seriously??

Azi am primit un telefon dubios de la o femeie de la pizza delivery-ul de unde comandam noi de obicei. Mi-a zis, cu o voce bizara: "Stiu ca ati comandat ieri de la xPizza". "Asa am facut", am zis eu aproape speriata, gandindu-ma deja ca poate au scapat otrava de gandaci in aluat si voiau sa ne anunte ca o sa murim. Deci fix la asta m-am dus. De fapt, femeia facea un studiu despre cat de multumiti sunt clientii. Foarte. Dupa ce am inchis, Ines era, fireste, curioasa cu cine pot sa vorbesc ca sa spun de atatea ori in 5 minute cuvantul "pizza". I-am explicat si am intrebat-o si pe ea daca a fost multumita de comanda, ca ea o facuse si a si asteptat baiatul la usa. (I don't speak to the help). Ea mi-a zis ca dealerul de pizza nu a agresat-o in niciun fel. Mi s-a parut inca si mai tare ca, daca eu ma gandisem la otrava, ea s-a dus direct la dealer. Cam ce spune asta despre noi?
Nu stiu de ce ma preocupa de fapt ce spun astfel de lucruri despre mine, dar cert este ca ma preocupa din ce in ce mai tare. Spre exemplu, tot weekendul nu m-am putut gandi decat la faptul ca, pe parcursul putinului meu timpul liber, eu am ales sa ma intalnesc cu 16 (saisprezece!!!) baieti gay. Si nici macar nu a fost saptamana cu gaypride. Vineri am plecat direct de la birou la o cina cu niste prieteni, si nu stiu cum s-a nimerit ca am fost singura femeie dintr-o casa in care erau la momentul acela 13 poponari, si asta doar pentru ca trei dintre invitati nu ajunsesera. Deci singura femeie. Ma rog, nu stiu daca ma sperie atat de tare faptul ca erau 13, cat faptul ca eu ma simteam foarte in largul meu cu toti. Iar sambata am fost la cina cu 3(gasca cu sos chutney picant de prune, yummy). Nu imi amintesc cand am vazut vreun barbat heterosexual care sa nu fie unul dintre cei doi colegi de la munca.
Ceea ce voiam sa spun, de fapt, era ca vineri, cand plecam de la cina cu sushi, prietenii la care am fost in vizita mi-au facut un tur in noua lor casa. Un apartament foarte dragut, Dallas meets grandma's house, cu tapet batranicios, dulapuri cu zavor, bibelouri si candelabre de cristal. Si, in timp ce imi faceau turul asta, am sesizat ca cei doi au dormitoare diferite. Si am intrebat, inocenta, de ce nu mai dorm impreuna, ce, a inceput vreunul dintre ei sa sforaie (gay guys don't do that)? Si atunci, usor incurcati, m-au anuntat ca s-au despartit. A fost un soc, mai ales ca ei erau acel gen de cuplu pe care il vezi rasfoind ziare la cafea si la 80 de ani, cu pisicile invartindu-se printre pricioare. Ma intristeaza lucrurile astea, asa cum ma intristeaza si faptul ca "fata, kate a ta se desparti de omu ei", dupa cum tocmai m-a anuntat mi. Nu suport deloc bine despartirile altora. Si asta imi aminteste ca vineri, dupa ce am plecat de la prietenii despartiti cu pricina, ascultam asta la casti si totul mi se parea foarte trist.