Am zis intotdeauna ca am sa ma abtin sa imi vars amaraciunile pe blog. Ei bine, am cam mintit. Adica incerc, dar nu se poate intotdeauna. Eram in tren zilele trecute si am descoperit in suplimentul de barbati al revistei Elle un articol foarte interesant. Se numeste: "Marijuana? No, thanks, Merlot is better!" scris de un domn pe nume Radu Tudor. Nu stiam cine este, am aflat intre timp. Sa fie sanatos. Iata ce scrie acest domn despre asa numitul proiect de legalizare a drogurilor usoare: "Sunt cazuri absolut dramatice, de tineri care au pornit de la a fuma iarba si au sfarsit aruncandu-se de pe bloc intr-o criza grava de sevraj cu heroina. (...) Temerea cea mai mare a celor implicati in combaterea consumului de droguri este ca majoritatea celor care au pornit cu droguri usoare au sfarsit printr-o dependenta mortala de substante extrem de puternice. Pe masura ce timpul trece, nevoia te impinge dramatic spre o doza si mai zdravana." Ma rog, ideea este, pana la urma, ca nu putem legaliza drogurile usoare fara a intreba mai intai populatia. Deci nu pare o idee foarte rea. Articolul continua sa bata campii pana cand ajunge la un subiect care ma freaca si mai tare decat drogurile, usoare sau altfel. Si anume: "Biserica Ortodoxa a fost ignorata de la consultari cu deja faimoasa comisie prezidentiala." Adica Biserica Ortodoxa, care are deja un statut dubios intr-un stat care nu are o religie nationala cum este Romania, ar trebui intrebata? Si atunci, daca intrebam BOR, de ce sa nu intrebam si alte Biserici? Presupun ca si ele ar avea cate ceva de spus.
Si mai tare decat faza asta cu ce spune Biserica m-a enervat exemplul acela cu colega moderatoare a autorului, care duce periodic urina fiului sau de 11 ani la analiza, pentru ca, citez "Educatia zilnica si cicaleala nu mai sunt suficiente. Traficantii pot avea uneori un succes mai mare decat parintii."
Si, cireasa de pe tort: "Stiu ca prin anumite medii, elevate in felul lor, a trage un fum de iarba nu este nici un fel de crima. E chiar ceva trendy/cool. Sau "marfabeton". In cercuri restranse, pe la petreceri private sau prin cluburi, au existat dintotdeauna astfel de tentatii."
Asta mi-a amintit de un pasaj foarte dragut din "Fear and Loathing in Las Vegas" pe care tin neaparat sa il reproduc: era atunci cand dragul de erou, drogat zdravan, se duce la Conferinta Nationala a Procurorilor Districtuali, care isi pusesera in cap sa faca ceva cu problema drogurilor. Si acolo afla el ce stiu procurorii despre droguri. Si anume: "la pagina 49, el (doctorul Bloomquist, expert in marijuana) explica cele patru stari din societatea canabisului: "Beton, Misto, Ca lumea & Naspa" - in aceasta ordine descrescatoare. "Naspa este o stare rara, cel mai des apare cea de beton. Nu e pe receptie, ceea ce inseamna ca nu stie ce se intampla." etc.
Si, inca si mai dragut:
RECUNOASTE DROGATUL INRAIT. VIATA TA POATE DEPINDE DE ASTA!
Nu vei putea sa-i vezi ochii din cauza ochelarilor "masca de ceai", dar incheieturile degetelor ii vor fi albe din pricina tensiunii interioare, si pantalonii acoperiti cu o crusta de sperma din cauza reprizelor regulate de masturbare, atunci cand nu poate gasi o victima pe care s-o violeze. Se clatina pe picioare si se balbaie cand e intrebat ceva. Nu-ti respecta insigna. Drogatul inrait nu se teme de nimic. Ataca fara niciun motiv, cu orice arma are la indemana - inclusiv cu a ta. ATENTIE. Orice ofiter care aresteaza un suspect dependent de marijuana trebuie sa se foloseasca de toate fortele necesare imediat. Un lucru marunt facut la timp (legat de el) te scuteste (pe tine) de multa osteneala. Succes.
Seful
Cam tot atat stie si domnul Radu Tudor despre droguri. Asta ar fi numai problema lui daca nu ar si scrie aceste lucruri intr-o revista pe care o cred, inca, respectabila. Ceea ce a facut el e la fel de util si de bine gandit ca si campania aia pe care o vedem prin tot orasul cu un mar stricat si cu sloganul "Drogurile strica tot". Nu ca mi-ar placea prea tare ideea de legalizare a drogurilor.
