xenu: nu cred asa ceva
mi: hihihihihihi ba da, puiulet. dar ce mai conteaza?
xenu: pai chiar asa, ce mai conteaza
mi: mie mi se pare asa de vis urat, ca ea, evident, nu stie. mi-o inchipui pe m, stii care s-a maritat la 19 ani pt 3 zile si a divortat. o si vad la nunta beata cum ii zice sora-sii ce si cum. Din punctul asta de vedere imi pare rau ca nu ma duc dar sper sa aiba pe cineva talentat sa filmeze, desi stii ca nu e la fel
xenu: si sa ne trimita caseta
mi: una e sa vezi face to face si alta pe caseta, ca nah, acolo mai poti sa intervii: sa zici: a da chiar imi amintesc la slatina cand va giugiuleati dar credeam ca e asa pt fluidizarea grupului
xenu: lasa fata ca el va fi fericit, in cazul acesta. mizez si pe o sinucidere ceva
mi: double

Skin...is in

Din seria de prin redactie:
N, evreica: "Daca nu-mi erai drag, ma suparam ca mi-ai scris in email 'lovi-te-ar Holocaustul sa te loveasca!'"
"Sau cum mi-a zis colegul ala de facultate: am fost aseara la Lista lui Schindler si nu te-am gasit pe lista."
"Deci cand vine pizza cu cocaina?"
"Veverite in pizda, ma scuzati. Eu am terminat scoala de balet si maniere elegante."

N1, girl next door: "Gura, Pastele si Cristosii, nu avem apa."
C, vorbind la telefon cu mama personala in timp ce N1 urla vorbele de mai sus: "Nu, mama, nu sunt suparati, asa sunt colegii mei."

S, content manager, stiind cat de politically correct sunt: "Am luat bricheta asta 2 la 10 mii de la un...rom, ca sa nu te superi."

Amice, esti idiot.

Asta mi-a spus Ines vineri noapte, pe cand dansam in Korona intr-un ansamblu coregrafic entuziast. Trecand peste faptul ca Ines nu poate sa imi spuna asa ceva (are de-a face cu o ierarhie, caci, pana la urma, eu sunt Xenu), si peste cel ca motivele ei sunt absolut gresite, ii spun pe aceasta cale, filotima fiind la ora asta, ca are dreptate.
Uite cum:
de fiecare data cand merg la Craiova parca nu as prea merge. Evident, si pentru ca mi s-au urcat la cap petrecerile cu sampanie pe la care imi fatai fundul, dar si pentru ca sunt multe lucruri pe care nu vreau sa le vad in Craiova.
Este in felul urmator. Vineri seara am ajuns cu acceleratul ororilor in gara proaspat optimizata din urbe. Ii transmit si pe aceasta cale domnului primar sa se odihneasca multa vreme la puscarie, vreme in care sa se si gandeasca de ce a ales sa renoveze gara fara sa faca o rampa pentru tarat trolley-ul pe scarile care conduc de la peron in gara. Si, de asemenea, sa cugete si asupra liftului care nu duce nicaieri din mijlocul falnicei constructii. Revenind, ieri seara am ajuns in gara cu scopul precis de a participa la o sarbatorirea unei zile de nastere la care nu am fost invitata si la care nu mergea, ca la premiere, sa lasi carte de vizita la intrare si te pup, la revedere, trimite-mi comunicat. Eram deosebit de nervoasa cand am ajuns acasa si sora-mea a gasit de cuviinta sa imi scotoceasca bagajul in cautare, nu-i asa, de surprize pentru dansa. Nu erau. Am iesit apoi in oras, intr-un club magnific in care un domn cu stomacul nu tocmai plat ragea ceva Nirvana. Mi s-a parut obositor, la fel cum mi se par toti barbatii aia care au burta, motocicleta, catre 40 de ani si sunt pasionati de WW2. Sa mor daca nu sunt toti asa, este o categorie sociala noua, ar trebui sa se faca esantioane specifice in cercetarile sociologice fix dupa ei si obiceiurile lor plictisitoare. Ma rog. In cele din urma ne-am urnit catre Korona, acest loc de pierzanie pe care il frecventez de fiecare data cand pun piciorul in oras pentru ca prietenele mele sunt prea comode sa caute un alt loc in care sa se distreze. Norocul, de data asta, a fost ca clubul era gol si muzica relativ decenta. Asa ca, gratie si unui plin de mood elevators cu care ma pregatisem sufleteste dinainte de a descinde in locanta, am decis ca I would dance the night away si asa am si facut. Atat de minunat incat doi tineri, singurii decenti din tot clubul, de altfel, ni s-au alaturat ca sa invete cateva miscari despre cum se dansa pe Jimmy Sommerville in anii aceia pe care, sincera sa fiu, nici eu nu i-am prins. A fost o noapte buna, pana in momentul in care Ines mi-a zis cuvintele de mai sus. But why, am intrebat. Ines mi-a explicat, atunci, cum sunt eu o proasta pentru ca nu sunt in stare sa imi dau seama cand cineva incearca sa ma agate (nici nu stiu daca asa se spune in zilele astea. Chiar, cum se spune?). Era, of course, vorba despre cel mai dragut si mai bine imbracat dintre tineri, pe care il consider si astazi foarte decent si amabil si cam atat. Ca tot veni vorba despre asta, inca nu imi dau seama cum este de cuviinta sa reactionezi cand cineva "incearca sa te agate". Adica nu mi se pare ca e musai sa reactionezi in vreun fel.
Ma rog. Dupa atat amar de dans, m-am trezit de dimineata cu gandul sa nu fac nimic si uite asa am ajuns cu R. in targul de vechituri unde am scormonit printre cacaturi, de la cabluri pentru telefoane pana la bijuterii, tablouri si vesela de argint. Mi-am gasit doua chestii simpatice, adica un pandantiv cu o pereche minuscula de ochelari, pe care planuiesc sa il folosesc pentru un pictorial cu pisici, si cu un alt giuvaier pe care scrie love. Mi a ras foarte mult pe tema asta, pentru ca stie mai bine ce parere am eu despre acest love.
Numai ca, pe seara, chakrele, karma sau ce o fi fost a inceput sa dea rateuri. In primul rand pentru ca tarta de lamaie nu a iesit atat de buna ca de obicei, tocmai cand o faceam pentru mama, care era oricum socata ca m-am oferit sa gatesc. Acu e clar ca surpriza ei nu a fost dintre cele mai placute. Apoi pentru ca am decis sa ies in oras purtand my shortest skirt ever, pe principiul ca sigur nu voi fi niciodata mai fabuloasa decat in prezent, iar Maria, intr-o dispozitie fantastica si ea, imbracata in dantela si cu tocuri, mi-a rupt ciorapii cu un toc si uite asa am ajuns sa arat, din absolutely fabulous cu fusta cea scurta, absolutely trash, shakira shakira hips don't lie. Din cauza asta si dintr-una urgenta si mai personala pe care nu sunt inca sigura ca vreau sa o impartasesc aci m-am dus repejor acasa. Pe drum, pandantivul cu ochelari, pe care l-am chinuit in prealabil ca sa intre pe un lant si pe care mi-l atarnasem la gat s-a defectat usor si era sa il pierd. Nici asta nu m-a oprit. M-am intors cu fruntea sus si cu gandul ca mi-am prins fusta la spate in ciorapi, in Korona, unde am incercat sa mai salvez ce mai ramasese din noaptea mea out. Nu am salvat nimic, in schimb am impresia ca M si Ines s-au distrat de minune, dar, oricum, de unde stateam eu si Maria si ne aplecam privirile catre muritori, se prea poate ca impresiile sa nu fi fost tocmai corecte. Dupa ce am mai comentat despre literatura, ca altceva oricum nu ramasese de facut, am ajuns la concluzia ca de fiecare data cand vin in Craiova sunt foarte putini oameni pe care realmente as vrea sa ii vad (adica unul) si tot putini cei pe care nu ma deranjeaza sa ii vad. I-am si numarat. 5. Nici unul dintre acesti oameni nu a fost acolo. Am plecat, in cele din urma, acasa, profitand de momentul in care o susta mai veche dar care mi-a cauzat destule neplaceri se dusese la bar sa imi ia de baut. Poor guy, nu stia ca daca e sa accept o beuturica de la el e numai ca sa se deplaseze de la masa si sa imi dea ocazia sa ma retrag elegant si in viteza. Uite asa am ajuns acasa cu gandul sa plec cu primul tren, ceea ce nu am facut. Am ajuns, in schimb, adineauri, dupa un drum mai decent de data asta, si fara copii urlatori in vagon, si, in timp ce savuram o tigara pe peron asteptand sa treaca puhoiul, the nicest thing just happened. Din acelasi tren a coborat o echipa de copii de la Special Olympics, cu medalii la gat, cantand "campioniiii campioniiii". I-am mai vazut pe copiii astia la concursuri si am mai si scris despre ei in alta parte, si mi-am adus aminte acum ca nu am vazut niciodata copii bucurandu-se mai mult ca ei. Si asta mi-a salvat ziua. Ce zic eu, tot weekendul.

