Long long time ago

Mi a ajuns aseara in urbe intr-o scurta vizita de lucru. Dat fiind ca a venit cu un mixer in bagaj, am gasit de cuviinta ca lucrul ce l-am lucrat sa fie o tarta de lamaie (Mazi, sper ca esti fericita). A fost a doua oara saptamana asta cand am executat tarta cu lamaie si mai am alte doua comenzi pentru sfarsitul de saptamana, ceea ce e deja foarte mult pentru mine. Dar, cum am invatat sa fac celebrele mele cookies in care iti rupi dintii pe la respectabila varsta de opt ani, si mi-a luat aproape 20 sa invat sa fac altceva, estimez ca imi voi petrece cealalta jumatate de viata preparand tarta cu lamaie. Asta desi nu am cana de masurat si nici mixer. Mai mult, m-am simtit atat de vinovata ca am gatit incat am simtit nevoia, de trei zile incoace, sa imi umplu restul timpului uitandu-ma la hainute si pantofi, ca sa nu cumva sa ma atinga microbul gatitului, de care am vazut ca nu mai scapi usor.
Dar nu despre asta voiam sa vorbesc.
Aseara, in bucatarie, in timp ce asteptam sa se raceasca tarta pe care, dupa cum zicea si prietena Suzana, "o lasi la frigider cat rezisti tu", eu si cu Mi am inceput sa depanam amintiri din studentie. Amintirile astea, am observat eu, ne lovesc mai rar decat mi-as dori, de asta am si zis sa pun cateva in scris, cat inca le mai am.
*
Imi amintesc, spre exemplu, cum in anul I, in practica de la Govora, am decis sa mergem pe jos, peste dealuri, pana la Manastirea dintr-un lemn, si ca Mo era imbracata toata in alb si avea niste papucei cu un pic de toc, dar asta nu o impiedica din drumetii. Se oprea doar ca sa mai dea un telefon din cand in cand, si, cum nu avea semnal, trebuia sa se urce in cate un copac.
*
si imi mai amintesc cu il mituiam pe Dushmanu cu inghetata ca sa nu ne trimita sa refacem chestionarele
*
si cum, la Timisoara, mancam plescavita si inghetata cu visine si stateam in fiecare noapte de povesti si dezbateri cu Ana, Mi, Robu si Tristian, iar dimineata plecam la interviuri
*
si cum C.D. a cerut, la licenta, permisiunea sa se urce pe catedra ca sa poata sta intr-o asana, pentru ca altfel nu putea sa se concentreze
*
si cum O.V. ne povestea, importanta, cum l-a descoperit pe Dionisie Areopagitul la 15 ani, iar Mo i-a replicat ca uite, dom'le, ce coincidenta, tocmai cand ea a descoprit penseta
*
cum mergeam la Jiu si mancam sandvisuri cu multa paine si vorbeam ziua intreaga despre Nae Ionescu
*
si cum formaseram echipe de dezbatere pentru filosofie analitica (eu, Mi si Mo intr-o echipa, tocilarele in alta) si eu gesticulam cu un covrig in mana explicand despre Russell si reprosandu-i colegei Leff ca expunerea ei despre Strawson e fada si irelevanta
*
si cum, la aceleasi seminarii de filosofie analitica, i-am facut asistentului, eternul si genialul Catalin, un chestionar desenat cu floricele in care il intrebat cum s-ar simti daca ar afla ca este fiul profesorului al carui asistent era. Iar el ne raspundea
*
si cum Mi, intoarsa de la bursa de la Dijon, a avut onoarea sa le puna colegilor ei cate o intrebare intr-un colocviu improvizat

Si atatea altele la care nu ma gandesc acum, dar la care ma intorc din cand in cand de-ajuns cat sa imi dau seama cat noroc am avut.