plan-b

Later edit:
Mitzy imi tot spune ca blogul nu e pentru mine si eu nu sunt facuta sa am blog, ceea ce e foarte posibil. Dar acu, daca tot m-am apucat, si, ce e drept, ma apuca lenea cand vine vorba sa si explic de ce mi-au placut niste poze si de unde le-am luat si de ce le-am postat, zic sa merg mai departe.
Deci, aceste fotografii sunt preluate de pe site-ul plan-b, sunt lucrari ale unor artisti romani, in speta Ciprian Muresan, Istvan Laszlo si Serban Savu, si mi-au placut din motive cat se poate de diferite. Dar am ajuns la el tot uitandu-ma prin portofoliile unor artisti si tot intrebandu-ma ce relevanta mai are arta in ziua de azi, ce ne mai spune ea si ce solutii culturale poate sa mai dea.
Inca nu am ajuns la vreo concluzie demna de impartasit.
Ta-dah. :)

Let the games begin

foto: usopen.org

wow

toate de pe fashiongonerogue.

The Young and the Restless: ep. 3809

Ma uit la "Tanar si nelinistit" chiar in acest moment. Da, in locul in care sunt this qualifies as fun. In plus, imi place sa ma uit din doi in doi ani la cate un episod ca sa vad ce se mai intampla si cum actritele alea care seamana cu Tania Budi, care erau deja adulte acu 15 ani, cand a inceput sa se difuzeze serialul la noi, sunt la fel de adulte si acum, dar nu batrane, niciun rid in plus, nimic. Copiii cresc, ele raman la fel. Inca nu am inteles cand a devenit Michael Baldwin un personaj pozitiv, dar nu-i nimic, ma pot uita peste 2 ani cand va fi rau din nou, cu siguranta.
***
De fapt, voiam sa spun altceva. De fiecare data cand ma intorc in orasul asta am acel sentiment ca sunt prinsa intr-un serial foarte foarte prost, cu really really bad acting. Mai mult, dramele sunt la fel de dramatice ca in cea mai de trei lei soap opera. De aceea simt ca imi face bine sa le vad, sa vad episodul pana la capat, ca sa mi se taie iar pentru destula vreme. Sa imi vina mintea la cap, cum ar veni.
***
Ieri am rezolvat niste treburi pe care le amanasem de multa vreme and it felt good for a while, pana cand toata lumea a inceput sa imi spuna ca nu am facut bine ce am facut si ca ar trebui sa ma razgandesc. Eu nu am facut decat sa ii spun unei foste prietene ca nu prea mai am multe de discutat cu ea. Asa mi s-a parut cinstit.
***
Cinstea nu e o calitate, aflu. Inca mai rau, oamenii nici nu stiu cum sa reactioneze in fata ei. Fara sa bag placa cu "sunt eu prea buna" (desi, in mod evident, sunt), mi se pare normal, atunci cand cineva ma intreaba sau imi cere ceva, sa spun daca pot sau nu sa fac lucrul respectiv. Si apoi sa il si fac. Ma intristeaza sa ma intrebe oamenii de ce imi trebuie si de ce trebuie sa raspunda tocmai ei. Mi se pare inutil.
***
Pe de alta parte, sunt si lucruri care imi plac. Unul dintre ele este ca (si asta nu are legatura cu locul in care ma aflu), atunci cand ai petrecut mult timp alaturi de cineva, ii imprumuti, fara sa vrei, cuvintele si gesturile. Si imi place cum pot sa ii spun unui om cu care nu am mai vorbit de foarte multa vreme niste cuvinte ale lui, el sa le inteleaga, sau sa vad ca parti din mine i s-au imprimat in vocabular.
***
Din aceeasi serie, imi place sa ma astepte cineva cu bunatati. Imi place de mor sa stiu ca cineva a stat o vreme asteptand sa vad eu un film ca sa putem vorbi despre el. Si altele asemenea.
***
Dar deja imi plac prea multe lucruri si planuisem ca asta sa fie un post de mui.
Mi se pare ca episodul de azi se apropie de sfarsit.
***
Nu inainte de a aminti de Nikki Newman (Reed Foster Bancroft DiSalvo Newman Abbott Landers Chow), femeia aceasta mai tare, aproape, decat Alexis Morell Carrington Dexter Rowan Colby, de la care am invatat arta de a amesteca painkillers cu alcool inca de la cea mai frageda varsta.

Emotional landscapes*

Lilith

chaos reigns

Dear old love ,

voiam sa iti spun doar ca tot ce faci e foarte dragut. Dar cam tarziu.

Sarbatori fericiti!

Zilele astea am fost atat de ocupata si importanta incat nici nu imi vine sa cred ca am intrat in mod oficial in prima mea vacanta dupa o vreme mult prea lunga, vacanta pe care intentionez sa mi-o petrec asa cum trebuie, adica nefacand absolut nimic.
Asta pentru ca am facut atat de multe, cum ziceam, mai ales in ultimele zile. Ca sa ofer fanilor cucernici o mostra din activitatile mele fantastice, trebuie sa va istorisesc cum am avut cea mai buna idee de afacere ever. Este vorba despre o afacere cu lipitori. Intotdeauna mi s-a parut ca lipitorile si ventuzele, doua dintre remediile mele preferate pentru orice durere, alaturi de algocalmin, desigur; sunt nedreptatite, ca si cum ar fi un lucru extrem de rusinos sa recunosti ca o lipitoare este buna la casa omului. Tocmai pentru ca este buna am decis ca voi deschide un salon cu lipitori specializate pe diverse probleme de sanatate. Pe langa lipitorile clasice, oferta salonului va contine si lipitori de celulita, lipitori de matreata, lipitori de pistrui sau lipitori de transpiratie. Imi si imaginez cum vom face o preselectie de lipitori anuntand in ziar "Caut lipitori specializate in matreata. 12 locuri". Desigur, lipitorile vor urma un training amanuntit si vor opera in conditii de maxima igiena, in plus le vom oferi si cazare in motelul pentru lipitori pe care il vom numi, pentru moment, balcon. De-abia astept sa vad cum se va face coada la usa salonului cu lipitori.
In plus, am mai decis ca doresc sa particip la Big Brother. Sunt din ce in ce mai fascinata de reality show-uri in ultima vreme si tocmai de asta am hotarat ca un Big Brother cu o selectie foarte atenta a participantilor (ma voi ocupa personal, alegandu-i dintre prieteni) va face furori. Asta daca nu cumva ma inscriu sa cuceresc un burlac, desi locul in inima oricarui Burlac e ocupat de Mi, care s-a anuntat dinainte. Cum ziceam, la Big Brother-ul meu, care s-ar putea numi chiar Big Xenu (desi nu is foarte sigura, cred ca nu i se potriveste numele asta, ma face sa par grasa) eu, in mod evident, voi si castiga. Cei dornici sa fie invinsi de mine la acest Big Brother epocal sa se anunte aci, repejor.

Toate aceste idei fantastice mi-au venit tocmai acum, de sarbatori. Nu stiu daca am mai zis, dar in preajma Craciunului, cand ne strangem toti laolalta cantand The Dreidel Song, se intampla un fel de magie. Si ne vin idei. Inca nu mi-a venit nicio idee foarte clara despre cum trebuie pedepsit The Grinch (Craciunul nostru care aniverseaza in mod traditional mutarea mea dintr-o urbe in alta si nasterea lui Little Baby Mi a fost furat anul acesta), dar cred ca se va sesiza singur si se va inscrie sa participe intr-una dintre competitiile de mare audienta pe care le voi lansa.

Acestea fiind zise, ma intorc la activitatea mea principala, iar daca imi vine vreo idee o voi impartasi de urgenta. Nu plec inainte de a va ura traditionalul "Sarbatori fericiti!" si de a va dedica un cantecel.

Happy birthday to Miiiiiiiiiiiiiiii

we were raised to see life as fun and take it if we can

SRSLY

de la mitzy

Nathanael, brulons tous les livres

and some other things

de pe postsecret, desigur