W;t

"(Quickly)Now is not the time for verbal swordplay, for unlikely flights of imagination and wildly shifting perspectives, for metaphysical conceit, for wit.
And nothing would be worse than a detailed scholarly analysis. Erudition. Interpretation. Complication.
(Slowly) Now is a time for simplicity. Now is a time for, dare I say it, kindness."

Nu mai tin minte cand am vazut prima data Wit (filmul lui Mike Nichols, nu piesa), stiu doar cum m-am simtit. Nu ma simteam bine. Totusi, era unul dintre cele mai emotionante filme pe care le-am vazusem vreodata. Si cred ca regizorul l-a facut bun si simplu, asa cum trebuia sa fie. Emma Thompson l-a jucat la fel, si a fost cel mai bun rol in care am vazut-o vreodata, cum statea, cheala, vorbind, privind direct in camera. Cand am primit, saptamana asta, cartea (adica piesa lui Margaret Edson, multumesc, Octavian), am citit-o in aceeasi zi si m-am intors acolo. Nu m-am simtit bine, dar m-am surprins citind replici cu voce tare. Si m-am tot intors, in zilele care au urmat, in acelasi loc.

Unsaid

Cum nu stiu ce sa zic, mai bine pun o poza. Asa mi-am spus initial. Dupa care mi-am dat seama ca sunt o multime de lucruri de spus, dupa care am realizat ca nu vreau sa spun lucrurile alea. Better left unsaid.

Toy story

On seeing and noticing

Voiam sa scriu despre The Kids Are All Right, pe care l-am vazut ieri, dar intre timp am gasit aceasta fotografie cu ei (mint, am gasit-o imediat dupa decernarea BAFTA pentru ca sunt acel om care se uita la orice red carpet, acum am cautat-o din nou) si m-am defocusat iar. Ce vreau eu sa va spun despre acest film este ca imi doresc sa fiu pistruiata si sa port catifea pentru tot restul vietii mele.
*
Si, oare, cum ar arata niste copii pe care i-ar face astia doi? I can only imagine they would be all right. S-ar putea face si un film despre ei, cred. Chiar mai multe filme.
*
Mi imi spune ca ea s-ar culca cu Julianne. Mai ales dupa ce a vazut filmul. Nu mi se pare corect sa imi spuna ca e lesbiana tocmai in acest moment al existentei noastre. Am foarte multe lucruri pe cap acum.
*
mi: si incestuoasa
mi: ca, practic, seamana cu mine
mi: ar putea sa fie mama
eu: fata, crezi?
mi: hai sa zicem o matusa
*
Revenind, filmul e dragut. Nici foarte, nici prea, dar ok pentru duminica dupa amiaza.

foto via theguardian.co.uk

Lovely Isabella

Via: leahnoartsourced.blogspot.com., easyvegan.info, wired.com

I am Love

Deci, ca sa se stie, eu nu cred ca exista pe lumea asta multe femei mai frumoase ca Tilda Swinton si multe haine mai frumoase decat cele de la Jil Sander. Mai ales cele de sezonul asta.
Asa ca erau sanse destul de mici sa nu imi placa I am Love, dar nici nu imi imaginam ca o sa imi placa atat de tare. Dincolo de faptul ca arata impecabil, adica totul, dar totul, de la mancare, la case, oameni, fabrici, orice, filmul mai e frumos din inca niste puncte de vedere. Primul e ca e o dementa, un fel de tragedie antica in care saraca familie bogata traieste nefericiri peste nefericiri ascunse de ochii altora si drame/secunda de zici ca nu e adevarat. Dar faza e ca asta nu e un film credibil, e un film frumos. Apoi, ca Tilda vorbeste atat de prost incat numai faptul ca arata atat de bine o salveaza. Ma rog, exagerez, are momente cand e foarte buna. Apoi, muzica foarte intensa, ca in filmele alea in care te prinzi cine pe cine omoara si cand dupa coloana sonora, dar aici, cumva, da bine. Si, in cele din urma, the sex. Una dintre cele mai frumoase scene de sex pe care le-am vazut in ultima vreme.

Multi Color

Fashion victim

Teller
Richardson
Ford
Cand erau mici. Plus ca Teller era in Romania, si anul era 1990. Plus ca ma inspira. Cin cin, guys.

