Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Golden girl
De multa vreme nu mi-a placut atat de tare un concert. Intr-un beci supraincalzit si plin de fum, Coco a fost minunata, puternica, furioasa si stangace, asa cum ii sade bine unei fete de 20 de ani.
Etichete:
absolutely fabulous,
love-love,
muzica
marți, 2 martie 2010
Draga de Roisin

Uite cum e ea, draguta de Roisin, imbracata de la Rozalb de Mura la prezentarile de la Londra.
foto de pe blogul dansei
Etichete:
fashion,
foto,
muzica,
povesti,
Roisin Murphy,
Rozalb de Mura
joi, 18 februarie 2010
Stipe
Uite ce de lucruri frumoase face Michael Stipe pentru domnul sau doamna Maison cand nu e ocupat declarand ca e gay.
miercuri, 17 februarie 2010
duminică, 7 februarie 2010
duminică, 13 decembrie 2009
Whispering words
Toate fantomele s-au reunit sa-l primeasca. A fost atat de frumos, chiar daca nu a cantat asta.
joi, 1 octombrie 2009
joi, 17 septembrie 2009
miercuri, 9 septembrie 2009
Asta e ca sa nu uit
Mi-am amintit sambata ca acum vreo 6-7 ani eram electroclash, ca purtam mai multe curele odata si ca veneam la Bucuresti ca sa imi cumpar haine. Ca dormeam multi intr-o garsoniera in Militari, pe jos, si ca intr-o dimineata am vazut Before Night Falls, am baut vin si am mancat chipsuri cu maioneza. Mi-am mai amintit de camera de camin cu scaun cu aripi. De hanoracele mov. Ca incepuseram sa ascultam pe Jay Jay pe care de-abia astept sa il ascult live in octombrie. Ca mai existau casete audio. Ca am patinat in Cismigiu si urlam ca suntem Katharina Witt.
Nu imi dadusem seama ca a trecut atata amar de vreme.
Nu imi dadusem seama ca a trecut atata amar de vreme.
Etichete:
adevaratul mitzy,
bucuresti,
muzica
luni, 7 septembrie 2009
De ce o iubesc pe Sinead O'Connor
si mi-a fost greu cand m-a enervat. Dupa care mi-am dat seama ca nu aveam niciun drept sa ma enervez.
Despre cum Cohen nu dezgheata inimi
Cum stateam vineri seara la concertul lui Leonard Cohen, asteptand pogorarea maestrului pe scena, aflu ca acelasi maestru ne-a "rugat" sa nu fumam in timpul concertului. Mi s-a parut un pic bizara rugamintea, pentru spatiul in care ne aflam, adica un stadion. Am ridicat un pic din spranceana si m-am gandit ca o rugaminte poate fi acceptata sau nu. Deci nu.
Dupa care, fumand, pe locul meu, pe stadion, in aer liber, un domn care statea la un metru departare imi spune, pe un ton blajin:
- Va rugam sa va ridicati si sa va duceti in spate cand fumati. (Si, aratand spre sotie sau cine era doamna care il insotea). Avem astm.
Si mare mi-a fost socul. Astm? Amandoi? Dar cum v-ati gasit? La terapie? Mai stiu si eu oameni cu astm care circula, oroare, chiar pe strada, pe langa masini care emana gaze de esapament. Si mai stiu oameni care sufera de astm si care chiar fumeaza. Si care nu au atata tupeu incat sa vina la un concert pe stadion sa le ceara altora sa nu fumeze.
Cum distractia pentru seara respectiva era deja asigurata, am purces la ascultare. Si am ascultat aceleasi trei melodii timp de trei ore. In continuu, pe aceeasi voce monotona. In timp ce toti ceilalti oameni ascultau cu evlavie, sau, cum am mai citit pe bloguri, "cu ochii inchisi si cu mana la gura". Asta pana cand Mitzy a decis ca numitul Cohen, la al carui concert ne aflam, si-a compus melodiile in felul urmator: a luat cele trei linii, apoi a rupt cate o pagina din fiecare carte pe care a scris-o vreodata si a soptit-o pe respectiva linie melodica. Asa se face ca are atatea melodii care suna toate la fel.
Si dupa ce am ascultat nesfarsitele melodii, m-a cuprins remuscarea cum ca suntem cinici, cum ca una-alta, si i-am zis lui Mitzy:
- Pisi, cred ca avem inimile inghetate.
- Nu e nimica, cand ajungem acasa le dezghetam si le mancam; a zis Adevaratul, fiindu-i foame.
Dupa care, fumand, pe locul meu, pe stadion, in aer liber, un domn care statea la un metru departare imi spune, pe un ton blajin:
- Va rugam sa va ridicati si sa va duceti in spate cand fumati. (Si, aratand spre sotie sau cine era doamna care il insotea). Avem astm.
Si mare mi-a fost socul. Astm? Amandoi? Dar cum v-ati gasit? La terapie? Mai stiu si eu oameni cu astm care circula, oroare, chiar pe strada, pe langa masini care emana gaze de esapament. Si mai stiu oameni care sufera de astm si care chiar fumeaza. Si care nu au atata tupeu incat sa vina la un concert pe stadion sa le ceara altora sa nu fumeze.
Cum distractia pentru seara respectiva era deja asigurata, am purces la ascultare. Si am ascultat aceleasi trei melodii timp de trei ore. In continuu, pe aceeasi voce monotona. In timp ce toti ceilalti oameni ascultau cu evlavie, sau, cum am mai citit pe bloguri, "cu ochii inchisi si cu mana la gura". Asta pana cand Mitzy a decis ca numitul Cohen, la al carui concert ne aflam, si-a compus melodiile in felul urmator: a luat cele trei linii, apoi a rupt cate o pagina din fiecare carte pe care a scris-o vreodata si a soptit-o pe respectiva linie melodica. Asa se face ca are atatea melodii care suna toate la fel.
Si dupa ce am ascultat nesfarsitele melodii, m-a cuprins remuscarea cum ca suntem cinici, cum ca una-alta, si i-am zis lui Mitzy:
- Pisi, cred ca avem inimile inghetate.
- Nu e nimica, cand ajungem acasa le dezghetam si le mancam; a zis Adevaratul, fiindu-i foame.
Etichete:
adevaratul mitzy,
concert,
leonard cohen,
muzica
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
