cam pe la ora asta
joi, 29 iulie 2010
luni, 26 iulie 2010
marți, 20 iulie 2010
luni, 19 iulie 2010
tihna
Inca dinainte de a ma apuca de fumat ma gandeam cat de frumos ar fi sa citesc si sa fumez, cred ca vazusem eu o secventa intr-un film sau ceva si ma impresionase grozav. De atunci am tot citit si am tot fumat. Pana cand am ajuns sa imi doresc sa gasesc o carte langa care tigarile sa fie inutile.
Se numeste Tihna, a scris-o Atilla Bartis.
sâmbătă, 17 iulie 2010
Indreptar catre FRCR. Capitolul III: Despre esemes
Ca sa nu uit cumva.
Partea esentiala despre Teh Drunken Esemes se gaseste aici, scrisa de cercetatoarea Runbaby de la distinsa scoala din Luxemburg. Am pus link la tot blogul ca nu stiu ce nu a mers ca sa pot pune la articol.
Partea esentiala despre Teh Drunken Esemes se gaseste aici, scrisa de cercetatoarea Runbaby de la distinsa scoala din Luxemburg. Am pus link la tot blogul ca nu stiu ce nu a mers ca sa pot pune la articol.
Azi mi-au placut ei
si expozitia despre revolutie al carei nume l-am uitat de la Centrul de Introspectie Vizuala. Si ieri de Olga Kisseleva la MNAC.
foto: jack007.com, api.ning.com, laneigedesmots.wordpress.com, artchive.com,
miercuri, 14 iulie 2010
Prosopul
Nu stiu daca am apucat vreodata sa povestesc despre prosopul. Drept pentru care nu stie aproape nimeni despre importanta prosopului intr-o prietenie. Se facea ca eram la facultate si umblam despletite, atat eu, cat si Mi si Mo, urmarind baieti, urmarind baieti si facandu-le poze cand se asteptau mai putin sau urmarindu-ne una pe alta in cazurile rare in care alta iesea cu vreun baiat. Pe atunci, credeam in prietenie vesnica, asa ca in Ciresarii, genul acela de prietenie in care, daca una sufera din cauze reale sau inchipuite, celelalte vor fi alaturi de ea, analizand si disecand problemele pana la adanci batraneti. De fapt, era singurul context in care puteam concepe sa folosim expresia pana la adanci batraneti.
Si se facea ca in acele timpuri mitice am facut un legamant. Daca vreodata, vreuna dintre noi se va afla in situatia sa fie facuta sa sufere sau sa fie data afara din casa vreunuia goala pusca (ceea ce nu s-a intamplat nicicand si e inca mai putin probabil sa se intample de acum inainte), celelalte aveau datoria sa se infatiseze de urgenta la locul faptei, inarmate cu un prosop de dimensiuni medii/mari in care sa o inveleasca pe suferinda si sa o duca unde trebuie: in imediata vecinatate a unui pahar.
Vremea a trecut, si legamantul prosopului a ramas mai mult o gluma pe care, inconstiente, o invocam mereu ca sa ne amintim de timpurile acelea in care inca mai credeam ca baietii sunt nemernici, pana sa ne dam seama ca, de fapt, nu sunt (asta pentru ca nu pot, nu pentru ca nu ar vrea). Pana astazi...
Dar destul despre asta. Mai bine sa va povestesc cum am plecat astazi, impreuna cu co-autoarea Mi, sa ne plimbam prin oras. Ea, ca o floare alba, pura, chiar transparenta; eu - ca de obicei, purtand cu mandrie un tricou pe care scrie "Drink me". Am ignorat avertizarea meteo venita direct din gura de aur a lui Ines, si am purces la drum, dezbatand, desigur, probleme importante ale omenirii, precum viata de dupa moartea Madalinei Manole. Mare ne-a fost mirarea cand, in vreme ce ne alegeam o casa dintre ambasadele de pe Dumbrava Rosie, a inceput sa toarne. Torential. Ne-am oprit sub un copac, iar eu chiar mi-am aprins calma o tigara, sperand ca ploaia va trece si nu ne va da ocazia sa prestam un concurs de tricouri ude intre noi. Aroganta, am incurajat ploaia, uitand pentru o clipa de superputerile mele, printre care se mai numara atragerea poponarilor, spargerea de nunti si predictia de trenduri in moda. Iar ploaia m-a ascultat. Ca urmare, in cateva minute alergam impreuna cu Mi prin Gradina Icoanei, imbibate cu apa, cautand un foisor despre care credeam ca ar exista. Evident, predictia legata de foisoare in gradini nu face parte din superputerile mele.
In cele din urma, invinse si siroinde, in timp ce oamenii care isi gasisera cate un adapost gaseau de cuviinta sa ne si fotografieze, astfel incat suntem sigure ca vom avea o cariera in modeling in curand, am sunat-o pe Ines sa ne salveze. Si, da, pentru prima data am apelat la legamantul sfant. I-am cerut sa aduca prosopul. Doua. Ea a venit curand, ne-a salvat, iar noi am gasit de cuviinta sa ne fotografiem si sa scriem acest post cu hainele inca ude pe noi. Pentru inspiratie.
Si se facea ca in acele timpuri mitice am facut un legamant. Daca vreodata, vreuna dintre noi se va afla in situatia sa fie facuta sa sufere sau sa fie data afara din casa vreunuia goala pusca (ceea ce nu s-a intamplat nicicand si e inca mai putin probabil sa se intample de acum inainte), celelalte aveau datoria sa se infatiseze de urgenta la locul faptei, inarmate cu un prosop de dimensiuni medii/mari in care sa o inveleasca pe suferinda si sa o duca unde trebuie: in imediata vecinatate a unui pahar.
Vremea a trecut, si legamantul prosopului a ramas mai mult o gluma pe care, inconstiente, o invocam mereu ca sa ne amintim de timpurile acelea in care inca mai credeam ca baietii sunt nemernici, pana sa ne dam seama ca, de fapt, nu sunt (asta pentru ca nu pot, nu pentru ca nu ar vrea). Pana astazi...
Dar destul despre asta. Mai bine sa va povestesc cum am plecat astazi, impreuna cu co-autoarea Mi, sa ne plimbam prin oras. Ea, ca o floare alba, pura, chiar transparenta; eu - ca de obicei, purtand cu mandrie un tricou pe care scrie "Drink me". Am ignorat avertizarea meteo venita direct din gura de aur a lui Ines, si am purces la drum, dezbatand, desigur, probleme importante ale omenirii, precum viata de dupa moartea Madalinei Manole. Mare ne-a fost mirarea cand, in vreme ce ne alegeam o casa dintre ambasadele de pe Dumbrava Rosie, a inceput sa toarne. Torential. Ne-am oprit sub un copac, iar eu chiar mi-am aprins calma o tigara, sperand ca ploaia va trece si nu ne va da ocazia sa prestam un concurs de tricouri ude intre noi. Aroganta, am incurajat ploaia, uitand pentru o clipa de superputerile mele, printre care se mai numara atragerea poponarilor, spargerea de nunti si predictia de trenduri in moda. Iar ploaia m-a ascultat. Ca urmare, in cateva minute alergam impreuna cu Mi prin Gradina Icoanei, imbibate cu apa, cautand un foisor despre care credeam ca ar exista. Evident, predictia legata de foisoare in gradini nu face parte din superputerile mele.
In cele din urma, invinse si siroinde, in timp ce oamenii care isi gasisera cate un adapost gaseau de cuviinta sa ne si fotografieze, astfel incat suntem sigure ca vom avea o cariera in modeling in curand, am sunat-o pe Ines sa ne salveze. Si, da, pentru prima data am apelat la legamantul sfant. I-am cerut sa aduca prosopul. Doua. Ea a venit curand, ne-a salvat, iar noi am gasit de cuviinta sa ne fotografiem si sa scriem acest post cu hainele inca ude pe noi. Pentru inspiratie.
joi, 8 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
duminică, 4 iulie 2010
Draga Shakira Shakira,
stim ca astazi te duci sa il vezi pe Rafa in finala, dar trebuia sa iti impartasim ideea noastra cat mai curand, ca sa nu o uitam, ca prea e buna. Cand termini cu inchipuirea asta cu tenisul, arunca si tu un ochi la ce avem de spus.
Deci, cum esti tu aceasta prietena a sporturilor si ai deschis deja drumul sportivilor hot in videoclipuri, vrem sa iti supunem atentiei trei exemplare deosebite.
