Lantul slabiciunilor

Mishu a indraznit sa ma deranjeze cu o leapsa, desi nu prea i-a venit, cum a zis el, dat fiind ca eram atat de ocupata cautand pantofi. Ceea ce nu stie mai sus numitul, insa, este ca eu caut pantofi asa cum ma intreb privitor la fiinta sau astept sfarsitul crestinismului. Tot timpul. Deci nu am fost atat de deranjata.
Am sa si raspund la leapsa, pentru ca mi-am dat seama ca nu am mai scris de mult despre carti. Voi ignora, totusi, primele intrebari (1-4), despre poezie, pentru ca nu sunt un fan. Imi place, totusi, Dan Tristian, si asta pentru ca am fost moasa la nasterea unor versuri de-ale lui. L-am si citit un pic aseara, cu intonatie, in timp ce sedeam cu Ines la masa in bucatarie si ii povesteam ce faceam eu in facultate. Citez din memorie "sculptorul pierduse dalta/ facerii zilei a sasea". Eh?
Mai departe.Am ajuns la intrebarea cu numarul 5. Care sunt scriitorii mei preferati. Pai sa tot fie Gide, care mi-a zburat creierii in liceu, cand am dat prima data ochii cu Fructele pamantului, Wilde, pe care il iubesc azi la fel ca in prima zi, pentru cat de frumos scria si cat de putin se lua in serios, Capote pentru ce fel de jurnalist era, Proust pentru ca nu a scris degeaba cartea aia pe care nu se incumeta aproape nimeni sa o citeasca, Schlink pentru The Reader, Cunningham pentru Orele, James Frey, Richard Millward si Schiop pentru potential, McEwan pentru ca nu a uitat cum se scriu romane, Waugh pentru povesti, Graham Greene pentru umorul amarui,Mann pentru ca mi-ar fi placut sa traiesc intr-una din cartile lui, Hesse pentru caldura pildelor, si, desigur, minunata doamna Woolf. Durrell, E.T.A. Hoffman, Mihail Sebastian, Umberto Eco, Huysmans, Llosa, Amos Oz, Mailer si nici nu stiu cati altii or mai fi. 6. Scriitorii contemporani preferati ar trebui sa fie, in aceasta ordine de idei, cei care nu au murit din lista de mai sus, dar si Julian Barnes, Alain de Botton, Houellebecq. Si dragul de Hornby, sa nu uit de el. Imi mai plac Pennac, Wodehouse si Vlad Musatescu pentru ca imi place sa rad cand citesc o carte.
7. Cred ca ultima piesa de teatru pe care am vazut-o a fost Adam Geist, iar inainte de ea Pillowman. Amandoua aveau mare potential, Adam Geist mi-a placut mai mult. 8 shall be ignored.
9. Nu imi place deloc faza asta cu cartile mele preferate pentru ca sunt carti pe care le-am citit intr-un moment al vietii mele si m-au placut enorm atunci, in momentul ala si pentru ce eram eu atunci. Dar, daca ar fi sa folosesc criteriul cronologic, mi-am dorit din tot sufletul copilaria din La Medeleni si adolescenta din Ciresarii, am devorat in clasa a VIII-a tot ce scrisesera Eliade si Sebastian, mi-a placut in liceu Patul lui Procust, iar de atunci totul s-a amestecat teribil, de la Portretul domnului W.H., la Orasul si cainii, la Pendulul lui Foucault care este una dintre cartile pe care le-am recitit in fiecara vara, ani la rand, High Fidelity, Particulele elementare, How Proust can change your life, si, in aceeasi ordine de idei, In cautarea timpului pierdut, Ispasire, Cititorul si Homo Faber cu mult inainte sa devina (atat de) populare, Cvartetul din Alexandria, Jocul cu margele de sticla, An American Dream, La drum cu matusa mea, Brideshead revisited, pe bune/pe invers si uite asa nu mai stiu de unde am plecat.
10. Nu stiu cat de prietena mi-as fi dorit sa fiu cu vreunul dintre scriitorii astia, dar as fi stat la o barfa cu Proust daca nu ar fi fost Celeste prin preajma si m-as fi dus la Alger cu Andre si cu Oscar daca nu i-as fi deranjat, as fi iesit la o plimbare la sosea cu Camil Petrescu si cu siguranta ca as fi tras pe nas orice ar fi avut Hunter Thompson de oferit.
Si, ca sa nu uit, desi sunt altfel de carti, unul dintre preferatii mei din toate timpurile este Wittgenstein, pe care il iubesc din suflet si despre care mi-as fi dorit sa ii ofere niste cursuri despre cum se scrie filosofie lu domnu Heidegger. Si, ca sa inchei, daca as fi avut mintea aia sa scriu Tractatus, probabil ca as fi sfarsit prin a scrie Patul lui Procust.