joi, 28 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
Prima data
Nu ma dau in vant dupa inceputuri, mai cu seama ca ele urmeaza intotdeauna unui sfarsit si mie imi vine mereu greu sa plec. Cateodata, insa, imi pare ca inceputurile sunt bune. Azi biroul meu s-a mutat intr-un loc nou, o casa frumusica cu care cred ca o sa ma pot obisnui. Biroul este langa fereastra care da in curtea mica, cu masuta si banci pentru fumat. Si cu pisici, nu le-am vazut inca dar le-am auzit.
Din seria stating the obvious, este atat de iarna cum nu am mai vazut din copilarie. Atunci, tati, imbracat in puloverul gri foarte gros de lana, lucrat de mami cu model, ne ducea cu sania la derdelus. Ne intorceam toti cu obrajii aprinsi si cu rosu in gat de la atatea tipete, iar in preajma Craciunului mergeam pe sanie chiar pana la Oraselul Copiilor. Zilele trecute am vazut un tati ducandu-si copilul in parc, pe o sanie de plastic verde, vorbind la mobil. Imaginea aia nu seamana deloc cu ce am eu in cap cand spun sanie si derdelus. Vezi, exact ce spuneam, imi vine greu sa plec.
Ca tot am luat-o pe drumul ala, saptamana trecuta am fost acasa, unde inca se mai da de pomana si unde am vazut pentru prima data o pomana moderna, in caserole. Pana acum stiam ca pomana se da cu tot cu farfuria si tacamurile aferente, si am vazut si facut multe pomeni, toata lumea stie ca in familia noastra murim des. Pomana asta era pentru vecinul nostru de pe strada, care, pare-se, a murit anul trecut. O placusem mult pe sotia lui, care a murit de mult si care, cand eram mica mica, imi spunea ca nu ma spal pe ochi si din cauza asta am ochii negri. Pe el, insa, nu, deci nu e o drama.
Ca sa inchei intr-o nota mai vesela, Maria si-a cumparat acesti pantofi. Sunt frumosi, veti spune, dar atat. Nu e asa. Sunt cei mai frumosi, mai inalti si mai scumpi pantofi pe care i-a cumparat ea pana acum. Intr-un sens, sunt primii ei pantofi adevarati, si au ajuns asa pentru ca ea a slabit vreo cinspe kile si jumate de creier si pentru ca au fost multe alte prime dati in mintea ei. Si nici cu chestia asta nu ma pot obisnui, ca persoana pe care o stiu eu de jumatate de viata este persoana care sa poarte acesti pantofi. Frumosi.
.
Din seria stating the obvious, este atat de iarna cum nu am mai vazut din copilarie. Atunci, tati, imbracat in puloverul gri foarte gros de lana, lucrat de mami cu model, ne ducea cu sania la derdelus. Ne intorceam toti cu obrajii aprinsi si cu rosu in gat de la atatea tipete, iar in preajma Craciunului mergeam pe sanie chiar pana la Oraselul Copiilor. Zilele trecute am vazut un tati ducandu-si copilul in parc, pe o sanie de plastic verde, vorbind la mobil. Imaginea aia nu seamana deloc cu ce am eu in cap cand spun sanie si derdelus. Vezi, exact ce spuneam, imi vine greu sa plec.
Ca tot am luat-o pe drumul ala, saptamana trecuta am fost acasa, unde inca se mai da de pomana si unde am vazut pentru prima data o pomana moderna, in caserole. Pana acum stiam ca pomana se da cu tot cu farfuria si tacamurile aferente, si am vazut si facut multe pomeni, toata lumea stie ca in familia noastra murim des. Pomana asta era pentru vecinul nostru de pe strada, care, pare-se, a murit anul trecut. O placusem mult pe sotia lui, care a murit de mult si care, cand eram mica mica, imi spunea ca nu ma spal pe ochi si din cauza asta am ochii negri. Pe el, insa, nu, deci nu e o drama.
Ca sa inchei intr-o nota mai vesela, Maria si-a cumparat acesti pantofi. Sunt frumosi, veti spune, dar atat. Nu e asa. Sunt cei mai frumosi, mai inalti si mai scumpi pantofi pe care i-a cumparat ea pana acum. Intr-un sens, sunt primii ei pantofi adevarati, si au ajuns asa pentru ca ea a slabit vreo cinspe kile si jumate de creier si pentru ca au fost multe alte prime dati in mintea ei. Si nici cu chestia asta nu ma pot obisnui, ca persoana pe care o stiu eu de jumatate de viata este persoana care sa poarte acesti pantofi. Frumosi.
