Mere, zic

"Alcoolul e cel mai infect drog dintre toate. Are puterea sa te faca trist sau violent si aproape intotdeauna ajungi sa ai nevoie sa stai jos." Asa zice Richard Milward in Mere, o carte frumoasa din care nu am putut sa scot nimic care sa fie spectaculos luat din context. Chiar si citatul asta are nevoie de explicatii pe care nu am neaparat chef sa le dau.
Mi-a placut. Am terminat-o in tren si cum nu aveam chef sau energie sa caut alta in bagaj, am citit interviul si "despre autor"-ul de la sfarsitul volumului. O miscare neinspirata. Doamna (care a citit, presupun, cartea, inainte de a scrie ce a scris ea acolo) a ajuns la concluzia fabuloasa ca "Adam sufera de TOC si isi petrece timpul citind reviste porno si masturbandu-se in podul casei parintesti. Eve este dependenta de droguri si alcool. Consumatoare infocata a tot ceea ce inseamna produs al culturii pop, nu are nicio problema cand vine vorba de relatii de o noapte. Un comportament ce ar putea fi explicat prin incercarile ei de a bloca socul produs de diagnosticul pus de curand mamei sale (cancer)."
Dupa ce a expediat personajele in cel mai grosolan mod posibil, intr-o limba sinistra, alegand cateva episoade drept obiceiuri ale eroilor, femeia asta care are tupeul fantastic de a lucra la o editura i-a luat si un interviu autorului. Cu trimiteri la "cuplul primordial" and such. Si oamenii ar trebui sa citeasca pentru ca aud de astfel de povesti.

Ce voiam sa spun, insa, este ca "Mere" este misto pentru ca e o carte viguroasa, scrisa in forta, despre treceri. De aici bla bla Salinger bla bla Dreamers bla Cocteau. Intelegeti voi. Si norocul ei (al cartii) si al nostru, zic, este ca Milward nu a apucat sa imbatraneasca prea tare inainte de o scrie.

* sa nu uit. Milward avea 19 ani cand a scris cartea, s-a apucat de meserie dupa ce a citit Trainspotting si ii plac Kerouak si Hunter Thompson. Pretty.
** foto de pe fantasticfiction.co.uk