I am that old

mi: sunt cam zombie
mi: ca fusei si la supravegheat la bac
xenu: bac?
xenu: ce bac?
xenu: why are you talking crazy?
xenu: e iunie deja?
mi: pai acum nu mai e ca pe vremea noastra
mi: e cu competente
xenu: cum nu?
mi: pe etape
xenu: ce e alea?
mi: pe criterii
xenu: doamne apara
xenu: ce criterii?
mi: dau 3 examene pt competente digitale si lingvistice romana si lb straina
mi: si in iunie bacul propriu zis
xenu: digitale?
xenu: ce inseamna asta?
mi: calculator
xenu: fata, iti bati joc de mine?
mi: nu, fata
mi: si in iunie sunt romana, mate si fizica (sau ceva de specialitate)
xenu: competente digitale, fata, parca ar face examenul prostatei
xenu: cand s-au intamplat toate aceste lucruri? si eu unde eram?
mi: fata, in fiecare an e altfel
xenu: deci nu mai exista bacul la 7 materii
xenu: ma simt batrana sa aflu asa ceva
mi: nu
xenu: deci cred ca as manca ceva

I take issue

Vertigo Porn: How cul
xenu: veri, indid
V. P: I've started somehow to consider her such a sweetheart, darling
xenu: de mila sau de ce?
V.P: For VirginMary's sake, sweetpie, indulge me with some more glamourous feelings
xenu: i've forgotten when i had my last feelings, sweetie darling
xenu: and i'm not sure they were glamorous
V.P: You undersee thee, babe
xenu: i don't, sweetpie, but when someone deliberately overeducates herself over the possibilities of youthful employment or even decency, these things happen
V.P: I hope time will quench this trouble of thy beautiful soul and heart
xenu: time will only make you a slave of mine in my dying years and you will always strive to make yourself like me
V.P: Ia mai biiip biiiip biiiiiiiiiiip

***

V.P: Cum era aia cu diarea, diarea de i-a scris-o cineva pe facebook lui mitzy?
xenu: aaa, stai sa vad pe facebook
xenu: Now you think you're feeling better but you keep on getting wetter: Diarrhea, diarrhea
V.P: Ce-mi place
V.P: E asa... Are un I don't know what