Intotdeauna mi-au placut povestile alea care pot deveni, de la un moment, orice. Asa mi se pare ca trec vietile noastre, ca merg intr-o directie si daca, intr-o clipa, intervine ceva, ele schimba urgent directia si ne priveaza macar de cunoasterea celeilalte versiuni. Celorlalte versiuni. Si e de ajuns sa se intample lucruri foarte mici pentru ca totul sa coteasca dubios.
*
Totusi, cand se intampla ceva mare, trecerea nu e atat de simpla. Intotdeauna, in urma ei, ramane ceva neterminat. Sa ii zicem proiect.
*
Mi-am amintit azi, in timp ce C. imi povestea despre cum baia ei a ramas vesnic neterminata, cum incremenim in proiecte. Vezi, eu sunt tot timpul intr-un proiect, chiar daca proiectul ala inseama sa stramtez niste pantaloni facuti de nu stiu ce designer, care au mult prea multe cute pentru priceperea si indemanarea mea.
*
Un altfel de proiect in care am ramas multa vreme, imi amintesc, a fost o masina plina de piersici. Stii cum vara e soare si piersicile miros a vara, asa imi amintesc eu anul acela in care piersicile nu s-au mai transformat in gem.
*
Doar intamplator am vazut azi Winter's Bone si s-au legat lucrurile si nu stiu cum vad altii astfel de intamplari, dar mie nu mi-a picat prea bine.
*
Eu, una, aveam nevoie de o eroina ca la carte, care carte pare sa fi fost scrisa acum un milion de ani, caci in vremea de astazi nu am mai vazut asa ceva. E ceva primar, fundamental, in alb si negru in filmul asta. Nu o fi subtil, dar e puternic. I'm loving it.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu