seriously??

Azi am primit un telefon dubios de la o femeie de la pizza delivery-ul de unde comandam noi de obicei. Mi-a zis, cu o voce bizara: "Stiu ca ati comandat ieri de la xPizza". "Asa am facut", am zis eu aproape speriata, gandindu-ma deja ca poate au scapat otrava de gandaci in aluat si voiau sa ne anunte ca o sa murim. Deci fix la asta m-am dus. De fapt, femeia facea un studiu despre cat de multumiti sunt clientii. Foarte. Dupa ce am inchis, Ines era, fireste, curioasa cu cine pot sa vorbesc ca sa spun de atatea ori in 5 minute cuvantul "pizza". I-am explicat si am intrebat-o si pe ea daca a fost multumita de comanda, ca ea o facuse si a si asteptat baiatul la usa. (I don't speak to the help). Ea mi-a zis ca dealerul de pizza nu a agresat-o in niciun fel. Mi s-a parut inca si mai tare ca, daca eu ma gandisem la otrava, ea s-a dus direct la dealer. Cam ce spune asta despre noi?
Nu stiu de ce ma preocupa de fapt ce spun astfel de lucruri despre mine, dar cert este ca ma preocupa din ce in ce mai tare. Spre exemplu, tot weekendul nu m-am putut gandi decat la faptul ca, pe parcursul putinului meu timpul liber, eu am ales sa ma intalnesc cu 16 (saisprezece!!!) baieti gay. Si nici macar nu a fost saptamana cu gaypride. Vineri am plecat direct de la birou la o cina cu niste prieteni, si nu stiu cum s-a nimerit ca am fost singura femeie dintr-o casa in care erau la momentul acela 13 poponari, si asta doar pentru ca trei dintre invitati nu ajunsesera. Deci singura femeie. Ma rog, nu stiu daca ma sperie atat de tare faptul ca erau 13, cat faptul ca eu ma simteam foarte in largul meu cu toti. Iar sambata am fost la cina cu 3(gasca cu sos chutney picant de prune, yummy). Nu imi amintesc cand am vazut vreun barbat heterosexual care sa nu fie unul dintre cei doi colegi de la munca.
Ceea ce voiam sa spun, de fapt, era ca vineri, cand plecam de la cina cu sushi, prietenii la care am fost in vizita mi-au facut un tur in noua lor casa. Un apartament foarte dragut, Dallas meets grandma's house, cu tapet batranicios, dulapuri cu zavor, bibelouri si candelabre de cristal. Si, in timp ce imi faceau turul asta, am sesizat ca cei doi au dormitoare diferite. Si am intrebat, inocenta, de ce nu mai dorm impreuna, ce, a inceput vreunul dintre ei sa sforaie (gay guys don't do that)? Si atunci, usor incurcati, m-au anuntat ca s-au despartit. A fost un soc, mai ales ca ei erau acel gen de cuplu pe care il vezi rasfoind ziare la cafea si la 80 de ani, cu pisicile invartindu-se printre pricioare. Ma intristeaza lucrurile astea, asa cum ma intristeaza si faptul ca "fata, kate a ta se desparti de omu ei", dupa cum tocmai m-a anuntat mi. Nu suport deloc bine despartirile altora. Si asta imi aminteste ca vineri, dupa ce am plecat de la prietenii despartiti cu pricina, ascultam asta la casti si totul mi se parea foarte trist.

Perfect like him

pe mitzy il iubeste lumea atat de mult incat ii lasa ciocolata la usa

Draga revista Elle*

Am zis intotdeauna ca am sa ma abtin sa imi vars amaraciunile pe blog. Ei bine, am cam mintit. Adica incerc, dar nu se poate intotdeauna. Eram in tren zilele trecute si am descoperit in suplimentul de barbati al revistei Elle un articol foarte interesant. Se numeste: "Marijuana? No, thanks, Merlot is better!" scris de un domn pe nume Radu Tudor. Nu stiam cine este, am aflat intre timp. Sa fie sanatos. Iata ce scrie acest domn despre asa numitul proiect de legalizare a drogurilor usoare: "Sunt cazuri absolut dramatice, de tineri care au pornit de la a fuma iarba si au sfarsit aruncandu-se de pe bloc intr-o criza grava de sevraj cu heroina. (...) Temerea cea mai mare a celor implicati in combaterea consumului de droguri este ca majoritatea celor care au pornit cu droguri usoare au sfarsit printr-o dependenta mortala de substante extrem de puternice. Pe masura ce timpul trece, nevoia te impinge dramatic spre o doza si mai zdravana." Ma rog, ideea este, pana la urma, ca nu putem legaliza drogurile usoare fara a intreba mai intai populatia. Deci nu pare o idee foarte rea. Articolul continua sa bata campii pana cand ajunge la un subiect care ma freaca si mai tare decat drogurile, usoare sau altfel. Si anume: "Biserica Ortodoxa a fost ignorata de la consultari cu deja faimoasa comisie prezidentiala." Adica Biserica Ortodoxa, care are deja un statut dubios intr-un stat care nu are o religie nationala cum este Romania, ar trebui intrebata? Si atunci, daca intrebam BOR, de ce sa nu intrebam si alte Biserici? Presupun ca si ele ar avea cate ceva de spus.
Si mai tare decat faza asta cu ce spune Biserica m-a enervat exemplul acela cu colega moderatoare a autorului, care duce periodic urina fiului sau de 11 ani la analiza, pentru ca, citez "Educatia zilnica si cicaleala nu mai sunt suficiente. Traficantii pot avea uneori un succes mai mare decat parintii."

Si, cireasa de pe tort: "Stiu ca prin anumite medii, elevate in felul lor, a trage un fum de iarba nu este nici un fel de crima. E chiar ceva trendy/cool. Sau "marfabeton". In cercuri restranse, pe la petreceri private sau prin cluburi, au existat dintotdeauna astfel de tentatii."
Asta mi-a amintit de un pasaj foarte dragut din "Fear and Loathing in Las Vegas" pe care tin neaparat sa il reproduc: era atunci cand dragul de erou, drogat zdravan, se duce la Conferinta Nationala a Procurorilor Districtuali, care isi pusesera in cap sa faca ceva cu problema drogurilor. Si acolo afla el ce stiu procurorii despre droguri. Si anume: "la pagina 49, el (doctorul Bloomquist, expert in marijuana) explica cele patru stari din societatea canabisului: "Beton, Misto, Ca lumea & Naspa" - in aceasta ordine descrescatoare. "Naspa este o stare rara, cel mai des apare cea de beton. Nu e pe receptie, ceea ce inseamna ca nu stie ce se intampla." etc.
Si, inca si mai dragut:
RECUNOASTE DROGATUL INRAIT. VIATA TA POATE DEPINDE DE ASTA!
Nu vei putea sa-i vezi ochii din cauza ochelarilor "masca de ceai", dar incheieturile degetelor ii vor fi albe din pricina tensiunii interioare, si pantalonii acoperiti cu o crusta de sperma din cauza reprizelor regulate de masturbare, atunci cand nu poate gasi o victima pe care s-o violeze. Se clatina pe picioare si se balbaie cand e intrebat ceva. Nu-ti respecta insigna. Drogatul inrait nu se teme de nimic. Ataca fara niciun motiv, cu orice arma are la indemana - inclusiv cu a ta. ATENTIE. Orice ofiter care aresteaza un suspect dependent de marijuana trebuie sa se foloseasca de toate fortele necesare imediat. Un lucru marunt facut la timp (legat de el) te scuteste (pe tine) de multa osteneala. Succes.
Seful
Cam tot atat stie si domnul Radu Tudor despre droguri. Asta ar fi numai problema lui daca nu ar si scrie aceste lucruri intr-o revista pe care o cred, inca, respectabila. Ceea ce a facut el e la fel de util si de bine gandit ca si campania aia pe care o vedem prin tot orasul cu un mar stricat si cu sloganul "Drogurile strica tot". Nu ca mi-ar placea prea tare ideea de legalizare a drogurilor.

* Elle, mi-am permis sa iti scriu pentru ca stiu ca suntem prietene. Mai am inca primul tau numar, cu Lavinia Barladeanu pe coperta, imbracata intr-o bluzita rosie de catifea. Si pe toate celelalte.