Despre Elton, hipsteri si tantari

In primul rand, promit solemn ca nu voi mai vorbi/posta/scrie ceva Elton related in urmatoarea perioada. E suficient chiar si pentru mine. Haha, nu e, dar ma simt milostiva azi. In al doilea rand, trebuie sa scriu despre asta, caci am fost aseara la concert si tare mi-a mai placut. Nu prea avea cum sa nu imi placa, mai ales ca setlistu a fost fix pe gustul meu, cu o groaza de melodii din anii 70 (s-a dovedit ca a existat, deci, ceva bun si atunci). Am avut Rocket Man, Goodbye Yellow Brick Road, Crocodile Rock, varianta Norma Jean de la Candle in the Wind, The Bitch is Back, B-B-B-Bennie and the Jets, Tiny Dancer, I'm Still Standing si desigur, Daniel si Your Song (aci cred ca am si lacrimat un pic, poate de la lumini ca altfel nu imi explic). Au fost si cateva chestii dubioase: de exemplu, la Sacrifice mi-a cantat in cap numai varianta lui Sinead, dar am inteles de la Mitzy ca asa i s-a intamplat si lui, deci e normal. Apoi, se prea poate sa fi stat in sectorul pentru persoane cu dizabilitati. M-am simtit ca acasa, ce pot sa zic. Dar au fost lucruri care mi-au placut mult: cum s-a urcat Elton pe pian la The Bitch is Back, cum avea pe spatele fracului un portret al lui la tinerete, brodat in strasuri (clasa, nu gluma), cum i-a prezentat pe membrii trupei (unul dintre ei, membru al The Elton John Band since 1969. How cool is that?). Cum a semnat afise de pe scena, cum a primit flori. Cum a cantat fara band, la bis, Circle of Life. Si cum, la concert, erau oameni de toate felurile. Si tineri, si batrani, si copii, si urati. De toate felurile, repet.
Iar dupa, cu starea aia buna pe care ti-o da un concert reusit, ne-am mai plimbat un pic pe la monumentul Holocaustului, care arata foarte dragut si pe care as vrea sa il vad si ziua, in pasajul de la Universitate la expozitia cu mineriada (wow, really. Wow!). Si apoi la Street Delivery, aka Cuibul de hipsteri. Unde hipsterii statatori pe iarba si cumparatori de brataruse handmade (brrr) s-au declarat intrigati de aceasta participare la un astfel de concert precum cel de la care tocmai ne intorceam. Si atunci m-am enervat.
Eu nu inteleg, domne, cum vine treaba asta. Adica daca esti hipster nu poti sa asculti decat trupe obscure pe care le mai stiu doar doi prieteni de-ai tai si care sunt cool tocmai din acest motiv? Adica daca esti hipster nu iti convine ca Elton John poarta un diamant cat vrea el de mare in ureche? Pai, dragi (ma rog) hipsteri, aflati ca in ultima suta de ani au fost cativa oameni realmente hip pe pamantul asta. Printre ei, Elton John si David Bowie. Restul au raposat, din cate stiu eu. Asa ca nu e outrageous sa te duci sa il vezi pe omul ala care a facut-o si pe mama ta sa danseze, pe a carui muzica ai dansat si tu la banchetul de la sfarsitul clasei a opta, care canta de mai bine de 40 de ani mai bine decat cei mai multi guristi de ocazie, care, de cand se stie, este un monument gay umblator, care a donat mai multi bani pentru bolnavii de sida decat au facut state intregi, care a dat-o pe Paris Hilton afara in suturi de la petrecerea lui, care a amenintat-o pe Lily Allen cu "I could still snort you under the table" si care a aratat ca poa sa cante excelent si imbracat intr-un costum Donald Duck cu ciocul drept cozoroc. Pentru ca Elton are voie sa faca ce vrea el, pentru toate astea si inca multe altele pe care nu mi le amintesc eu. Si oricum ii poate trage pe toti hipsterii din Bucuresti pe o nara. Trebuia chemat sa debaraseze el Artur Verona, ca asa nu se mai poate.

In alta ordine de idei, mi s-a parut ca fotografia asta arata ca luata dintr-un musical. E urat, dar mie asa mi s-a parut.


Despre tantari nu voiam decat sa zic ca au avut parte de o masa copioasa la picnicul nostru foarte tarziu din Gradina Icoanei, sa le fie de bine.