De fiecare data cand heterosexualii din jurul meu discuta the gay issue, intervin cateva probleme. Sunt clasice si am invatat cate un raspuns pentru fiecare. Spre exemplu: nu poti sa vezi doi barbati sarutandu-se pe strada. La asta se raspunde foarte usor: dar ce are? Adica de ce eu sa pot sa ma sarut cu cine am eu chef oriunde si altii sa nu poata face asta? Sau: nu putem sa ii lasam sa se casatoreasca. Raspuns: daca eu si tu avem dreptul sa ne casatorim, oricine ar trebui sa il aiba. Sau: gay-ii nu ar trebui sa adopte copii. Raspuns: evident ca ar trebui, orice copil ar prefera o familie in locul niciunei familii.
Desigur, sunt intotdeauna si intrebarile/afirmatiile care nu merita niciun raspuns. Spicuind: azi, maine vom accepta zoofilia. Sau: azi, maine vom accepta pedofilia. Aici e clar ca oamenii aia habar nu au despre ce vorbesc. Pot fi ignorati usor pana la un moment dat.
Dar, sooner or later in fiecare dintre aceste conversatii va aparea si credinta. De cele mai multe ori, data fiind tara in care traiesc, este vorba despre crestinismul ortodox. De cele mai multe ori (tot tara), e vorba, de fapt, despre biserica ortodoxa, si mai cu seama aia din Romania, care gaseste de cuviinta sa se faca de ras in spiritul intolerantei si neiertarii, nu-i asa, atat de crestine, cu ocazia fiecarui gaypride.
Unii oameni, care ma trimiteau chiar ieri la un teolog, nu au habar ca stiu cat de cat cu ce se mananca aceasta credinta crestina, foarte frumoasa in felul ei. Tot ei nu au habar ca ceea ce scrie pe forumurile crestine nu e totuna cu ceea ce scrie in Biblie, care, last time I checked, era cartea de capatai a crestinismului. Care, tot last time I checked, vorbea mainly despre bunatate si toleranta. Mai cu seama toleranta. Crestinismul este o religie a iertarii. Nu ca ar avea ceva de iertat in cazul despre care vorbesc.
Tot in numele acestui crestinism, persoana care m-a trimis la teolog sustinea si ca e ok sa exista tabu-uri intr-o religie, sa exista spatii destinate doar unor persoane si interzise altora etc etc. Eu cred ca persoana cu pricina nu pricepe un lucru esential. Crestinismul este o chestie foarte frumoasa. El s-a nascut, ca orice alta religie, de nevoie. El a mai si crescut tot din cauza asta. Numai ca, dat fiind ca a trecut atata amar de ani de cand a existat nevoia aia, si dat fiind ca lucrurile s-au cam schimbat de atunci, religia si credinta au devenit niste lucruri intime. In mod normal, nu mai putem purta razboaie in numele credintei. Intr-o societate care se vrea civilizata credinta nu exista decat ca optiune personala, ceea ce este, totusi, o optiune, si, deci, nu poate veni nicicand in conflict cu lucrurile care nu sunt optiuni. Orientarea sexuala, spre exemplu, nu este optiune. Este un dat.
Cred ca asta am vrut sa spun, deocamdata.

Julianne

Nu is deprimata, doar am gasit asta pe undeva si nu m-am putut abtine. Totusi, unde e The End of the Affair? Si A Single Man?

poze de pe smh.com.au si coverawards.com

one that gets you and that you get

Mitzy ziceam mai demult (si era demult, pentru ca mi-am amintit de asta si am cautat in posturile lui de acum un an, dar de fapt se intampla acum doi) ca e frumos sa calatoresti cu cineva as described above. Azi am avut senzatia asta ca sunt foarte norocoasa ca exista mai multi oameni in felul de ma sus, fiecare in felul lor. Si e atat de mare lucrul asta.

Printul fericit

de Ryan Gander, poza de pe purple-diary.com

Never let the winter in

I will always feel like I'm 22 when it comes to you, so happy 23, honey!