.
vineri, 22 ianuarie 2010
Chiareality
Guy Ritchie: It's bitter and sweet, right? What you got here is contraction and expansion. Absolute and relative. Don't get me jam! No fucking jam. See, I don't like raspberry jam, because it's too tart. I do like strawberry jam, but it's a bit too sweet. What you got with marmalade is fucking bitter and sweet.
Tom Chiarella: And may I add soft and fucking chunky, too. There's a little report on those rinds, you know?
GR: You got your thick cut and you have your thin cut. Now, do you like thin-cut or thick-cut marmalade?
TC: Fuck. I don't know. Where do you fall?
GR: What I like is a nice thin-cut marmalade. With a bit of rinds, 'cause I like a bit of bitter. I've had every fucking marmalade known to man and I like a thin-cut marmalade.
TC: You're the king of marmalade.
GR: Now, the marmalade at Richoux, that's an accessible marmalade. And my sensibility is accessible. My nature is, I like accessible shit. The first two accessible movies I made, Lock, Stock and Snatch, they are accessible. The next two aren't accessible. First there's Swept Away, which, well, everyone gets confused on, because of Madonna. And the next one is just conceptual. That one — that's just pure esoteric marmalade.
TC: You mean Revolver.
GR: Right. Here's what you can tell a lot by a person's marmalade. My palate is really a fine shred, it's accessible. I'm not saying I won't test you. Because all marmalade tests you.
TC: Apricot jam is accessible.
GR: Well, true. But with marmalade, within its esotericism is a bit of accessibility. So you see, what I want to create is an accessible bit of esotericism. And well, that's marmalade, innit?
Citeam aseara Esquire si mi-am dat seama ca il iubesc pe Tom Chiarella. Imi placea de cativa ani, de cand i-am descoperit textele deloc constipate (ceea ce e refreshing cand citesti Esquire, mai ales Esquire Romania, unde toata lumea e extrem de importanta si scrie adevarat). Dar acu e oficial. Aici e textul lui despre Guy Ritchie.
Tom Chiarella: And may I add soft and fucking chunky, too. There's a little report on those rinds, you know?
GR: You got your thick cut and you have your thin cut. Now, do you like thin-cut or thick-cut marmalade?
TC: Fuck. I don't know. Where do you fall?
GR: What I like is a nice thin-cut marmalade. With a bit of rinds, 'cause I like a bit of bitter. I've had every fucking marmalade known to man and I like a thin-cut marmalade.
TC: You're the king of marmalade.
GR: Now, the marmalade at Richoux, that's an accessible marmalade. And my sensibility is accessible. My nature is, I like accessible shit. The first two accessible movies I made, Lock, Stock and Snatch, they are accessible. The next two aren't accessible. First there's Swept Away, which, well, everyone gets confused on, because of Madonna. And the next one is just conceptual. That one — that's just pure esoteric marmalade.
TC: You mean Revolver.
GR: Right. Here's what you can tell a lot by a person's marmalade. My palate is really a fine shred, it's accessible. I'm not saying I won't test you. Because all marmalade tests you.
TC: Apricot jam is accessible.
GR: Well, true. But with marmalade, within its esotericism is a bit of accessibility. So you see, what I want to create is an accessible bit of esotericism. And well, that's marmalade, innit?
Citeam aseara Esquire si mi-am dat seama ca il iubesc pe Tom Chiarella. Imi placea de cativa ani, de cand i-am descoperit textele deloc constipate (ceea ce e refreshing cand citesti Esquire, mai ales Esquire Romania, unde toata lumea e extrem de importanta si scrie adevarat). Dar acu e oficial. Aici e textul lui despre Guy Ritchie.
Personnes
We are all so complicated, and then we die. We are a subject one day, with our vanities, our loves, our worries, and then one day, abruptly, we become nothing but an object, an absolutely disgusting pile of shit. We pass very quickly from one stage to the next. It's very bizarre. It will happen to all of us, and fairly soon too. We become an object you can handle like a stone, but a stone that was someone.
