"Cu cateva luni inainte sa plec in NZ", o iau mai usor "Anama mi-a dat un pui de pisica, ei i-l facuse cadou cineva, dar se plictisise de el. M-am atasat foarte tare, cand ma uitam la TV, imi sarea in cap si isi impingea labutele pe ceafa mea si eu dadeam capul pe spate, ca sa simt cum ma gadila. Alteori ma apuca dragostea si-l trezeam din somn sa ma joc cu el si el avea totdeauna chef de joaca, nu ma respingea. (...) Apoi, intr-o zi in care am venit nervos de la scoala, am descoperit ca a spart o farfurie cu supa si ca a vomitat in pat si a intins voma pe patura. M-am enervat foarte rau, l-am luat in pumn, l-am strans, el a inceput sa miorlaie, dar nu mi-era destul si, cum stateam in camera, l-am azvarlit pe gresia din hol. El a ramas pe podea aproape nemiscat, tremurand, cu abdomenul si capul lipite de gresie, cum fac pisicile cand li se opreste rasuflarea. M-am simtit ingrozitor. Dar nu a luat distanta, si-a pastrat atasamentele si tot asa mi se strecura noaptea sub nas...Era duios si mai cretinut, asa: eu ii dadeam mancare si aveam grija de el si el ma iubea pentru asta, la grija se raspunde prin credinta, e simplu."
sau
"Sunt fumat si nimic nu-mi mai poate scoate din cap asta, ca asa ajung sa se indragosteasca oamenii, dupa afinitati subliminale si gesturi inofensive care scapa atentiei constiente, dar care comunica lucruri care ating bazal filmul, sunt lucruri dupa care tanjesti nestiut si pe care le regasesti in miscarile celuilalt, da, probabil asa se plac oamenii, cu siguranta ca asa se plac."
Si alte lucruri frumoase mai spune Schiop in cartea asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu