How to be good

Imi plac tare mult diminetile, cum am mai zis. Such a sense of possibility, intotdeauna. Mai cu seama cand este frig si soare si ma deplasez cu tramvaiul while looking at crazy people. S-au inmultit in ultima vreme, ce e drept, there's more to watch. Asta faceam si in aceasta dimineata in tramvai, autizata aproape complet de casti si de cartea pe care o tineam in brate. Si m-am coborat unde trebuia (intotdeauna ma gandesc ca as putea sa nu cobor, dar apoi imi dau seama ca mai e doar o statie pana la capatul de linie si, deci, nu e schema). Si, cum ma plimbam prin zapada fara niciun chef sa ajung mai repede la munca, ma trezesc intrebata. Evident, am presupus ca era o intrebare, caci l-am vazut pe un domn gesticuland si formuland ceva. Mi-am scos o casca din ureche si am ridicat intrebator din spranceana. "Ati raspuns la intrebare?", a repetat. "Ce intrebare?", am incercat sa fiu politicoasa. "Cum sa fii bun." Ah, cartea. Deci citesc aceasta carte de Nick Hornby, How to be good, si ma tot gandesc ca s-a cam terminat si cu pasiunea pentru el, ideile lui bune si cuvintele lui simple, in plus, numai titlul cartii ma face sa ma gandesc la self help and we all know that can't be good. "Nu am raspuns", i-am zis, si apoi am incropit o conversatie pret de doua minute, pentru ca mergeam in aceeasi directie. Si in tot acest timp ma gandeam ca e dragut ca necunoscutii sa vorbeasca pe strada, ca asa ar fi normal, ca intr-o lume in care mi-ar placea sa traiesc oamenii ar vorbi pe strada despre orice si nu s-ar indeparta in pas vioi ori de cate ori cineva le da binete. Dar, nu stiu cum se face ca domnul cu care conversam m-a intrebat la un punct daca scriitorul este englez, iar eu am zis ca da, iar el a zis ca Londra e o jungla, iar eu am zis (in barba) ca de asta nu vorbim, totusi, cu strainii. And that didn't feel good at all.

foto: popbunker.net

And the Oscar goes to

xenu: azi o sa ma uit la the hurt locker, vreau neaparat sa am cu cine sa tin
mi: asa, asa, ca eu pe ala si pe up nu le-am vazut. deci, daca ia avatarul ceva...sparg TV
xenu: si prezinta steve martin cu alec baldwin, deci iti dai seama ca o sa radem
mi: daaaaaaaaa. ich
xenu: ce?
mi: nu imi place nici de unul nici de altul
xenu: mie imi place de balwin din 30rock, mi se pare amuzant
mi: da, stiu, mi-ai zis
xenu: eu zic cu parere de rau ca la actor ia bridges, prietenul tau; si nu colin, prietenul nostru
mi: DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
mi: ma simt ca prepelita aia, crede-ma
xenu: care prepelita? cu puiul???
mi: da, fata
xenu: eu cred ca colin mai are timp
mi: inima mi-e rupta in doua
mi: bridges deja apune
mi: mereu am zis ca ar fi tb sa ma nasc acum vreo 10-15 ani; ar fi fost altfel
xenu: de ce? ca sa fii batrana acum?
mi: ce plaja de posibilitati in materie de barbati era. batrana si maritata cu colin
mi: e un risc pe care mi l-as asuma oricand
mi: asa, si la mujeres?
xenu: cine vreau eu sau cine o sa ia?
mi: si/si
mi: tu vrei gaby, nu?
xenu: nu am vazut precious si nu sunt fan obeze, desi am auzit ca e emotionanta povestea
mi: so?
xenu: la actor secundar vreau tucci, dar cred ca ia waltz. la actrita principal cred ca vreau helen mirren, dar cred ca ia meryl sau sandra si o sa mor daca ia sandra
xenu: la actrita secundar vreau maggie, dar o sa ia mo'nique
xenu: la animatie o sa ia up
mi: si la film????
xenu: la art sper sa ia doctor parnassus
xenu: ho, fah, e cu suspans
mi: vad, da
xenu: la cinematografie as vrea the white ribbon, care arata genial. il vazusi?
mi: nu
xenu: eu nu reusesc sa il vad ca e foarte deprimant, ma uit pe bucati
mi: aha, si ma pui pe mine
xenu: costume - doctor Parnassus. regie sper sa ia bigelow pt hurt locker doar ca sa nu fie cameron. the white ribbon la film strain
mi: deci daca ia cameron ceva ii sparg moaca. il detest
xenu: o sa ia efecte si toate alea, sigur sigur
mi: ar fi cea mai mare palma pt el. e, lasa sa ia la efecte si la frunze, dar sa nu ia pt regizor si pt film
xenu: la scenariu adaptat vreau precious, cred, ca m-a dezamgit nick hornby cu an education
xenu: si la film the hurt locker, ca e singurul concurent care pare serios
mi: nu l-am vazut, deci nu stiu. dar ce am vazut sunt intr-adevar destul de slabute
xenu: up in the air e mizerie, coen de-abia ce au luat, precious doar daca era an cu negri, ceea ce sper sa nu fie
mi: dezamagirea a venit de la an education. eu cred ca putea sa iasa un film super bun de acolo
xenu: inglorious basterds m-ar durea la fel de rau ca avatar
xenu: an education e ratat asa, rau
mi: deci ala era pe gustul meu ca idee
xenu: si al meu, dar ca executie bleah
mi: asa cu nerd girl falling in love with an older man
xenu: si de carey nu mi-a placut deloc deloc
mi: uite ca de george nu am zis nimic
xenu: dada, tre sa zici ceva
mi: vorbeam cu una si ma intreba: fata, george asta o fi fost vreodata sexy asa 5 minute si abia acum s-a aflat?