—Christian Boltanski
miercuri, 20 ianuarie 2010
.jpg.jpg)
Uite ce am furat de pe facebook-ul minunatului elf. Beautiful.
Later edit: Sunt o nesimtita, Mitzy mi-a dat linkul vara trecuta, dar am uitat. :)
Merciful Xenu
Dupa ce postul trecut a fost unul de mui, am decis sa revin la dispozitia mea obisnuita, adica aceea de merciful Xenu. Ca urmare, mi-am amintit ca aseara, in timp ce ma duceam in vizita la prietena L., am alergat (si s-ar putea sa fi si dansat) prin zapada. You see, i like snow. A lot. In schimb, darling Mitzy de-abia asteapta sa vina primavara din motive evidente: iarna se merge greu si nu poate sa poarte pantaloni scurti.
Astfel, am stabilit impreuna ca ar fi ok sa fie tot anul un mai, mai putin doua saptamani in care sa ninga ca aseara si zapada sa fie pana la genunchi. Dupe cele doua saptamani, zapada ar disparea brusc, fara sa se topeasca (ma rog, doar pe camp unde e nevoie de apa, din cate am inteles, dar nu in oras). Apropos de camp, tocmai ce am aflat, in weekend, cand am fost la Craiova, ca am un camp. Ma rog, inainte aveam padure dar acum am un camp pentru ca cineva a furat padurea. Deci se poate.
Revenind, dupa ce am stabilit cele doua anotimpuri noi, constand in mai si doua saptamani de iarna, mi-am gasit si o casa. Se gaseste aici si mor de dragul ei.
Ma rog, dispozitia mea merciful se poate sa fi fost determinata si de faptul ca azi dimineata am primit cado un atlas universal, si oricine ma stie cunoaste faptul ca geografia nu e punctul meu forte. Dar not anymore, pentru ca fix un atlas imi lipsea ca sa fiu perfecta. Deci un atlas este un cadou minunat pentru mine. Ar fi dragut sa fie mai usor pentru ca nu il pot tine in maini.
My merciful mood a continuat apoi cu faptul ca Christopher Bailey e gay. Ignorantii pot crede ca eu nu am nicio legatura cu asta, dar, iata, am. Si s-ar putea sa continue si maine, mai ales ca Hanescu va juca cu Federer la Australian Open, and we all know ce inseamna asta. Apropos de Australian Open, the merciful mood ends here, pentru ca tocmai ma uit la meciul dintre Cilic si Tomic si idioata de comentatoare tine cu Cilic, iar cand acesta greseste sau cand Tomic castiga un punct zice "ah, nu, nu se poate", de parca as comenta eu de pe canapea pentru Ines (ceea ce fac, dar nu on live television).
Astfel, am stabilit impreuna ca ar fi ok sa fie tot anul un mai, mai putin doua saptamani in care sa ninga ca aseara si zapada sa fie pana la genunchi. Dupe cele doua saptamani, zapada ar disparea brusc, fara sa se topeasca (ma rog, doar pe camp unde e nevoie de apa, din cate am inteles, dar nu in oras). Apropos de camp, tocmai ce am aflat, in weekend, cand am fost la Craiova, ca am un camp. Ma rog, inainte aveam padure dar acum am un camp pentru ca cineva a furat padurea. Deci se poate.
Revenind, dupa ce am stabilit cele doua anotimpuri noi, constand in mai si doua saptamani de iarna, mi-am gasit si o casa. Se gaseste aici si mor de dragul ei.
Ma rog, dispozitia mea merciful se poate sa fi fost determinata si de faptul ca azi dimineata am primit cado un atlas universal, si oricine ma stie cunoaste faptul ca geografia nu e punctul meu forte. Dar not anymore, pentru ca fix un atlas imi lipsea ca sa fiu perfecta. Deci un atlas este un cadou minunat pentru mine. Ar fi dragut sa fie mai usor pentru ca nu il pot tine in maini.