* Elle, mi-am permis sa iti scriu pentru ca stiu ca suntem prietene. Mai am inca primul tau numar, cu Lavinia Barladeanu pe coperta, imbracata intr-o bluzita rosie de catifea. Si pe toate celelalte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Radu Tudor e absolvent de şcoală militară, Marină pare-mi-se, deci nu poţi să te-aştepţi la mare lucru de la el pe teme de-asta liberale. Mai ales de când a prins ceva rampă de lansare şi a dat în boala deontologiei, o gripă porcină, un AH1 DN1 pe care îl contactează cam toţi presarii când trec de doo mii pe lună. Şi, punându-mă în situaţia lui de tabletist de ocazie la Elle, pot spune că avea teme mai interesante de abordat decât legalizarea drogurilor uşoare. Pe de altă parte, dacă tema asta mi-ar fi fost impusă mie, de exemplu, n-aş fi scris altceva decât a făcut-o el. Şi nu cred c-aş fi evitat nici paragraful cu Biserica Ortodoxă. N-am o mare ordine în idei ca să explic acuma. Aş putea bifa exemplele câtorva amici care au reuşit să-şi relativ distrugă existenţele mizere de când au descoperit fânul. Aş putea să mai adaug câte una-alta din propria mea experienţă din anul Domnului 1997, când am văzut Trainspotting de trei ori într-o săptămână, înainte de a deveni cel mai fidel client al farmaciilor fără reţetă (...just a perfect day...), continuată cu propria mea experienţă din anul Domnului 1998, când am stat trei zile într-o semicomă de la prea mult meprobamat. Aş putea să recunosc că teoria cu drogurile uşoare care duc invariabil la altceva e o mare tâmpenie, aş putea să recunosc că din multe puncte de vedere legalizarea ar fi un avantaj, şi totuşi m-aş feri s-o susţin. Şi ştii de ce? Pentru că, din păcate, ţara asta nu e ceea ce mă înconjoară pe mine sau pe tine sau pe Radu Tudor. În ţara asta nu se bea Merlot, ca să alegem între vinurile de Vrancea şi seminţele de Amsterdam. Din septembrie până în aprilie, 20 la sută din populaţie este în stare de ebrietate începând cu orele 10 a.m. Ar fi destul de amuzant dacă n-ar fi destul de trist. Pe ăştia, pe poporani, numai frica de Dumnezeu îi mai ţine cât de cât să nu-şi transforme sărăcia şi alcoolismul în violenţă necondiţionată, fiindcă puşcăria - unde e mâncare şi căldură gratis - nu îi prea sperie. Şi li se cam rupe lor de controversele legate de Biserica Ortodoxă. Aştia nu sunt ca nenea ziaristul din Fear and Loathing..., nişte amatori voluntari de experienţe memorabile. Şi ăştia ar fi primii beneficiari ai oricărei legalizări, nu poeţii din Control, nici copywriterii aflaţi în pană de idei. E cam de căcat, ştiu, dar crede-mă că dacă s-ar legaliza marijuana, exact oamenii ca tine ar regreta primii. Ş-apoi, e şi asta un fel de selecţie: cine are minte să fumeze, o poate face şi clandestin. Povestea din Fear and Loathing e undeva prin '70; în State era interzis atunci, e interzis şi acum. Şi parcă de-aia s-a schimbat ceva... Când îmi fac ceva mai multă ordine în idei, postez şi eu ceva mai serios pe tema asta.
RăspundețiȘtergereEu inteleg, din ce imi spui tu aici, ca ce a scris domnul ala e justificat. Asta zici? Atunci mi se pare ca incurci lucrurile, pentru ca ce a spus el ar fi, poate, un argument pentru cei care beau de cand se face zaibarul si pana cand se termina (pe care, totusi, nu ii vad mari consumatori de altfel de substante), dar in niciun caz pentru cititoarea de revista lucioasa, care prefera, din ce stiu eu, sa vada mai multe fete ale unei probleme si apoi sa le gandeasca singura. Apoi, cred ca ori nu m-am exprimat eu clar, ori ai inteles tu gresit: nu sunt de acord cu legalizarea, dar nici impotriva nu sunt. Cred, ca si tine, ca ar exista avantaje (care se vad in locurile unde drogurile usoare sunt legale), dar si dezavantaje. Despre faza cu biserica, cred ca este ca si cum, in aceeasi revista sau in alta, am discuta avortul sau contraceptia punandu-l si pe vreun preafericit la masa.
RăspundețiȘtergereSi am mai inteles inca ceva din ce ai spus tu: ca se poate ca, la un moment, sa scrii cum crezi ca ar fi bine si nu cum crezi. hmm. astept lamuriri.
saluta-l pe marcea :)