Cum mi-am petrecut vacanta

Asa imi mai placea tema asta de compunere cand eram mica incat nu rezist sa nu o aplic si acum, cand a venit deja toamna si vacanta mi s-a cam dus, si cand ma uit la TV la o frumoasa emisiune in care Bucurenci si Andreea Tonciu servesc, va rog. Priceless.

Deci eu, in vacaaaanta de vara, am fost la maman acasa. A fost tare frumos. Am supravietuit cu succes unei avalanse de animale domestice (in casa aia fiecare persoana detine un caine si doua pisici), unei scene de violenta domestica(la altii), si multiplelor scene de isterie domestica(la mine). Puteti sa ghiciti care dintre ele implicau nuditate, haha.
Altfel, nici nu am pus bine piciorul in oras ca m-am si angrenat intr-un sistem haotic de cunostinte, informatii si neplaceri, ceea ce a condus la mai multa munca decat ar fi trebuit in concediu, dar si la reducerea semnificativa a plictiselii. Care ajunsese la asemenea cote incat, ca sa o combat, a trebuit sa ma duc la primul antrenament al lui Piturca pentru Universitatea. Yey, fun.

In rest, m-am amuzat ghicind. Eu nu am ghicit nimic, nu cred in asta. Doar ca oamenii din jurul meu imi furnizeaza constant informatii provenite din stele, bobi si cafele. De bine. Numai in carti nu mi s-a ghicit, drept pentru care am si decis sa imi exersez eu aptitudinile in niste partide epocale de rentz si, mai recent, de whist. De vis. Pot sa jur ca am fost cat pe ce sa castig prima mea partida la zero (hm, daca nu stiti ce e aia, ignorantii mei dragi, aflati ca este fantezia absoluta a oricarui jucator pasionat), si numai viclenia noilor mei prieteni m-a impiedicat sa ating gloria absoluta. La ultima carte.

Nu am pus, totusi, la suflet. M-a atins doar un pic, suficient cat sa parasesc urbea natala si sa ma intorc in capitala, unde alte mese de joc plangeau de dorul meu. A fost frumos si cand m-am intors, caci peste noapte se facuse toamna si mi se parea ca am calatorit, parca, inapoi din trecutul localizat in tarile foarte calde. Ajunsa aici, am inceput sa ma uit la televizor. In speta la tenis, aceasta pasiune a mea neincurajata de nimeni. Mitzy chiar se bucura foarte tare ca nu imi sustine nimeni aceasta inchipuire. In schimb, atat el cat si altii imi incurajeaza alta inchipuire. Cea de bucatareasa. Azi, spre exemplu, am gatit de 2 ori. La pranz am facut o pizza mica mica din restul de aluat ramas de ieri (pe care l-am facut cu doua ferestre de messenger deschise catre prieteni sfatosi si mai priceputi ca mine). Dupa care am plecat intr-o excursie prin magazine si m-am intors acasa cu Pretty Chloe 2. Da, o poseta. Ca sa imi treaca de gatit.
Nu a functionat, insa, caci mi s-a facut o pofta ucigatoare de ciulama cu ciuperci. Am sunat-o pe maman, aflata la sanatoriu in vacanta, si mi-a impartasit reteta ei fabuloasa pe care am executat-o impecabil. Yum.
Ca sa imi treaca, din nou, ca e clar ca nu-i a buna, am scos frumusel flute-ul si mi-am turnat niste prosecco pe cand ma uitam cu un ochi la Bucurenci si cu unul la Andy Murray, timp in care ii si povesteam lui Mi despre ispravile mele. Care Mi a avut de spus urmatoarele:
mi: inca 5 min si deja voi aplica arma letala in astfel de situatii
mi: sa te saturi
xenu: vorbeam de bucurenci
xenu: bucurenci nu e de mancare
mi: fata, e delicios.

Atat am avut de spus!