A truth in your eyes

Mie mi-a placut dintotdeauna de Ronan Keating, chiar ii ziceam lui Mi faza asta cand Ronan a inselat-o pe nevasta-sa aia. Si tocmai acum ma uitam la clipul lui si ma gandeam cum oamenii spun cele mai multe lucruri cand nu spun nimic pentru ca despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca. All connected. Mitzy a scris despre cum zic eu tot timpul ca trebuie sa facem ceva, imi amintesc precis ca mi-a spus chiar "daca as avea un euro pentru toate datile cand ai zis ca trebuie sa facem ceva", la care eu i-am raspuns ca ar avea vreo 10 euro, mare branza.
Totusi, este mare branza cand, de la trebuie sa facem ceva, chiar facem. Si, uimitor, zilele astea am facut mai mult decat am zis. Ceea ce e foarte greu pentru ca eu, cel putin, zic intotdeauna cate ceva.
Cand incepi sa faci ceva nu crezi intotdeauna ca vei face ceva-ul ala. Mi s-a mai intamplat. Cateodata chiar crezi ca nu vei face nimic si trece timpul si te trezesti ca faci. Atunci cred ca se cheama ca faci ceea ce trebuie facut.
Unul dintre lucrurile pe care le tot fac este ca ma uit ca nebuna la Grey's Anatomy, mai cu seama acum, ca nu mai am Open-ul care sa ma tina ocupata (despre tenis trebuie sa se taca). Apropos de asta, aseara Alecs mi-a zis ca eu sunt Grey. Eu m-am apucat sa ma uit tarziu la Grey, si asta numai pentru ca o colega draga mi-a zis ca eu sunt Yang. M-am uitat, deci, mi-a placut ce am vazut si de atunci m-am tot uitat. Drept urmare, aseara am suferit un soc cand Alecs mi-a zis ca sunt Grey si nu Yang. Dupa care el a mai si tinut sa mentioneze ca sunt Yang in societate si Grey la interior, unde, citez "iti trebuie Google Maps".

Tot in legatura cu asta:
mitzy: pisi, eu sunt meredith cred
mitzy: sau, pisi, sunt izzie
mitzy: tu cine crezi ca sunt?
xenu: nu stiu pisi, eu credeam ca eu sunt yang si rezulta ca sunt grey
xenu: deci sunt foarte confuza
xenu: cu mine cred ca esti bailey
mitzy: eu cred ca sunt grey, deci tu esti yang
mitzy: desi nu cred ca esti
mitzy: e pe genu vrei tu, dar nu
mitzy: eu as fi si grasa lesbiana. imi place de ea
xenu: mie nu imi place de ea
xenu: nici de izzie nu imi placea la inceput
mitzy: de ce?
xenu: nush. mi se pare proasta
mitzy: torres e misto
mitzy: e pt ca e ortoped?
xenu: sau pt ca e grasa?
mitzy: dar nu prea e grasa. adica e grasa misto
xenu: pardon??? pisi, daca ajungeam atat nu mai vorbeai cu mine
mitzy: nu e laptoasa. are carnea tare pe ea. este singura lesbiana misto pe care o stiu
mitzy: listen to me
mitzy: just listen to me. pisi, "pe care o stiu"
mitzy: ca si cand sta cu mine pe scara, toata lumea stie ca sta cu McSteamy pe scara
xenu: pe care o stim. mai e ellen
mitzy: ellen?
xenu: de generes
mitzy: e in greys?
xenu: tie iti plac femeile astea feminine, chiar daca lesbiene
mitzy: si meredith e feminina
xenu: da, dar ea e nebuna
mitzy: chiar si yang, are parul lung, so there
xenu: nu feminina in sensul ala. stii ce zic
mitzy: feminina in purtare
xenu: dupa cort
mitzy: dupa vorba dupa cort
mitzy: how cool is that
xenu: the coolestest

Random

Asa imi place sa rasfoiesc din cand in cand foldere cu fotografii pe care nu le-am mai vazut de mult sau pe care le-am descarcat si de care am uitat aproape complet. Atunci, prima data cand le vad (iar), e asa un sentiment frumos de nou, de uite ca uitasem de asta, si atunci eram cu nu stiu cine pe drumul catre cutare loc in care s-au intamplat lucruri pe care nu as fi vrut sa le uit. Nu-i a buna, iti zic.

Mi s-a facut dor de dansa

She would buy the flowers herself

Un an de cand am inceput sa scriu aici. Still giving parties to cover the silence.

Accidentul

S-a intamplat, in cele din urma, astazi. Am reusit sa rup coperta patru a primului volum din pendul, pe care nu am reusit sa il recitesc in vara asta, desi, cum am mai zis, mi se pare o lectura perfecta de vacanta. Inca ma mai intrebam, dupa ce am lipit coperta respectiva cu scotch de hartie pe care l-am securizat cu scotch transparent din plastic, daca nu e destul. In timp ce ii indesam pe cap lui Minky rola de hartie ca sa se potoleasca, mi-am dat seama ca nu.

