Vedete cu riduri

Special guest star: MI
Am citit (si am scris) despre Susan Boyle la greu in ultimele luni. In general de bine. Dar nu pentru ca as avea un suflet bun sau pentru ca as incuraja tinerele (batranele, in cazul ei) talente. Am facut-o pentru ca, nu stiu cum, dar am empatizat (folosesc cuvinte de peste doua silabe din ce in ce mai des) cu starea ei de batrana. Sa ai 48 de ani, o pisica si o voce de care nu stie nimeni, aproape ca nici tu. Pentru ca eu nu cred ca ea stia ca are talent. Eu cred ca era doar foarte singura si trebuia sa faca ceva. Si cum faza cu retetele de mancare nu a fost niciodata ceva iesit din comun pentru o femeie de 48 de ani, s-a gandit sa faca ceva ce femeile de varsta ei nu mai fac nici in baie: sa cante. Si asa ne-a impresionat pe toti. Pentru ca daca am fi sinceri, am recunoaste ca nu atat vocea ei, cat faptul neasteptat de a o auzi cantand bine LA VARSTA si CU LOOK-ul EI ne-a frapat.
Revenind, iata o femeie (probabil virgina dintotdeauna, daca nu, sigur redevenita intre timp) care uimeste, cand altele de varsta ei mai traiesc doar din amintiri, nici alea toate ale lor ( in general, ale unor verisoare mai frumoase). Si atunci m-am linistit ! Mi-am dat seama ca viata mea (si a lui Xenu) nici macar nu a inceput. Probabil de aceea nici nu intelegem, in cea mai mare parte a timpului, ce se petrece cu noi, pentru ca nici nu am ajuns la inceputul vietii noastre. Asa ca am anuntat-o si pe ea ca ne mai asteapta 20 de ani de saracie, iar la 48 de ani (cand numai noi vom supravietui disparitiei planetei, datorita inocentei, evident. Stiti teoria potrivit careia daca nu poti concepe un rau, el nici nu ti se va intampla) vom deveni vedete. Ma rog, pe o alta planeta, pe care la fel de inocent am numit-o poolla-loolla. Pe o scena amplasata in chiar mijlocul planetei (da, planeta va fi mica, pentru ca nah cu noi doua de pe Pamant, cu Colin Firth rupt din Soare si Paris Hilton cazuta de pe Luna, nu prea ai ce sa incropesti si nici unde sa te extinzi, pentru ca evident ei nu stiu sa parceleze solul, sau cum ar fi zis mamie `sa sape pe postatze`), acolo vom debuta noi. Sau cum am zice, acolo ne vom incepe viata, interpretand evident `I will Survive`. Pentru aceia dintre voi care cititi asta doar pentru ca blogul este o moda, tin sa va spun ca si acolo, pe planeta poolla-loolla se va tine cont de fashion. Vom avea costumatie de scena pe baza de cornier, panza de paianjen si magneti.
Xenu m-a intrebat daca am trecut pe pastile. Nu i-am raspuns inca, mi-e teama sa nu mi le ia, sa ne pierdem inocenta si sa murim la un loc cu Mariah Carey. Stiti, moartea in sine nu are nimic dramatic, moartea pe aceeasi planeta cu Mimi, insa are.