07.01.2010

Aseara eram la Otopeni, asteptandu-l pe Mitzy (ca pe Dumnezeu, desigur), sa se intoarca din mult prea lunga lui vacanta de sarbatori(sunt sigura ca el e de alta parere). Si cum stateam eu asa, si cum avionul avea intarziere, si cum terminasem articolul din British Vogue despre o sotie de fotbalist care a facut un experiment curajos (s-a imbracat de la designeri de nisa, fierce!), ma uitam la oameni. Erau multi. Imi place chestia asta in aeroport, cu cat sunt mai multi oameni cu atat mai singur si mai safe te simti, asta daca pentru tine singur inseamna si safe.
Si, printre fotografii care asteptau nu stiu ce vedeta din fotbal (he was cute), printre alti oameni care isi asteptau rudele sau mai stiu eu pe cine, il vad si pe domnul acela grasut si blond care gateste chestii cu multe calorii la 'Neata cu Razvan si Dani. Razvan si Dani sunt un fel de guilty pleasure de-a mea, numai ca in ultima vreme i-a batut Grand Designs de pe Discovery. Ma rog, domnul statea si el pe acolo, ca toata lumea, probabil asteptand pe cineva.
Si mai erau inca doi domni langa el. Si-au dat coate, au comentat (ok, ok, dar nici macar nu e o vedeta atat de mare). Si pana la urma unul dintre ei nu s-a mai putut abtine. Deci nu a putut.
Domnul din aeroport: Imi cer scuze!! Alo, imi cer scuze.
Domnul cu mancarea grasa se intoarce.
Domnul din aeroport: Imi cer scuze, dar in locul tau eu nu acceptam rusinea aia.
Domnul cu mancarea grasa: Care rusine?
Domnul din aeroport: Aia ca faci varza dupa doua ore la telefon cu mama.
Domnul cu mancarea grasa: A, a fost o gluma.
Domnul din aeroport: Gluma, gluma, dar e rusine.

Mi s-a parut atat de suprarealista faza incat am si notat-o, ca nu cumva sa o uit.
In alta ordine de idei, azi a fost o zi buna, in care am primit mult, dar mult mai multe telefoane si mesaje decat ma asteptam. Si am avut o conversatie foarte speciala. Here's to that!