A Long Way Down

"Pana la urma, am optat pentru niste perdele cu trenulete si pentru un abajur cu personajul ala din Razboiul stelelor. Aproape imediat dupa aceea, am inceput sa cumpar albume cu benzi desenate, asta asa, doar ca sa-mi dau seama ce ar putea citi si gandi un baiat de varsta lui. Si, sambata dimineata, ne uitam la televizor impreuna, ceea ce m-a ajutat sa aflu si eu cate ceva despre cantaretii pop care i-ar putea placea lui, ba uneori si despre programele TV pe care le-ar putea urmari el. Am mai spus inainte ca unul dintre cele mai oribile lucruri este sa stii ca nimic nu se va urni vreodata; si daca simulezi ca totusi ceva se urneste, tot degeaba, fiindca de fapt nu se schimba nimic. Dar, tie, chestia asta iti face bine. Fara asta, ce ti-ar ramane, in fond? Si, oricum, gandindu-ma la acest lucru mi-a fost mai usor sa il vad altfel pe Matty, intr-un mod cumva mai ciudat. Presupun ca asa fac si aia cand vor sa introduca un nou personaj in serialul East Enders: isi zic, probabil, bun, deci, ia sa vedem cum e persoana asta? Ce fel de muzica asculta, ce fel de prieteni are, cu care echipa tine la fotbal? Exact asta am facut si eu - mi-am inventat un fiu."
Sunt carti complicate, pe care te chinui sa le intelegi cand le banuiesti sensuri, si carti simple, care iti ating resorturi interioare. Cartea lui Nick Hornby (sau, mai bine zis, cartile lui)face parte din ultima categorie. Te atinge. Nu te schimba, dar te emotioneaza. Si, poate cel mai mult, iti ofera acel confort, acel sentiment de intelegere si acceptare care nu are de-a face cu resemnarea. Iar oamenii despre care scrie Hornby sunt cu atat mai frumosi cu cat sunt la fel ca oricare dintre noi. Si de asta imi place Hornby, pentru ca stiu ca oricare dintre cei patru sinucigasi din A Long Way Down ar mai amana cu o zi orice decizie doar pentru ca este sambata, la televizor este Gossip Girl, a doua cafea este aburinda si pisicile se fofileaza prin casa. Fara Dumnezeu, fara mecanisme complicate de justificare. Uite asa.

*foto:fantasticfiction.co.uk