Cork in wine

Ma gandeam inca de dimineata la vorba asta a lui Costel care spune atat de multe despre tara in care traim si care se potriveste atat de bine cu tot ce s-a intamplat in ultimele zile.

*

Ma gandeam la asta cand tramvaiul cu care ma duc in fiecare dimineata la munca s-a oprit la iesirea din pasajul Victoria si a ramas acolo si am coborat dupa cateva minute si am pornit pe jos, printre masini care claxonau ca si cum nu ar fi vazut ca nu avem pe unde sa trecem si ca alunecam oricum si suntem pana la genunchi in zapada.

*

Apoi m-am mai gandit la asta cand am dat niste telefoane pentru lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le fac eu si despre care nu stiam mai nimic.

*

Si cand am plecat de la munca si nu aveam pe unde sa merg sau sa traversez, pentru ca taxiurile opreau fix pe partea din trecerea de pietoni unde nu era apa.

*

Si cand in geamul de la ghereta cu bilete era lipit, evident, un bilet: "lipsesc 20 de minute, 17.30-17.50".

*

Si cand nici la pet shop nu era deschis, desi orarul arata altfel.

*

Si cand am vazut discursul semielectoral al lui Basescu.

*

Si apoi cand a murit Emil Hossu in direct.

***

Tara asta e ca o gluma englezeasca, care e la fel de absurda, numai ca nu e gluma.