My merciful mood a continuat apoi cu faptul ca Christopher Bailey e gay. Ignorantii pot crede ca eu nu am nicio legatura cu asta, dar, iata, am. Si s-ar putea sa continue si maine, mai ales ca Hanescu va juca cu Federer la Australian Open, and we all know ce inseamna asta. Apropos de Australian Open, the merciful mood ends here, pentru ca tocmai ma uit la meciul dintre Cilic si Tomic si idioata de comentatoare tine cu Cilic, iar cand acesta greseste sau cand Tomic castiga un punct zice "ah, nu, nu se poate", de parca as comenta eu de pe canapea pentru Ines (ceea ce fac, dar nu on live television).
luni, 18 ianuarie 2010
Globuri si idioti
Azi noapte eram prea franta sa scriu despre cum a fost cu Globurile la TVR. Acum nu mai sunt, le vad in reluare si nu ma mai pot abtine.
Ei bine, a fost in felul urmator: premiile usor penibile (Avatar???), traducerea - infernala, iar comentariile lui Adrian Oianu, Manuela Cernat si Bogdan Stanescu - ireale. Spre exemplu, a rezultat ca marele designer Adrian Oianu are o mare problema cu americanii:
"femeile de culoare mai corpolente au un farmec extraordinar in America".(despre Precious)
"Extraordinar Paul Mc Cartney, se vede ca e european"
"Asta este clasica la Hollywood, le plac victimele" (despre Robert Downey Jr.)
"Culoarea nud in America este perceputa ca o culoare sexi."
Dar si cu moda:
"Ati vazut, unii au caciuli" Oianu despre Michael C. Hall (care are, intamplator, cancer).
"In afara de vestimentatie, Cher are tot respectul"
"Cred ca e o alegere nefericita, in acelasi timp nu pot sa ma supar pe ea" (Oianu despre rochia lui Drew Barrymore, si, desigur, despre Drew.)
"Asimetria este o chestie, da. Da, este o chestie.Da. Tot revine, tot pleaca."
"Atentia la detalii care e un lucru esential in domeniul nostru" (despre Tom Ford, ca si cand cei doi ar fi impartit vreodata un domeniu)
"O rochie si contemporana si in acelasi timp putin clasica, volanele erau tratate intr-un mod foarte nou si foarte contemporan." (despre rochia lui Chloe Sevigny)
Despre filme:
"Fellini, 8 saptamani jumate, clasic, frumos, fantastic, are un farmec"
Doamna Cernat a avut, de asemenea, cateva opinii interesante:
"Up dovedeste capacitatea studiourilor Disney de a evolua" (up- pixar, u know)
"Meryl Streep si George Clooney sunt vocile din filmul cu motani si pisici" (Fantastic Mr. Fox)
"La Hollywood exista si moda temperamentala, nonconformismul dus la extreme"
"Mi se pare o surpriza placuta ca premiul pentru cel mai bun film strain a fost luat de un film alb negru. Este un film anticomercial, care ne aduce aminte de o perioada dureroasa din istoria Europei."
Si Bogdan Stanescu a nascut cateva perle memorabile:
"Nu degeaba a jucat in Tinerete vesnica, probabil" (despre Streep)
"Credeti ca a castigat pentru ca este Meryl Streep?"
"Heee, un discurs atat de lung al lui Drew Barrymore, nici nu stiu cum o putem considera ca actrita?"
"La Oscar mi se pare ca ultimul e premiul pentru regie, daca nu ma insel." (Stanescu)
"Este debutul regizoral al unui fost mare designer." (despre Ford)
"Se pare ca filmul este mai mult sau mai putin important" (Stanescu despre A Single Man)
Si sa nu uitam de minunatii interpreti de azi noapte, care erau de parere ca a fost premiat filmul TV sau miniseria Grey Gardens, sau ca pe un oarecare domn de la Hollywood il chema Cecil B. deVille, cine o mai fi si ala.
Ei bine, a fost in felul urmator: premiile usor penibile (Avatar???), traducerea - infernala, iar comentariile lui Adrian Oianu, Manuela Cernat si Bogdan Stanescu - ireale. Spre exemplu, a rezultat ca marele designer Adrian Oianu are o mare problema cu americanii:
"femeile de culoare mai corpolente au un farmec extraordinar in America".(despre Precious)
"Extraordinar Paul Mc Cartney, se vede ca e european"
"Asta este clasica la Hollywood, le plac victimele" (despre Robert Downey Jr.)
"Culoarea nud in America este perceputa ca o culoare sexi."
Dar si cu moda:
"Ati vazut, unii au caciuli" Oianu despre Michael C. Hall (care are, intamplator, cancer).
"In afara de vestimentatie, Cher are tot respectul"
"Cred ca e o alegere nefericita, in acelasi timp nu pot sa ma supar pe ea" (Oianu despre rochia lui Drew Barrymore, si, desigur, despre Drew.)
"Asimetria este o chestie, da. Da, este o chestie.Da. Tot revine, tot pleaca."
"Atentia la detalii care e un lucru esential in domeniul nostru" (despre Tom Ford, ca si cand cei doi ar fi impartit vreodata un domeniu)
"O rochie si contemporana si in acelasi timp putin clasica, volanele erau tratate intr-un mod foarte nou si foarte contemporan." (despre rochia lui Chloe Sevigny)
Despre filme:
"Fellini, 8 saptamani jumate, clasic, frumos, fantastic, are un farmec"
Doamna Cernat a avut, de asemenea, cateva opinii interesante:
"Up dovedeste capacitatea studiourilor Disney de a evolua" (up- pixar, u know)
"Meryl Streep si George Clooney sunt vocile din filmul cu motani si pisici" (Fantastic Mr. Fox)
"La Hollywood exista si moda temperamentala, nonconformismul dus la extreme"
"Mi se pare o surpriza placuta ca premiul pentru cel mai bun film strain a fost luat de un film alb negru. Este un film anticomercial, care ne aduce aminte de o perioada dureroasa din istoria Europei."
Si Bogdan Stanescu a nascut cateva perle memorabile:
"Nu degeaba a jucat in Tinerete vesnica, probabil" (despre Streep)
"Credeti ca a castigat pentru ca este Meryl Streep?"
"Heee, un discurs atat de lung al lui Drew Barrymore, nici nu stiu cum o putem considera ca actrita?"
"La Oscar mi se pare ca ultimul e premiul pentru regie, daca nu ma insel." (Stanescu)
"Este debutul regizoral al unui fost mare designer." (despre Ford)
"Se pare ca filmul este mai mult sau mai putin important" (Stanescu despre A Single Man)
Si sa nu uitam de minunatii interpreti de azi noapte, care erau de parere ca a fost premiat filmul TV sau miniseria Grey Gardens, sau ca pe un oarecare domn de la Hollywood il chema Cecil B. deVille, cine o mai fi si ala.
vineri, 15 ianuarie 2010
Lemony Snicket
Aseara mi-am adus aminte ca ii cumparasem lui Mitzy de Craciun doua carti din seria Lemony Snicket (suntem fani). Bine ca mi-am amintit, ca altfel nu le-ar mai fi vazut nimeni niciodata. Si uite ce dedicatii frumoase aveau pe ele.
For Beatrice,
You will always be in my heart,
In my mind,
And in your grave.
For Beatrice,
Dead women tell no tales.
Sad men write them.
For Beatrice,
You will always be in my heart,
In my mind,
And in your grave.
For Beatrice,
Dead women tell no tales.
Sad men write them.
joi, 14 ianuarie 2010
Miss Magda
In 1929, dupa ce raspunsese acestui anunt :
"Dudue draga, stimata domnisoara, ursitoarele au fost generoase cu voi. […] Momentul de acum reprezinta pentru voi anotimpul primavaratec. […] Prindeti acest moment. Va oferim prilejul. Participati la concursul nostru. E o splendida lupta data pe judete, pe regiuni, pe tara si lupta se va da apoi cu frumusetile de pe intregul glob. Care va birui? Cine stie, poate ca d-ta, sau d-ta, dudue, tanara cititoare cu ochi in cari noaptea si-a filtrat misterele, sau in cari cerul si-a picurat seninul".,
Magda Demetrescu castigase titlul de Miss Romania si pleca spre America sa participe la Miss Univers. S-a imbarcat din Le Havre pe vaporul Guadeloupe, a ajuns la Galveston si a castigat locul 6.
Si a avut de spus aceste lucruri:
"Ma induioseaza si ma stinghereste aceasta atentie deosebita. Cu ce am meritat-o si voiu putea oare, Doamne, Doamne, sa infatisez in America toata frumusetea tarii mele?".
poza si info de aici.
"Dudue draga, stimata domnisoara, ursitoarele au fost generoase cu voi. […] Momentul de acum reprezinta pentru voi anotimpul primavaratec. […] Prindeti acest moment. Va oferim prilejul. Participati la concursul nostru. E o splendida lupta data pe judete, pe regiuni, pe tara si lupta se va da apoi cu frumusetile de pe intregul glob. Care va birui? Cine stie, poate ca d-ta, sau d-ta, dudue, tanara cititoare cu ochi in cari noaptea si-a filtrat misterele, sau in cari cerul si-a picurat seninul".,
Magda Demetrescu castigase titlul de Miss Romania si pleca spre America sa participe la Miss Univers. S-a imbarcat din Le Havre pe vaporul Guadeloupe, a ajuns la Galveston si a castigat locul 6.
Si a avut de spus aceste lucruri:
"Ma induioseaza si ma stinghereste aceasta atentie deosebita. Cu ce am meritat-o si voiu putea oare, Doamne, Doamne, sa infatisez in America toata frumusetea tarii mele?".
poza si info de aici.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Fantastic Mr. Ford
FORD: Wait. You designed a coat to sell?
VAN SANT: [laughs] A coat, yes. I designed a coat.
FORD: When was this?
VAN SANT: It was about 10 years ago. I used to have a coat, like a Chinese worker’s jacket. I used to wear it around, and eventually I lost it.
FORD: Just send it to me. I can make you a copy pretty easily. [laughs]
VAN SANT: Really?
FORD: He is a stalker! He’s absolutely a stalker. I don’t know if you’ve ever been obsessed by anyone. We all have. I’ve been a stalker at times in my life. [laughs] You know, where you sit outside someone’s house hoping you’ll catch a glimpse of them through the window. That kind of isolation leads you to do that sort of thing, where you feel you could potentially connect with someone else. It’s not that hard to become a stalker.
Cam asa vorbesc Tom Ford si Gus Van Sant in Interview,intr-o conversatie foarte normala intre oameni care se respecta. Iar in British Vogue de ianuarie, Fantastic Mr. Ford, la fel de normal, pe care nu l-am gasit pe net, dar din care am luat fotografia, facuta de David Bailey. De abia astept filmul.
Shipping news
Am fost foarte ocupata in ultima vreme.Spre exemplu,vineri l-am vizitat, impreuna cu sotul meu Andrew Posterboy, pe Mitzy. Am stat frumos pe perne si am baut cola. Uitasem ca m-am casatorit. Ei bine, da. De acum inainte ma numesc Xenu Posterboy. In contractul prenuptial am stabilit ca va scapa de tatuajele alea. Ma enerveaza.
Am mai fost in diverse vizite, destul cat sa constat ca M. are un animal nou de companie, ca si cum nu i-ar fi ajuns ca acum doua saptamani si-a luat un caine. Noul animal este o foca de nurca. Da, e posibil. Este o jucarie in forma de foca imbracata in blana de nurca. Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, M. a ajuns la concluzia ca foca de nurca este pet-ul ei de calatorie, pe care gaseste de cuviinta sa il aduca in vizite, sa il scoata din poseta, sa il puna pe masa si sa il mangaie. Aici, Mitzy mangaie foca de nurca si am ales aceasta fotografie de mare exceptie numai ca sa subliniez ca Mitzy haz ze hots si ca a achizitionat o camasa superba din vilegiatura, despre care sper sa intre la apa si sa aterizeze la mine in dulap.
Dupa care, in alta zi, m-am dus, spre exemplu, la M., unde N. i-a adus animalului real de companie al lui M., in dar, o jucarie pe care a poreclit-o Rocco Siffredi.
Apoi m-a vizitat prietena M1, intoarsa de curand de la Londra, de unde mi-a adus o frumoasa carte despre inventiile lui Leonardo, evident, facuta pe intelesul meu.
Asta este asa, daca se intreba cineva ce fac in putinul timp liber pe care il am. Evident, plutesc pe micul meu iaz de sticla in care cresc nuferi de plastic. Unii atat de mari incat poti naviga pe ei. Cateodata ze evil kittehs scad nivelul apei. E ok.