Evident, nu despre asta era vorba. Ci despre cum stateam astazi in statia de tramvai de la Sfantu Gheorghe, asteptand orice m-ar fi putut duce spre casa, cu pendulul in mana. "Uite o fata la care ii place sa citeasca" a zis o doamna imbracata intr-un polar rosu, cu cateva fire roscate in barba. Cara doua sacose de plastic si s-a asezat langa mine. A inceput sa imi spuna cum copilul ei este bolnav, nu a mai mancat de trei luni si trebuie sa ii cumpere medicamente, emetiral sau o lamaie. Am auzit de foarte multe ori povestea asta, asa ca eram pregatita sa o refuz politicos. Numai ca a desfacut plasele. "Imi vand cartile din casa.", a zis ea. Am aruncat o privire in plase, normal ca nu m-am putut abtine. Si era acolo. Intr-o gramada de politiste, Accidentul lui Mihail Sebastian, pe care il iubesc de atata vreme incat nici nu imi mai amintesc de ce. Normal ca am cumparat cartea, normal ca i-am dat mai multi bani decat imi ceruse si deja nu ma mai gandeam la asta, prinsa cum eram in filmele mele de demult, involving Teodora Mares, niste carti cu coperta gri luate de la biblioteca in clasa a 8-a, Nadia Lacoste samd.
"Am avut noroc cu dumneata aici, in fata bisericii", a continuat doamna. "M-a ajutat Dumnezeu." Deja ma enervam usor. Nu s-a oprit. "Dumneata crezi in Dumnezeu?"
"Nu", i-am zis.
"De ce?"
Conversatia devenise mai intima decat se cuvine intr-o astfel de ocazie. Am avut noroc, a venit tramvaiul.

Cum mi-am petrecut vacanta

Asa imi mai placea tema asta de compunere cand eram mica incat nu rezist sa nu o aplic si acum, cand a venit deja toamna si vacanta mi s-a cam dus, si cand ma uit la TV la o frumoasa emisiune in care Bucurenci si Andreea Tonciu servesc, va rog. Priceless.

Deci eu, in vacaaaanta de vara, am fost la maman acasa. A fost tare frumos. Am supravietuit cu succes unei avalanse de animale domestice (in casa aia fiecare persoana detine un caine si doua pisici), unei scene de violenta domestica(la altii), si multiplelor scene de isterie domestica(la mine). Puteti sa ghiciti care dintre ele implicau nuditate, haha.
Altfel, nici nu am pus bine piciorul in oras ca m-am si angrenat intr-un sistem haotic de cunostinte, informatii si neplaceri, ceea ce a condus la mai multa munca decat ar fi trebuit in concediu, dar si la reducerea semnificativa a plictiselii. Care ajunsese la asemenea cote incat, ca sa o combat, a trebuit sa ma duc la primul antrenament al lui Piturca pentru Universitatea. Yey, fun.

In rest, m-am amuzat ghicind. Eu nu am ghicit nimic, nu cred in asta. Doar ca oamenii din jurul meu imi furnizeaza constant informatii provenite din stele, bobi si cafele. De bine. Numai in carti nu mi s-a ghicit, drept pentru care am si decis sa imi exersez eu aptitudinile in niste partide epocale de rentz si, mai recent, de whist. De vis. Pot sa jur ca am fost cat pe ce sa castig prima mea partida la zero (hm, daca nu stiti ce e aia, ignorantii mei dragi, aflati ca este fantezia absoluta a oricarui jucator pasionat), si numai viclenia noilor mei prieteni m-a impiedicat sa ating gloria absoluta. La ultima carte.

Nu am pus, totusi, la suflet. M-a atins doar un pic, suficient cat sa parasesc urbea natala si sa ma intorc in capitala, unde alte mese de joc plangeau de dorul meu. A fost frumos si cand m-am intors, caci peste noapte se facuse toamna si mi se parea ca am calatorit, parca, inapoi din trecutul localizat in tarile foarte calde. Ajunsa aici, am inceput sa ma uit la televizor. In speta la tenis, aceasta pasiune a mea neincurajata de nimeni. Mitzy chiar se bucura foarte tare ca nu imi sustine nimeni aceasta inchipuire. In schimb, atat el cat si altii imi incurajeaza alta inchipuire. Cea de bucatareasa. Azi, spre exemplu, am gatit de 2 ori. La pranz am facut o pizza mica mica din restul de aluat ramas de ieri (pe care l-am facut cu doua ferestre de messenger deschise catre prieteni sfatosi si mai priceputi ca mine). Dupa care am plecat intr-o excursie prin magazine si m-am intors acasa cu Pretty Chloe 2. Da, o poseta. Ca sa imi treaca de gatit.
Nu a functionat, insa, caci mi s-a facut o pofta ucigatoare de ciulama cu ciuperci. Am sunat-o pe maman, aflata la sanatoriu in vacanta, si mi-a impartasit reteta ei fabuloasa pe care am executat-o impecabil. Yum.
Ca sa imi treaca, din nou, ca e clar ca nu-i a buna, am scos frumusel flute-ul si mi-am turnat niste prosecco pe cand ma uitam cu un ochi la Bucurenci si cu unul la Andy Murray, timp in care ii si povesteam lui Mi despre ispravile mele. Care Mi a avut de spus urmatoarele:
mi: inca 5 min si deja voi aplica arma letala in astfel de situatii
mi: sa te saturi
xenu: vorbeam de bucurenci
xenu: bucurenci nu e de mancare
mi: fata, e delicios.

Atat am avut de spus!