Ma tot chinuie de ceva ani o teorie. Se prea poate sa nu fie a mea, se prea poate sa fie genul acela, la mintea oricui, ca revelatiile pe care le ai dupa ce ai fumat.
Dar, cum am ajuns la aceasta teorie the hard way, si cum ieri am vorbit despre asta, sa purced la explicatie.
Cred ca plansul pe care nu l-ai plans la vremea lui se intoarce tot timpul peste tine. Cred ca plansul e bun, si ca, in general, este bine sa plangi ori de cate ori iti vine. Din cauza asta nu e bine sa nu iti vina sa plangi. Sunt cateva lucruri in viata mea pentru care nu am plans niciodata. Datorita lor, plang din orice. Cand ma enervez. Cand imi apare cate un gandac in casa. Cand se arde un bec si nu am nici unul de schimb. Ieri, colega S. mi-a povestit ca i se intampla acelasi lucru, din cauze similare. Colega L., la fel.
Si mi-am amintit de teoria asta, mai cu seama pentru ca am vazut un proiect frumos. Dar iata. "A venit urata".
E frumos ce spune Neagu Djuvara, la varsta si la experienta lui. Sunt vorbe calde si firesti. Evident, cum nu am avut o experienta personala a depresiei, nu am empatizat prea tare cu povestea. Dar m-a fermecat felul de a o spune. "au vazut ca ea, totusi, intelectual nu se surpase", de exemplu. Nu am mai auzit pe nimeni vorbind atat de cald si de elocvent despre...nimic altceva, pana la urma. Si mi-a placut tare gestul lui de la finalul interviului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu