In Wonderland, part II

Cum ziceam, aseara m-am dus sa o vad pe Alice. O asteptam de multisor, mai exact de cand i-a dat prin cap lui Tim Burton sa ne spuna ca face un film despre ea. Pentru ca am iubit cartea asta de cand eram mica (imi si amintesc volumul, mai mare decat un A4, cu niste ilustratii oribile, nu cele originale ale lui Tenniel), pentru ca, atunci cand discul cu Alice in Tara Minunilor nu a mai vrut sa mearga l-am sters cu spirt si nu a mai mers niciodata, pentru ca diafilmul cu cutiuta portocaliu cu mov se vedea ca intr-o ceata, pentru ca o data, demult, intr-un anticariat la Vama Veche, cineva mi-a cumparat Alice intr-o editie englezeasca cu ilustratiile originale pe care am facut-o cadou mai departe dar pe care am folosit-o ca sa imi scriu lucrarea de dizertatie, o iubesc pe Alice. Aproape la fel de tare il iubesc si pe Burton. Asa ca, de cand am auzit vestea cea mare, am stat ca pe ghimpi asteptand-o pe Alice. Iar aseara, dupa o zi cumplita de birou, stateam si ma tot gandeam daca merita sa ma duc pana la Plaza ca sa o vad pe Alice. Pana la urma m-am dus, caci confirmasem deja si eu nu fac d-astea. Bine, fac, dar numai cand e un moment foarte nepotrivit.

Am ajuns eu la Plaza si am purces in sala, stramband, evident, din nas ca trebuie sa port ochelarii 3D, ceea ce nu e o treaba asa usoara cand porti ochelari de vedere, pentru ca, dupa cum spune Alecs, noi suntem already handicapped there. Nu a fost atat de rau, dupa ce am trecut de prima ameteala, mai ales ca decisesem sa ii port numai cand ajunge micuta in Wonderland, dar cum mai vedeam o gaza sau un gard viu simteam nevoia sa le vad in toata splendoarea.

Si am vazut toata splendoarea. Nu ca as putea sa spun ce anume m-a impresionat atat, poate faptul ca nu a fost atat de dark ca un Burton obisnuit, poate ca scenariul, facut din Alice si din Through the Looking Glass, poate ca 3d-ul...dar totul a fost asa cum voiam sa fie si de asta am de gand sa il mai vad de cel putin 30 de ori.

Si daca stau sa ma gandesc ce a fost nepotrivit la filmul asta, cred ca sunt dialogurile care mi-au placut intotdeauna pentru ca seamana foarte tare cu dialogurile dintre mine si Mitzy, si care nu au fost exploatate asa cum m-as fi asteptat, dar sa mor daca in momentul in care am iesit de la film asta a contat vreun pic.

Si o mostra:

The Hatter opened his eyes very wide on hearing this; but all he said was, "Why is a raven like a writing-desk?"
"Come, we shall have some fun now!" thought Alice. "I'm glad they've begun asking riddles. — I believe I can guess that," she added aloud.
"Do you mean that you think you can find out the answer to it?" said the March Hare.
"Exactly so," said Alice.
"Then you should say what you mean," the March Hare went on.
"I do," Alice hastily replied; "at least--at least I mean what I say--that's the same thing, you know."
"Not the same thing a bit!" said the Hatter. "You might just as well say that 'I see what I eat' is the same thing as 'I eat what I see'!"
"You might just as well say," added the March Hare, "that 'I like what I get' is the same thing as 'I get what I like'!"

Bonus, oglinjoara pe care prietena Lavi mi-a cumparat-o de la un magazin de suveniruri Alice din Oxford si pe care o tin tot timpul in poseta.