Mi ti-l propune pe Xabi.
Eu zic ca e un concurent neserios, mi se pare ca si-a aranjat nasul, dar Mi zice sa il iertam pentru ca are barba si asta compenseaza. In plus, ea zice si ca, daca tot a luat-o pe drumul asta, poate sa isi opereze orice pana arata cum vrem noi. Decizi tu ce crezi despre asta.
Eu vreau neaparat sa il iei in considerare pe Iker. Vei fi de acord cu mine ca merita pedepsit macar o data. Si sunt sigura ca ai vazut si tu cum arata cand apara un penalty, desi am aflat recent ca astea cu 11 metri se rateaza, nu se apara.
Oricum, daca nu te poti hotari, vrem sa ti-l aratam si pe Roque. Credem amandoua ca este un tanar de nadejde, mai cu seama ca am auzit ca la un moment dat in tara aia a lor Something-guay mai ramasesera 28.000 de barbati care au fost nevoiti sa se descurce cu vreo 200 de mii de femei. Deci stii tu ce inseamna asta.
Daca nu se poate si nu se poate sa alegi unul, nu ne suparam daca ii pui pe toti trei sa execute un sincron ceva.
Nu uita de vaselina. Aia care ti-a ramas de la clipul in care dansai ca o amazoana unsa toata.
Te pupam,
Mi&xenu
Aceasta scrisoare sustine curentul tipilor hot si fara tricou in clipuri, as seen here. Si este, in acelasi timp, o oda inchinata lui Marky Mark.
Deci, cum esti tu aceasta prietena a sporturilor si ai deschis deja drumul sportivilor hot in videoclipuri, vrem sa iti supunem atentiei trei exemplare deosebite.
Mi ti-l propune pe Xabi.
Eu zic ca e un concurent neserios, mi se pare ca si-a aranjat nasul, dar Mi zice sa il iertam pentru ca are barba si asta compenseaza. In plus, ea zice si ca, daca tot a luat-o pe drumul asta, poate sa isi opereze orice pana arata cum vrem noi. Decizi tu ce crezi despre asta. Eu vreau neaparat sa il iei in considerare pe Iker. Vei fi de acord cu mine ca merita pedepsit macar o data. Si sunt sigura ca ai vazut si tu cum arata cand apara un penalty, desi am aflat recent ca astea cu 11 metri se rateaza, nu se apara.
Oricum, daca nu te poti hotari, vrem sa ti-l aratam si pe Roque. Credem amandoua ca este un tanar de nadejde, mai cu seama ca am auzit ca la un moment dat in tara aia a lor Something-guay mai ramasesera 28.000 de barbati care au fost nevoiti sa se descurce cu vreo 200 de mii de femei. Deci stii tu ce inseamna asta.
Daca nu se poate si nu se poate sa alegi unul, nu ne suparam daca ii pui pe toti trei sa execute un sincron ceva.
Nu uita de vaselina. Aia care ti-a ramas de la clipul in care dansai ca o amazoana unsa toata.
Te pupam,
Mi&xenu
Aceasta scrisoare sustine curentul tipilor hot si fara tricou in clipuri, as seen here. Si este, in acelasi timp, o oda inchinata lui Marky Mark.
sâmbătă, 3 iulie 2010
in aeternum
Acum vreo doi ani citeam despre ei aici. Imi placea tare mult povestea blogului si fixatia ei pentru "Esprit d'escalier", the answer you cannot make, the pattern you cannot complete till aterwards it suddenly comes to you when it is too late. Imi placea intelegerea lor bizara si imaginea aia care se poate sa nu fi fost reala, dar care este, pentru mine, una dintre putinele povesti de dragoste despre care am auzit in ultima vreme.
Acu, aflu ca Van Sant face un film despre Theresa Duncan si Jeremy Blake si mi se pare dubios sa mai spui ceva dupa tot ce s-a intamplat.
De fapt, nu am nimic de spus despre asta.
Ar trebui sa tac.
foto de pe vanityfair.com
Acu, aflu ca Van Sant face un film despre Theresa Duncan si Jeremy Blake si mi se pare dubios sa mai spui ceva dupa tot ce s-a intamplat.
De fapt, nu am nimic de spus despre asta.
Ar trebui sa tac.
foto de pe vanityfair.com
vineri, 2 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
