Cosul bate celulita*

xenu: tre sa imi plimb cosul pana la obor. doamne, ce frica imi e
xenu: oare sa imi pun un plasture peste el?
mitzy: of of of
xenu: eu vorbesc serios
xenu: am un cos cat capul meu
xenu: ca de-asta nu m-am dus la munca
mitzy: i see
mitzy: pai pune un plasture
xenu: doar ca ti-am dat tie plasturii mici cand ai sangerat
mitzy: e chiar atat de rau? asta vroiai sa zici de fapt, nu? sper sa se faca si mai mare, sa iti inlocuiasca capul si sa ai un cap pe cos
xenu: nu asta voiam sa zic si nu inteleg de ce ma blestemi. nu mai vorbesc cu tine
xenu: eu plang in casa
mitzy: hai pisa
mitzy: de ce plangi ca ai un cos sau ca te-a inselat vlad?
xenu: eu nu as plange ca m-a inselat vlad pentru ca plang doar pentru lucrurile importante
mitzy: asa e. deci si eu am un cos. un cap de fapt pe un cos mare langa ureche care nu se stoarce. era sa-mi tai urechea, dar cosul tot ar fi fost acolo
xenu: deci la ureche nu se vede. pe nas, pisi, e in centru

De fiecare data cand imi apare in cos (slava domnului ca nu am avut acnee in adolescenta), cosul devine problema mea centrala. Este mai important decat orice altceva si nu sunt capabila sa vad decat cosul. Desigur, exista niste standarde. Daca as avea un cos mare pe picior (ceea ce nu mi s-a intamplat) probabil as purta niste pantaloni si nu ar fi nicio drama. Pe frunte - drama, dar mai mica, poate fi rezolvata cu un breton ad hoc. Pe ureche, in ureche, langa ureche, la fel. Ramane problema spinoasa a cosului pe obraz, unde nu ai foarte multe optiuni.
Si, cele mai grave doua situatii: cosul pe barbie si cosul pe nas.
Aici situatia are, iarasi, mai multe aspecte. Oricum, un cos mare Mare pozitionat in aceste locuri este gata sa te transforme oricand intr-o vrajitoare trecand prin urmatoarele etape: cos mare => neg => neg cu par crescand din el => vrajitoare.
Apoi, ca sa rezolvi problema, trebuie sa iei niste decizii radicale. Este o rana sangeranda mai buna decat un cos? daca hotarasti ca da, omori cosul si treci mai departe. You, brave people!! Daca nu, trebuie sa apelezi la solutiile pe care le gasesti la farmacie (in care nu am incredere) sau la leacurile vrajitoresti (iar vrajitoarele, uf) de genul ceapa pusa pe locul respectiv si fixata cu un plasture sau ceva. Lucrurile nu se opresc aici, pentru ca, orice astfel de optiune ti s-ar parea mai potrivita, trebuie sa te duci sa cumperi lucrurile alea. Asta inseamna sa iesi din casa. Asta inseamna sa iti doresti din tot sufletul sa se intample ceva, sa ploua cu broaste, eventual, astfel incat toata lumea sa uite de cos (inclusiv tu...adica eu) si sa se uite la cer. Daca nu se intampla (desi a inceput sa ninga azi, thank god), trebuie sa suporti rasetele celorlalti. Nu face greseala sa crezi ca oamenii rad pe strada pentru ca sunt binedispusi. Nu, rad de cosul tau. Cand nu aveai cosul, radeau de celulita ta, de gleznele groase sau de felul in care te imbraci.
But there's more. Te duci in piata si vrei sa cumperi o ceapa. Probabil aceasta este prima data cand cumperi o ceapa. Pentru mine, cu siguranta. Iti este rusine sa cumperi doar o ceapa si razi la vanzatoare "doua :)". Ea te intreaba, zambind si privindu-ti cosul: "pentru salata?" "da". Vanzatoarea nici nu le mai cantareste, sunt doar doua cepe "da-mi 5 mii." Ii dai.
Si, umilita si mincinoasa, pleci mai departe cu prada. Transporti cele doua cepe acasa. Daca le urasti la fel de tare ca mine, iti dau lacrimile numai la gandul ca vei taia o ceapa (pe cealalta o arunci by default, ai luat-o doar ca sa fentezi vigilenta aprozaristei). O tai si o urasti. Si stai cu nasul infasurat intr-un plasture imens. Sub plasture se ascunde o foaie de ceapa.
Daca pana maine nu trece cosul, sunt sanse mari sa ma sinucid.
Desi, acum, ca nu mai am celulita, parca viata e mai frumoasa.

**am scris chestia asta iarna trecuta.