Cu blogul asta

M. mi-a zis de la inceput, incurajator, ca nu o sa ma tin de blogul asta. Ca bloggingul nu e de mine. Evident, pentru ca sunt facuta pentru fapte mai mari. Se prea poate sa fie adevarat.
Ce voiam sa spun, insa, este ca mie imi place sa delirez din cand in cand aici, si ca blogurile m-au pus pana acum in niste situatii pline de invataminte. Spre exemplu, azi am scos pe cineva drag din blogroll. A durut un pica. Dar nu mai este blogul ei, asa ca nu conteaza foarte mult. (asta mi-a amintit de situatia aia in care am sters numarul cuiva din telefon la un an si ceva dupa ce persoana in cauza murise, cand mi-am schimbat telefonul si a trebuit sa transfer numerele).
Tot pe blog am jignit (fara sa vreau si fara sa ma gandesc) o persoana la care tin si mi-a parut tare rau.
Tot rau mi-a parut (se prea poate sa fi si plans un pic) cand cineva si-a sters blogul. As zice cine e daca nu mi s-ar parea ca e foarte personal si frumos ce scrie el. M-am simtit, oricum, norocoasa pentru ca il citisem din scoarta in scoarta cu vreo doua saptamani inainte, pentru aducere aminte. Tot mai cred ca nu trebuia sa il stearga (sau sa il ia de la capat). Si as mai vrea sa stie, daca aterizeaza vreodata aici, ca eu as citi orice ar scrie el.