Larger than life

Ce zi ciudata, ii spuneam azi cuiva. Indeed it was, pana la urma. A fost in felul urmator. M-a trezit telefonul de dimineata, si era inainte de 8 (cu cinci minute), ceea ce nu putea sa fie de bine. Varul meu m-a anuntat ca imi face o mica vizita de cafea, ceea ce era bizar din start, dat fiind ca varul meu nici macar nu sta in acelasi oras cu mine. A venit la cafea, am ignorat faptul ca nu mai era cafea si am stat un pic la povesti. Printre picuri, am discutat, fireste, despre the gay issue si the God issue si despre Pet Shop Boys. Some of my favourites. Dupa care, ca din senin, in timp ce invatam sa joc poker pe net (varul meu, stiind ca am o personalitate adictiva, l-a instalat pe laptop), misicile au inceput sa se bata. Am primit ulterior intrebari despre motivul luptei. Nu stiu cum poate cineva sa intrebe asa ceva, dar raspunsurile mele s-au invartit in jurul ceremoniei de deschidere de la Cannes, pun pariu ca de la asta s-au luat la bataie. Probabil ca nu stiau daca pe rochia lui Cate era un uliu sau un soim. Oricum, s-au caftit atat de rau incat am sarit sa le despart, drept pentru care am mana dreapta plina de zgarieturi si tastez mai mult cu stanga. In cele din urma am plecat de acasa catre birou (varu-meu imi propusese sa ma duca la Craiova, dar am decis ca azi e 13 si nu vreau sa stric vreo karma), unde nu s-a intamplat nimic remarcabil, in afara faptului ca N, proaspat venita cu o jumatate de aratator mai putin de la manichiura, in loc sa spuna traditionalul "pizdapulafut", a zis, din cauza sechelelor, "pizdapilafut". Am ras un pic pe tema asta. M-am mai invartit si am plecat spre casa. Acasa, misicile erau inca agitate, asa ca am decis sa merg pana la Mega sa cumpar merinde si sa le dau timp sa se calmeze, si cum ma intorceam eu de la magazin, mi-a sunat telefonul. Dau sa bag mana in plasa mea ecofancy de panza sa scot telefonul, si ce sa vezi? Unul dintre iaurturile pe care le inghesuisem in plasa se sparsese iar telefonul era plin de iaurt cu caise. Sterg cu cotul iaurtul de pe ecran, era Lilika. Am decis ca pot sa o sun mai tarziu, dupa ce scap de iaurt, si am ajuns in casa, unde, ce sa vezi, primisem cea mai tare invitatie la cina ever. Era pe genul "to have dinner & drinks to celebrate NOTHING!" Mi-am zis ca asta fac cel mai bine, adica nimic, si asa am si raspuns, ca ma duc pentru ca trebuie sa celebram asta. In cele din urma am sfarsit prin a-mi face un pic de ordine in dulap, dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca am peste 35 de rochii si nothing to wear, ceea ce nu poate fi, iar, de bine. Asa ca mi-am turnat un paharel si imi e si frica sa zic ca asta a fost ziua mea ciudata, ca nu s-a sfarsit inca si nu stiu ce se mai poate intampla.
Also, I need a hero.