vineri, 26 martie 2010

An Education

Nu am avut nimic de spus in ultima vreme sau cel putin credeam asta pana cand am ajuns astazi la Mitzy, dupa un eveniment extrem de dubios unde ne-am dat seama ca toate femeile obsedate de frumusete si care mai fac si o meserie din asta sunt foarte urate.
Asa ca am ajuns noi acasa, si, pentru ca nu ne-am vazut foarte des, adica zilnic, in ultima saptamana, aveam multe de recuperat. Si uite asa mi-am adus aminte ca luni m-a sunat prietenul T, persoana respectabila si respectata, sa imi povesteasca despre cum face el un eveniment pe genul conferinta la care s-a gandit sa apara in drag. M-a sunat sa ma intrebe daca e o idee buna sa apara asa? Ei bine, nu. M-a sunat pentru ca ar vrea sa stie ce stil de diva i se potriveste cel mai bine. Pana la urma am cazut de acord ca poate sa fie Audrey Hepburn, si de-abia astept ziua in care vom merge prin magazine si el va intra la cabina de proba cu a little black dress si o pereche de balerini, ambele masura 42.
Dupa care am mai discutat cateva chestiuni de maxima importanta cu Mitzy, care este, desigur, foarte intelept, iar in urma acestor urgente a ajuns la concluzia ca "ea, practic, s-a cacat pe el."
Si apoi ne-am mai amintit despre cum aveam noi o prietena care era ok si care acum nu mai e nici foarte ok, nici foarte prietena, dar despre care ne-am obisnuit sa spunem ca era ok, desi nu ne mai amintim exact cam cat de ok era si de ce. (acu, daca stau sa ma gandesc, sunt doua)
Iar, in cele din urma, cand m-am intors acasa, ma astepta o conversatie la fel de interesanta cu Mi despre copii. Nu vorbim des despre acest subiect, este unul delicat dat fiind ca eu nu suport copiii, iar prietenele mele incearca sa evite pe cat posibil tema, iar posibilitatea e mare dat fiind ca nici ele nu se considera datoare sa se reproduca pe aceasta cale. Insa era, evident, o urgenta, caci Mi tocmai ce intalnise o proaspata mamica, si stim cu toti ca aproape nimic nu e mai rau decat o proaspata mama care tine sa iti arate cu ce vergeturi a ramas pe sold. Poate doar cocoasa de grasime.
Ma rog, ideea era ca mamele nu au pic de rusine si trebuie sa iti arate orice, si mai si cred, pe deasupra, ca te intereseaza ce au ele de zis. In plus, a urmat o dezbatere despre cum vorbesc ele: eu sustineam ca e foarte urat sa spui cacutza sau cachitza, in timp ce Mi spunea ca e scarbos sa iti imaginezi un prunc bucalat care se caca. Dar am invins in aceasta dezbatere, cu argumentul extrem de puternic ca daca spui cacutza tot asa miroase, si, in plus, unele lucruri chiar nu pot fi diminutive. Adica un plod care zbiara, zbiara, am vazut eu in tren unde nimeresc mereu langa unul. Si nu canta. Oricum, este bine ca am avut aceasta discutie, pentru ca Mi a decis in urma ei ca, daca se hotaraste sa faca un copil, va pleca in lume ca sa nu o vada tatal copilului cu picioarele umflate si hormonii mai dihai. Ceea ce vreau sa ii comunic, insa, pe aceasta cale, e ca nici eu nu vreau sa o vad asa, astfel incat, daca tot pleaca, ar trebui sa se gandeasca la alta lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu