Cum stateam vineri seara la concertul lui Leonard Cohen, asteptand pogorarea maestrului pe scena, aflu ca acelasi maestru ne-a "rugat" sa nu fumam in timpul concertului. Mi s-a parut un pic bizara rugamintea, pentru spatiul in care ne aflam, adica un stadion. Am ridicat un pic din spranceana si m-am gandit ca o rugaminte poate fi acceptata sau nu. Deci nu.
Dupa care, fumand, pe locul meu, pe stadion, in aer liber, un domn care statea la un metru departare imi spune, pe un ton blajin:
- Va rugam sa va ridicati si sa va duceti in spate cand fumati. (Si, aratand spre sotie sau cine era doamna care il insotea). Avem astm.
Si mare mi-a fost socul. Astm? Amandoi? Dar cum v-ati gasit? La terapie? Mai stiu si eu oameni cu astm care circula, oroare, chiar pe strada, pe langa masini care emana gaze de esapament. Si mai stiu oameni care sufera de astm si care chiar fumeaza. Si care nu au atata tupeu incat sa vina la un concert pe stadion sa le ceara altora sa nu fumeze.
Cum distractia pentru seara respectiva era deja asigurata, am purces la ascultare. Si am ascultat aceleasi trei melodii timp de trei ore. In continuu, pe aceeasi voce monotona. In timp ce toti ceilalti oameni ascultau cu evlavie, sau, cum am mai citit pe bloguri, "cu ochii inchisi si cu mana la gura". Asta pana cand Mitzy a decis ca numitul Cohen, la al carui concert ne aflam, si-a compus melodiile in felul urmator: a luat cele trei linii, apoi a rupt cate o pagina din fiecare carte pe care a scris-o vreodata si a soptit-o pe respectiva linie melodica. Asa se face ca are atatea melodii care suna toate la fel.
Si dupa ce am ascultat nesfarsitele melodii, m-a cuprins remuscarea cum ca suntem cinici, cum ca una-alta, si i-am zis lui Mitzy:
- Pisi, cred ca avem inimile inghetate.
- Nu e nimica, cand ajungem acasa le dezghetam si le mancam; a zis Adevaratul, fiindu-i foame.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu