The New Adventures of the Old Ines*

O stiu pe Ines de cand era mica. Am copilarit pe aceeasi strada si in aceeasi curte a scolii, si-mi placea de ea, chiar daca era mai mica decat mine (cu un an). Cu timpul, Ines a crescut, a mai facut cateva lucruri nesemnificative, fireste, si apoi s-a mutat cu mine. Coabitam intr-un frumos apartament si de multe ori ea ma enerveaza. Avem multe discutii relevante despre ceea ce este cu adevarat important in viata (spre exemplu, ea crede ca vocalul de la Kings of Leon e hot, eu cred ca e doar transpirat.) Alteori nu ma enerveaza si atunci ma distreaza de minune. Povestea de mai jos este despre cum m-a mai distrat Ines in ultima saptamana.
Ines zice ca e mare fan Coldplay si isi dorea sa mearga sa ii vada, de ziua ei, la Londra. Am primit si eu o invitatie la aceasta festiva ocazie, dar cum invitatia venea de la ea si nu de la Chris Martin, am zis pas. Evident, nu te poti baza pe Ines (dar pe Chris – da). Ceea ce s-a dovedit mai tarziu, cand Ines a decis ca nu mai vrea sa mearga la Coldplay, la Londra, ci vrea sa isi petreaca traditionala noapte dintre mai putini si mai multi ani la Istanbul (fara nicio legatura cu Chris Martin). A luat aceasta decizie, si, cu putin ajutor de la parinti (biletul de avion), era pregatita sa plece sa isi caute norocul in Turcia. Acum o saptamana, lucrurile au inceput sa se imputa. In primul rand, pe Ines a calcat-o masina pe picior, chiar pe trecerea de pietoni (asta dupa ce ne amuzaseram toti cand Ines si-a vopsit unghiile de la picioare, din greseala, in nuante diferite de rosu, dar s-a consolat cu gandul ca nu mai poarta sandale si nu e urgent sa isi refaca pedichiura). Medicii i-au recomandat sa poarte o atela de ghips, dar Ines, curajoasa, a refuzat. Mai mult inca, dupa ce subsemnata Xenu si AM au scos-o de la Urgenta, Ines a cerut sa fie dusa la gara si depusa intr-un tren cu destinatia orasul natal. Ajunsa la destinatie, Ines a iesit in oras si chiar a dansat un pic. Dupa o zi, furnizorii de bilet de avion au anuntat-o ca ii vor plati, drept cado, impozitele, si ca, daca vrea la Stambul, sa se descurce singura. Ines nu s-a descurajat. Tot atunci, Ines a aflat ca Stambulul fusese devastat de o furtuna+cutremur+multe altele, dar, brava, a continuat planurile de vilegiatura(lui Ines ii e teribil de frica de cutremure).
Saptamana a trecut intr-o relativa liniste pentru eroina noastra, dar aseara, in timp ce impacheta, a avut o revelatie: ii expirase pasaportul.** Pentru ca Ines nu este ca alti oameni, care consulta harti, ghiduri, prieteni in vederea unei calatorii. Nu, ei ii place aventura. Asa ca a fost nevoie de o revelatie (detalii cu alta ocazie). I-am sugerat lui Ines, cu eleganta, mai multe lucruri, precum: esti foarte proasta sau chiar nu ai chef sa mergi. Ines a zis ca are chef, deci a aprobat prima sugestie. Cand am vazut-o asa de dornica de aventura, am decis, in marinimia-mi, sa o ajut. Asa se face ca astazi de dimineata ne-am deplasat spre oficiul pasapoarte din strada Nicolae Iorga (dorim, pe aceasta cale, sa le multumim functionarilor de acolo pentru ca nu au fost in greva astazi si pentru ca au fost extrem de eficienti si intelegatori). Pasaportul a fost obtinut la timp, si, in sfarsit, totul parea sa mearga bine pentru Ines. Numai ca, la ora programata pentru plecarea catre aeroport, insotitoarea lui Ines a constatat ca usa de la apartamentul propriu s-a blocat, si ca nu isi poate scoate bagajul din casa.

Avionul lui Ines pleaca peste o ora. Va vom tine la curent cu mersul evenimentelor.

*old as in vechi, not as in batran

** in acest punct, prietenii lui Ines s-au divizat in doua tabere: Miha&co, care sustin ca aceste intamplari sunt semne cum ca Ines nu ar trebui sa plece nicaieri; si ceilalti, care sustin ca, in viata, trebuie sa lupti pentru unele lucruri. Si ca, dup cutremure, accidente si furtuni, nu se mai pot intampla foarte multe lucruri. Ines mi-a lasat vorba, in cazul in care se prabuseste avionul, sa ii transmit lui Miha ca a avut dreptate.