Word de jour

este unfair.
Deci, pe bune. In toata lumea asta au ramas numai cateva lucruri bune (dar care se racesc intr-un ritm nemultumitor acu la mine in frigider) si un singur om bun. Adica eu.
In rest, totul este unfair. Sa ma explic. Spre exemplu, ieri ajungeam acasa cu o durere teribila de cap, si am intrat la farmacie sa cer un antinevralgic. Cu dintii cei multi stransi de durere, ii zic farmacistei:
- Vreau si eu un antinevralgic, ceva, va rog. Ma doare ingrozitor capul.
- Aaaaa....pai nu cred ca avem, mi-a raspuns in what seemed like ages, zambitoare.
- Altceva similar?, am insistat.
- Aaaaaa, pai similar ar fi saridon. Dar nici din ala nu avem, mi-a zis la fel de zambitoare.
- MA DOARE CAPUL. DATI-MI ORICE (aproape ca am urlat, desi eu nu fac d-astea).

Ma rog, in cele din urma mi-a dat ceva, am ajuns acasa, am inghitit doua pilule si am lesinat pe canapea. Cand, ce sa vezi, suna telefonul. Era L., care tocmai ce isi cumparase un dulap de la IKEA si avea nevoie de o mana de barbat care sa i-l monteze. Am plecat, durerea incepuse sa treaca, am ajuns, am montat dulapul in casa cea noua si goala, dupa care am insistat ca trebuie sa beau o bere rece ca muncitorii aia pe care ii vad eu pe strada. L. a supralicitat si a cumparat nu doar bere, ci si salam, paine si branza, toate feliate. Am gasit de cuviinta sa le asternem pe un ziar si sa le mancam.

Si dupa toate aceste fapte bune, si dupa ce credeam ca voi avea o zi buna (da, iar mi-am cumparat niste chestii dragute de dimineata), ce sa vezi. Perechea mea preferata de salvari a iesit din masina de spalat numai buna sa imbrace un midget foarte posh.