Draga Mi,

As vrea sa iti spun cum sunt trandafirii. Si ce miros au.
Sambata trecuta mama mi-a trimis un buchet de trandafiri de la noi din gradina. Ii stii, sunt portocalii cu marginile de culoarea caramizilor. Se urcau in mai la mine la fereastra cu vrejurile lor inalte, intr-o alta viata, care era mai simpla decat asta de acum. Mama mi-a spus mai tarziu la telefon ca mi i-a trimis ca sa nu treaca anul asta fara sa ii vad. Ne uitam cateodata la ei, eu si cu tine, eu ii si miroseam uneori, si, desi sunt convinsa ca ti-am dat si tie trandafiri din ai mei, tu nu i-ai mirosit niciodata. De asta vreau sa iti spun cum miros.
Ei bine, draga Mi, trandafirii mei miros cum arata diminetile in care te trezeste soarele. Miros asa cum arata copilaria mea. Miros ca spinii aia pe care uitam intotdeauna sa ii curat si care ma zgariau. Miros ca o zi pe care mi-o amintesc foarte clar, in care stateam intre razoarele de crizanteme, sub nucul cel mare de la vecini, care acum nu mai e, si ma jucam cu papusi. Miros ca orele pe care le petreceam in fiecare zi jucand tenis cu scrimeurii. Miros ca toata adolescenta mea, in care mi se parea ca sunt mereu prea proasta, in care mi se parea ca nu am timp sa dorm pentru ca nu voi ajunge niciodata sa stiu tot, sa citesc tot. Si mai miros ca rasul pe care mi l-a starnit un mesaj primit la 6 dimineata, in ziua licentei noastre, care zicea “dogmatico, da si tu in viu, ca uite, si soarele se trezi. Sau poate vrei sa fie innorat si astazi. Da pijamaua jos, ca aia e pentru iesit in oras. Oops! Asta era din alt basm. Bafta!” Miros ca zilele in care mancam seminte si grisine cu maioneza. Ca ziua aia in care eram la Patria si am sunat-o pe Luminita sa ii cerem un numar de telefon. Ca noaptea aia in care ploua si in care am ajuns la 4 sau 5 acasa, nu mai stiu cat era, si cand aveam tren la 8 si nu ma induram sa ma despart. Sau, daca vrei sa intelegi mai bine, miros cum se simteau zilele in care radeam de dimineata de la cursul lui Dragoste, la cafeaua de sase mii, pana seara cand mancam struguri in curte. Ca toate lucrurile bune de pe pamant miros trandafirii aia. Ca plekavita de la Timisoara, cand tu nu erai vegetariana si ca zilele in care, tot acolo, radeam de muscata din fereastra. De fapt, draga Mi, trandafirii miros ca toate zilele alea pe care le aveam inainte de a incepe ceea ce am numit impreuna "real life".