De pe self service.

Alo? Salvarea?

Am fost astazi la aceasta lansare de carte. De obicei le evit, pentru ca am invatat in timp ca nu exista cale mai sigura catre a-ti displace o carte decat sa te intalnesti cu autorul sau, mai rau, cu cineva care crede ca a inteles fix despre ce este vorba in cartea respectiva. Azi, totusi, m-am dus in aceasta hruba la lansarea unei carti, pe numele ei "Armata Salvarii". E scrisa de un tip gay si e marketata drept cartea singurului scriitor arab care a avut curajul sa isi declare public homosexualitatea - Abdellah Taia pe numele lui. Sunt convinsa, cumva, ca dansul are mai multe merite decat atat, si mai cred ca cei care au vorbit despre carte nu au mare habar despre asta.
Dar nu asta voiam sa zic, de fapt. Cand am ajuns la aceasta lansare am auzit-o glasuind, cum ii place ei sa spuna, pe o doamna pe care am cunoscut-o indeaproape ani de zile. O lectie de viata in fiecare zi, ce sa spun. Doamna povestea despre Armata Salvarii (si mi s-a parut amuzant, caci, cu ceva timp in urma, ne povestise cum a descoperit ea acest magazin cool in Londra, numit "armata salvarii". Oh, da.) si ma si gandeam ce trebuia sa fi fost acum in mintea dansei, cu acest scriitor gay care a dat acest nume de magazin unei carti. Haos, va zic. Dupa care dansa a inceput sa spuna o poveste despre gay, probabil singura pe care o stie pe de rost si a invatat sa o declame cu simtire. Ma bucur mult ca i-a placut povestea, imi displace ca si-a insusit-o. Ajunsa acasa, am gasit aceeasi poveste pe care a repetat-o atat de des incat chiar si eu, care nu mai am nicio treaba cu dansa, o aud prea mult, pe blogul personal. Mi s-a parut, iar, amuzant cum isi amintea dansa ca acum ceva ani, la un interviu pe care il lua unui domn gay, el i-a spus aceasta povestioara. Intamplator, stiu ca nu a fost chiar asa si ca nici macar nu ii lua dansa interviul. Stiu asta pentru ca eu am facut acel interviu. Nici macar nu mai tin minte daca asta era ceea ce voiam cu adevarat sa spun, cred doar ca m-am enervat mult prea tare intre timp.
Oricum, la lansarea respectiva au mai vorbit doi domni. Ce sa zic, imi sunt simpatici amandoi si comparatia ii avantaja oricum. Numai ca dansii au avut mari probleme in a ne recomanda aceasta carte. E si destul de greu atunci cand exprimarea ta suna cam asa: "conditia homosexualului in societate" sau (asta mi-a placut mult) "inchipuiti-va ca o femeie l-ar urma pe un barbat care o cheama in toaleta. Nu sunt foarte multe!" Nici macar nu ma pot apuca sa zic cate lucruri sunt in neregula cu afirmatia respectiva. Mda, iata, deci, inca o carte de care mi s-a facut lehamite, si nu din vina ei.

Also pretty today

Pentru ca nu vad in fiecare zi o prezentare asa draguta.

Pretty today

via designsponge si nymag

Alexis

I just can't wait for the day when I see you walking out of this house carrying the same two cheap plastic suitcases that you walked in here with.


Foto: barbiecollector.com

Daca intr-o noapte de iarna un calator

Intotdeauna mi-au placut povestile alea care pot deveni, de la un moment, orice. Asa mi se pare ca trec vietile noastre, ca merg intr-o directie si daca, intr-o clipa, intervine ceva, ele schimba urgent directia si ne priveaza macar de cunoasterea celeilalte versiuni. Celorlalte versiuni. Si e de ajuns sa se intample lucruri foarte mici pentru ca totul sa coteasca dubios.
*
Totusi, cand se intampla ceva mare, trecerea nu e atat de simpla. Intotdeauna, in urma ei, ramane ceva neterminat. Sa ii zicem proiect.
*
Mi-am amintit azi, in timp ce C. imi povestea despre cum baia ei a ramas vesnic neterminata, cum incremenim in proiecte. Vezi, eu sunt tot timpul intr-un proiect, chiar daca proiectul ala inseama sa stramtez niste pantaloni facuti de nu stiu ce designer, care au mult prea multe cute pentru priceperea si indemanarea mea.
*
Un altfel de proiect in care am ramas multa vreme, imi amintesc, a fost o masina plina de piersici. Stii cum vara e soare si piersicile miros a vara, asa imi amintesc eu anul acela in care piersicile nu s-au mai transformat in gem.
*
Doar intamplator am vazut azi Winter's Bone si s-au legat lucrurile si nu stiu cum vad altii astfel de intamplari, dar mie nu mi-a picat prea bine.
*
Eu, una, aveam nevoie de o eroina ca la carte, care carte pare sa fi fost scrisa acum un milion de ani, caci in vremea de astazi nu am mai vazut asa ceva. E ceva primar, fundamental, in alb si negru in filmul asta. Nu o fi subtil, dar e puternic. I'm loving it.

Kinky luvz Bunny

Tony

Voiam sa scriu ceva despre Tony, dar cum m-au intrerupt niste vizite am si uitat ce as fi avut de spus. Bag de seama ca nu era nimic atat de important. Oricum, Tony este un film de vazut fie si numai pentru firescul lui, asa cum poate sa fie fireasca povestea unui serial killer. La un moment imi amintesc ca mi-a trecut prin cap ca filmul seamana intr-un fel cu Rabbit Hole, doar pentru ca, daca ar fi sa pierd un copil, asa imi imaginez ca as fi, iar daca as fi serial killer, cred, cumva, ca as fi un Tony.

Foto: revolvergroup.com
Ce mi-a mai placut la filmul asta, dincolo de firesc, este modul in care a fost filmat, care mi-a amintit in anumite clipe de fotografiile clasice ale lui Penn, facute prin colturi, cum e asta de mai jos. Am ales una cu Dali din motive evidente.


Foto: carrieacosta.blogspot.com

Rabbit Hole

*De multa vreme am aceasta teorie cum ca oamenii din nord sunt diferiti de cei din sud, doar ca suna ca si cum as spune ca iarna nu-i ca vara, ceea ce, desi e adevarat, nu e si foarte destept. Oricum, scriitorii din nord nu sunt, nici ei, ca cei din sud, si bine ca nu-s. Pentru ca, altfel, nu m-as mai fi bucurat atat de un Par Lagerkvist, Torgny Lindgren sau, acum, Arto Paasilinna.

*Tocmai ce am inchis "Anul iepurelui" si, desi m-am dat in vant dupa povestea jurnalistului care fuge in lume cu un iepure salbatic (nu pot sa imi imaginez de ce m-ar misca asa ceva), mi-a trecut prin minte ca am citit si "Morarul care urla la luna" si am fost la fel de induiosata. Ca sa nu-mi uit vorba, i-am iubit pe Vatanen si pe iepurele lui, care nici macar nu are un nume (asta mi-a placut inca mai tare) si am alergat cu sufletul la gura pe urmele lor, si cel mai tare, cred, m-a miscat felul in care isi traiesc ei povestile, partea magica a cartuliei asteia frumoase. Dar nu e vorba numai despre asta, caci Paasilinna este si comic intr-un fel induiosator si satiric intr-un mod destul de evident dar nu si deranjant.

*In oarecum alta ordine de idei, am vazut si Rabbit Hole. De multa vreme nu o mai vazusem pe Nicole atat de inspirata, si, desi mi se pare trist ca este o actrita atat de buna doar cand vine vorba de nefericire, tot am iubit-o un pic in filmul asta simplu, simplu de tot, asa cum e durerea.
Ceea ce imi aminteste ca astazi am citit undeva chestia asta "pain... always comes as a surprise" si m-am gandit ca e adevarat. Oricum, e un cliseu dragut in film, cand ea sta cu pustiul pe banca iar el ii spune ca undeva, in alta lume, sunt alte versiuni ale noastre. Iar asta, pentru ca eu traiesc in trecut (in trecutul altora, nici macar al meu), mi-a adus aminte de Steaua fara nume.

*Asta e anul iepurelui, zice un zodiac. Am constatat asta cand am dat search dupa carte.

foto:toadland.tressugar.com

Atat