Nu stii niciodata cand incepe o zi buna, asta ca sa marturisesc in cele din urma, public, ca ma uit la Grey's Anatomy. (Si sa imi amintesc de Izzie Cancer.) Azi dimineata am plecat fara niciun chef spre Pitesti ca sa mai scriu cu adevarat o poveste, si pana la urma s-a dovedit ca cheful vine dupa o vreme, cu cafea multa, companie buna si Pringles cu ceapa. M-am distrat azi si eu nu fac d-astea. Apoi, pe cand ma intorceam, am vazut norii astia undeva si erau la fel de frumosi cum e si cuvantul, numai ca nu am fost in stare sa ii fotografiez asa cum ar fi meritat. Am aflat multe povesti triste azi, dar nu stiu cum se intampla, cand sunt ale altora parca nu sunt atat de triste ca atunci cand sunt ale mele. Eh.
Asta dupa ce nici ieri nu a fost o zi mai proasta, cu florile astea care ma asteptau frumos in cosulet cand am ajuns la birou. Nu primesc eu flori atat de des precum mi-ar placea, dar cateodata vin pe neasteptate si mi se pare ca le merit. Plus ca pot sa spun oricand ca ultima data am primit flori de la royalty. Muahahaha
Si, desigur, sa nu uitam de Craiova si de locul asta. In oras e cunoscut drept locul unde isi duc baetii gagicile pe care nu vor sa le duca acasa. Pentru mine si Maria e locul unde ne reculegem, unde stam in masina cu tigari si o sticla de Cola si povestim, asteptam sa cada noaptea si sa se vada luminile si unde ne ducem cand nu vrem nici noi sa mai mergem acasa.
Asta imi aminteste ca duminica am fost cu Mitzy si cu Maria aici, ca sa stam pe bordura si sa ne uitam la baieti cu cel putin 10 ani mai tineri decat noi dandu-se cu rolele si bicicletele si sa ii spionam prin obiectivul aparatului de fotografiat. Este velodromul pe care am mers de cateva ori cu varu-meu cu bicicleta. Noi mai facem d-astea, imi mai amintesc cum mergeam printr-un sat cu ulitele acoperite cu praf de ne intrau rotile pe sfert in drum. Si cum am baut apa de la un izvor si cum am planuit sa furam biciclete intr-o zi ca sa mergem pana la el la tara.
Nu am mai ajuns cu ocazia aia si poate ca nu o sa mai ajungem niciodata. Si asta ma intristeaza cumva. Numai ca sunt unele locuri unde sunt absolut sigura ca o sa mai ajung, si oameni cu care sigur ma voi mai intalni, iar cei mai multi dintre ei sunt chiar aici, with the pretty shoes. Si asta e unul dintre lucrurile care le face pe toate celalalte suportabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu