luni, 24 ianuarie 2011
127 fucking hours
Am zis sa scriu rapid ceva despre 127 Hours, pentru ca altfel nu am sa mai scriu niciodata nimic. Asteptam filmul asta, stiti cum toti avem motivele noastre, si pentru mine faptul ca James Franco e hot, Boyle stie sa bage un pic de adrenalina si povestea lui Ralston sunt motive suficiente. Desigur, mai e si faptul ca Franco imi aminteste destul de suspect de un fost de-ai mei, care era la fel de gorgeous dar cu aceeasi privire goala, genul care isi face singur fotografii si se pupa in oglinda. Well, toti le avem pe-ale noastre, ce sa zic.
Desigur, nu credeam ca filmul sa fie prost. Si nici nu e neaparat. Dar nu e asa cum il imaginam si cu siguranta nu e asa cum s-a intamplat; asta ma enerveaza tot timpul la povestile astea reale, ca nu ai cum sa le faci prea credibile. Altfel, Franco este in continuare hot, dar nu la fel de talentat cum il suspectam. Imi place inca, dar nu despre asta este vorba. Mi-au placut in parte cadrele cu canionul, pentru ca am o pasiune pentru filmele galbene, dar nu si obositele split screens, pe care le-am mai vazut de un milion de ori. In plus, mi-a fost destul de greu sa inteleg faza cu castile, din cate imi amintesc, oamenii nu prea poarta casti atunci cand se catara pe un munte, canion, whatever. Ca doar nu te duci acolo ca sa asculti aceleasi mizerii pe care le folosesti ca sa acoperi zgomotul din oras. Ma rog, poate e de vina faptul ca nu am mai urcat pe un munte din vremurile in care existau cd playere portabile, si ar fi fost cam dificil de folosit.
In alta ordine de idei, mi-ar fi placut sa vad niste imagini incredibile, niste scene care sa ma faca sa intorc privirea, daca nu sa vomit de-a binelea. Nu s-a intamplat. Ma asteptam sa il vad pe Franco ceva mai suferind, sau macar mai prezent, dar nici asta nu s-a intamplat. Ma asteptam si la o coloana sonora foarte draguta, inca sub influenta soundtrack-ului de la Slumdog Millionaire, pe care am dansat multe luni dupa ce am vazut filmul. Nici asta. Asa ca, una peste alta, cum ii ziceam si lui Mitzy, o sa prezinte Oscarul cine nu o sa ia Oscarul. Si pe buna dreptate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nu ne cunoastem, insa blogul tau m-a facut sa zambesc, gandindu-ma "ce mica-i lumea" cand ai postat, mai demult, o poza din curtea interioara atat de familiara a blocului in care am locuit cativa ani. poate erai chiar una din persoanele care hraneau pisicile alea frumoase de pe langa tomberoane.:)sau nu:)
RăspundețiȘtergeresi am citit acum despre sountrackul la slumdog millionaire, pe care l-am ascultat pe repeat zile in sir si de care nu m-am plictisit nici acum. i fly like paper get high like planes if u catch me at the border i get visas in my name... as fredona si aaj ki raat da habar n-am ce zice ala :)
eniuei, daca iti place genul asta de melodii, m-am gandit sa iti impartasesc asta: http://www.youtube.com/watch?v=FhJyhZsNh6A e pos sa stii melodia, daca ai vazut cumva vanilla sky (faimoasa scena din central park), desi am inteles ca e pe col sonora a mai multor filme.
ai dreptate tu, e mica lumea, si uneori eram una dintre persoanele care hraneau pisicile de la tomberoane. merci pentru melodie, e draguta. nu o stiam, poate pentru ca nu ma uit la filme cu cameron diaz :) mai treci pe aci. vorba ceea, if you come around here, i make'em all day; i get one done in a second if you wait
RăspundețiȘtergere:) wow, it scored "draguta" - e un calificativ acceptabil, venind din partea unei persoane care face indigestie la, say, cameron diaz:) in ceea ce ma priveste, eu o mestec pe cameron cu la fel de multa placere ca pe junk food-ul de la KFC. :) ca sa zic asa, inghit tot ce e mainstream, ca n-am papilele suficient dezvoltate sa apreciez chestiile gourmet (am nimerit intamplator la un dinner select si am si acum cosmaruri cu un cub de carne care arata imbietor, dar a inceput sa sangereze cand l-am intepat cu furculita). don't get me wrong, nu aspir sa dezvolt exquisite tastes by reading your blog, a.i. sa ajung sa savurez un roast beef altfel decat tare ca cizma - I'm fine with my mediocrity. cu toate astea, exista totusi o amintire placuta legata de masa respectiva: firele de sparanghel. aici voiam sa ajung - sa-ti spun multumesc pt astfel de classy hints pe care le gasesc pe blogul tau - unele din ele le-am gustat si mi s-au parut la fel de bune ca sparaghelul acela - they don't make me smarter, but they offer me some inspiration.:) apropo de inspiratie:
RăspundețiȘtergeredraga cameron, in caz ca citesti acest blog si te nelinisteste curiozitatea me legata de sparanghel, pls chill. I'll always be your fan - m-ai cucerit cu dansul tau, de parca n-ai organe interne. si fii pe faza ca tom e pe cale sa fie pus pe liber de katie, te implor baga mare si fa repede un copil cu el. mor de curiozitate ce-ar putea iesi. ia ex de la brad si angie. not bad, huh? I challenge you. beat that!
xenu, vezi, eu am venit:). acuma sper doar sa nu te gandesti ca te citesc toti prostii si sa iti inchizi blogul. :)
ma mir ca tom si cameron nu au conceput deja un copil in timpul filmarilor de la knight and day, data fiind pozitia pe care au adoptat-o la un moment dat pe motocicleta. poate ca daca se facea dreptate in lume si erau nominalizati la razzie, ar fi fost un inceput (o continuare) bun/(a) pentru ei. (Mi)
RăspundețiȘtergere@ andreea&mi: cameron citeste de multa vreme acest blog, cautand sa invete cum sa nu mai ragaie in public. Ma tem ca nu mai putem face nimic pentru ea. Singura ei sansa a fost atunci cand a jucat in Being John Malkovich, si nu stiu ce ii statea mai bine: permanentul din par sau faptul care era inchisa intr-o cusca. Sau poate ca imi amintesc eu alt film.
RăspundețiȘtergereups, deja doua filme cu ea pe care nu le-am vazut. nu m-a convins trailerul de la "knight and day", iar in ceea ce priveste "Being John Malkovich", era pe lista, dar n-am apucat inca sa-l vad.
RăspundețiȘtergerenu-i nimic, se pare ca recuperez in curand, ca mi-a propus barbatul sa vedem "The Green Hornet". Eu o blocasem pe cameron undeva intre "Charlie's Angels" si "Shrek"...
dar! din seria "gourmet", urmeaza sa vad "the white ribbon". am un feeling ca va fi sparanghel si nu carne sangeranda, conform sistemului meu de apreciere.
xenu, am recunoscut deja ca am cu totul alta scara de valori decat tine - hm... oare unde ar situa xenu panglica alba, pe scara ei?:)
das weise band e haneke, deci, ca intotdeauna, e carne sangeranda. La propriu. Enjoy :)
RăspundețiȘtergere