A perfect day

Daca ar fi dupa mine, toate zilele ar fi perfecte. Asta pentru ca obisnuiesc sa inceapa perfect. It goes like this.
Ma trezesc pe la un opt. Daca in baie nu e abur+fum+parfum, fatala combinatie, ma simt bine. Poate sa ploua, sa ninga, sa uragan, sa orice. O cafea in cana sfanta de la Alecsandru. Trei patru tigari cu o carte. Dus. Alegerea hainelor (din nesfarsite variante, de obicei aceiasi jeansi si unul dintre cele 5-6 tricouri pe care le iubesc. Acum, ca e toamna, si un cardigan. I'm loving it.) Inca doua trei tigari cu restul de cafea pe care il lungesc cu lapte. Am incercat sa citesc bloguri. Nu tine, ca se face ora de plecare si nu pot sa citesc blogul in autobuz. 10. Player. The Severed Garden, nu stiu de ce ca nici macar nu imi place atat de tare. A Perfect Day. Tura de Placebo (dintre care The Bitter End, Song to say goodbye sunt asa, de dimineata, pe good vibe). Cand ajung la Perla e deja la Greenday. Asta inseamna sa copilaresti in anii 90, ramai marcat. The Place. Vad in ce anotimp ne mai aflam dupa hainele din vitrina. (Imi amintesc foarte clar acea zi in care eram cu Branelu pe Paris si ne-am uitat in sus si copacii nu mai aveau frunze si am zis uite ma ca a venit toamna si noi habar nu aveam. De asta vitrina de la The Place e un reper bun. Mai cu seama ca expun colectiile un pic in avans, deci ai timp sa te pregatesti de primavara sau de toamna. Un minus e ca nu au decat doua sezoane.)La Piata Dorobanti suntem in zona Abba. Nu stiu cum se face ca mie Abba nu mi s-a parut niciodata prea vesel. Intrigile, probabil. Piata Charles de Gaulle. Mylene. C'est une belle journee.
Urmeaza statia Piata Presei Libere. Si de aici nu mai sta in puterea mea.