Pe cand stateam de dimineata la birou si incercam sa descifrez misterele unui text despre nasterea in apa, subiect care, desigur, ma pasioneaza, mi-am dat seama ca intreaga procedura poate sa fie fun. Am discutat despre asta cu colegele meu si, desigur, cu Mitzy, si am ajuns la concluzia ca vreau sa nasc in apa. Acum, ca am decis asta, nu imi ramanea decat sa ma interesez mai departe cum se face. Am presupus ca trebuie sa nasti intr-o piscina sau o copca, cum imi amintesc eu ca le-am vazut pe Discovery pe niste femei din alea care mananca peste la pol. Asta pentru ca un medic si cel putin o asistenta trebuie sa te supravegheze, ma gandeam eu, mai ales ca inotul nu este sportul meu preferat. Dupa care am vazut cum arata locul unde se naste in apa, aci, la noi in Bucuresti. Si se pare ca este un salon obisnuit de spital cu o cadita. Deci, practic, asta ar insemna sa nasc intr-un lighean si sunt aproape convinsa ca asa ceva nu se face. Ma rog. Mitzy si-a dat seama ca am nevoie de o motivatie mai puternica decat un lighean, asa ca am purces sa ne imaginam cum el si Maria ar trebui sa asiste la nasterea mea in apa, cu cocktailuri in mana. In fiecare mana. De aici m-am gandit ca as putea sa nasc intr-o piscina ca aia de la Club Tropicana, cu George Michael in slip, cantand la saxofon intr-un fotoliu gonflabil. Ceea ce mi-a adus aminte de faptul ca saptamana trecuta am fost la o lansare de carte. Frumosul sex al barbatilor. Nu, pe bune, chiar asa se cheama. Si ca C. mi-a pus microfonul in mana sa zic ceva despre cum nu am fost noi invatate sa apreciem frumosul sex. Si tot ce am putut sa zic atunci a fost ca eu l-am apreciat destul in anii 80, cand barbatii apareau in clipuri in slip, ca in Club Tropicana. Numai coincidente, dom'le, in viata mea. Pun pariu ca e de la chakre. Apropos de asta, Ines si-a achizitionat ieri o carte foarte mare despre chakre. De-abia astept sa o si citeasca, ca sa imi impartaseasca si mie aceste intelepciuni.
Si ca tot a venit vorba de intelepciune, azi mi-a spus Mitzy ca exista un nou trend, care se numeste consiliere filosofica. Say what???, am spus eu. Dar se pare ca asa este. Exista chiar o carte pe care am de gand sa o citesc neaparat si care se numeste "Inghite Platon, nu Prozac!". Ei, sa mor, am zis. Si eu, care am tot inghitit Wittgenstein de atatia ani si nu stiam ca de fapt fac terapie.
Ma rog. Eu incercam sa fac o secta, si nu terapie. Aceasta secta care se numea The Bigger Picture urma sa fie formata (daca nu exista deja, desi cred ca exista) din mine si din Mitzy. Unul dintre ritualurile noastre era sa stam pe canapea si sa citim din Tractatus, cate o propozitie pe zi, si apoi sa discutam despre ce am invatat din asta. Ceea ce am si facut.
Tot astazi am aflat cel mai interesant lucru. Si anume ca femeile care beau tind sa fie mai slabe, pe parcursul vietii, decat cele care nu. Asta ma multumeste foarte, fiind eu o femeie care da si stand eu aproape seara de seara pe canapea, cu un flute in mana, sa ma uit la Absolutely Fabulous. Pe bune, unii au facut un studiu si au ajuns la concluzia ca procesul care le face pe femei sa metabolizeze (is that a word?) alcoolul este foarte mare consumator de energie, deci femeile slabesc din cauza asta. Nu se intampla si pentru barbati, ceea ce ma bucura. Intotdeauna mi s-au parut dizgratiosi barbatii care beau. Desi azi e ziua lor, am auzit de la un coleg care avea pretentia sa ii spun si traditionalul Sarbatori fericiti!
Asta desi nu imi amintesc cine mi-a zis mie traditionalul ieri, cand a fost ziua mea, teoretic. Ah, ba da, mama, pe care am sunat-o tot eu. Deci nu e schema. Am aflat ca e ziua mea cand am vazut-o pe Annie Lennox defiland si delirand ceva despre drepturile femeilor. Si, ca sa inchei aceasta poveste, am de gand sa zic eu ceva despre drepturile femeilor, asa, a piece of my mind, sau, cum ar spune unii, consiliere filosofica. Nu avem nevoie de drepturile femeilor. Degeaba ati ars sutiene si ati tipat ca vreti drept de vot, salarii egale, avort blablabla.
Degeaba. Pentru ca inca mai stam sa ne gandim daca cineva ne suna sau nu si daca nu suna de ce nu suna si nu credem ca se face sa sunam noi sa vedem de ce nu suna. Si daca nici macar atata lucru nu putem face, atunci la ce folos toate celalalte?
marți, 9 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
vai de capul nostru :)
RăspundețiȘtergerePai de ce nu puteti? Eu cred ca stiu raspunsul la aceasta intrebare care ma macina si pe mine anul trecut pe vremea asta (si de multe alte ori). E foarte simplu: cand cineva nu suna, nu suna si gata.
RăspundețiȘtergerepam pam
da, pis, dar eu cred ca problema nu e ca nu suna, ci ca noi (eu) ne intrebam :)
RăspundețiȘtergereEi nu suna pentru ca, de buna seama, pentru degetul iubirii lor exista mai multe inele de logodna. Asta in cazul celor inca interesati (si putinciosi) sa spere la un astfel de inel. Pentru ca exista si cei care se multumesc cu piulitele in locul inelelor de logodna. Dar Dumnezeu stie ca nectarul iubirii unei piulite este tot rugina.
RăspundețiȘtergereesti nebuna in mod oficial. ceea ce trebuie sarbatorit, desigur :)
RăspundețiȘtergerenext baby step: nebuna cu poza, te rog!
RăspundețiȘtergere