Am mai fost in diverse vizite, destul cat sa constat ca M. are un animal nou de companie, ca si cum nu i-ar fi ajuns ca acum doua saptamani si-a luat un caine. Noul animal este o foca de nurca. Da, e posibil. Este o jucarie in forma de foca imbracata in blana de nurca. Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, M. a ajuns la concluzia ca foca de nurca este pet-ul ei de calatorie, pe care gaseste de cuviinta sa il aduca in vizite, sa il scoata din poseta, sa il puna pe masa si sa il mangaie. Aici, Mitzy mangaie foca de nurca si am ales aceasta fotografie de mare exceptie numai ca sa subliniez ca Mitzy haz ze hots si ca a achizitionat o camasa superba din vilegiatura, despre care sper sa intre la apa si sa aterizeze la mine in dulap.
Dupa care, in alta zi, m-am dus, spre exemplu, la M., unde N. i-a adus animalului real de companie al lui M., in dar, o jucarie pe care a poreclit-o Rocco Siffredi.
Apoi m-a vizitat prietena M1, intoarsa de curand de la Londra, de unde mi-a adus o frumoasa carte despre inventiile lui Leonardo, evident, facuta pe intelesul meu.
Asta este asa, daca se intreba cineva ce fac in putinul timp liber pe care il am. Evident, plutesc pe micul meu iaz de sticla in care cresc nuferi de plastic. Unii atat de mari incat poti naviga pe ei. Cateodata ze evil kittehs scad nivelul apei. E ok.
luni, 11 ianuarie 2010
Ines can haz ze wise
Joi seara, pe cand imi sarbatoream ziua de nume singura in casa (it's fun), Ines se dusese la cinema sa vada, evident, Avatar. Si s-a intors ea, in cele din urma, si am reluat sarbatoarea, de data aceasta la dublu. Si cum sarbatoream noi, Ines si-a amintit ca a primit un sms de la o fosta iubire sau ceva, caruia ii trimisese ea un sms de "fie ca". Si Ines ma intreaba:
- Auzi, fetica, tie ti se pare ca mesajul asta e jignitor? (si citeste). "La multi ani si tie, fata draga. Sa te vad voioasa la rasarit la Stuf."
- Nu, mi se pare dragut.
- Ba da, e jignitor. Sa iti explic. In interpretarea 1, este jignitor pentru ca inseamna ca ne vedem abia la vara, deci peste sase luni, deci nu e ok.
- Asa.
- Iar in interpretarea 2, sa te vad voioasa la rasarit la Stuf inseamna sa te vad cand tu esti deja beata si eu mi-am condus deja gagica in camera.
- Asa e, e jignitor.
In aceeasi seara Ines mi-a spus frumoasa replica (nu stiu la ce) cu potential nemuritor: "Deci ti-e frica. Ti-e frica si esti nesimtita."
Dar, cum nu numai Ines can haz ze wise, trebuie ca am si eu. Pentru ca, iata, am generat si eu o perla in sus numita seara: "A cauta pe cineva de care iti place pe Google si apoi a-i si spune echivaleaza cu a alapta in public."
- Auzi, fetica, tie ti se pare ca mesajul asta e jignitor? (si citeste). "La multi ani si tie, fata draga. Sa te vad voioasa la rasarit la Stuf."
- Nu, mi se pare dragut.
- Ba da, e jignitor. Sa iti explic. In interpretarea 1, este jignitor pentru ca inseamna ca ne vedem abia la vara, deci peste sase luni, deci nu e ok.
- Asa.
- Iar in interpretarea 2, sa te vad voioasa la rasarit la Stuf inseamna sa te vad cand tu esti deja beata si eu mi-am condus deja gagica in camera.
- Asa e, e jignitor.
In aceeasi seara Ines mi-a spus frumoasa replica (nu stiu la ce) cu potential nemuritor: "Deci ti-e frica. Ti-e frica si esti nesimtita."
Dar, cum nu numai Ines can haz ze wise, trebuie ca am si eu. Pentru ca, iata, am generat si eu o perla in sus numita seara: "A cauta pe cineva de care iti place pe Google si apoi a-i si spune echivaleaza cu a alapta in public."
vineri, 8 ianuarie 2010
joi, 7 ianuarie 2010
07.01.2010
Aseara eram la Otopeni, asteptandu-l pe Mitzy (ca pe Dumnezeu, desigur), sa se intoarca din mult prea lunga lui vacanta de sarbatori(sunt sigura ca el e de alta parere). Si cum stateam eu asa, si cum avionul avea intarziere, si cum terminasem articolul din British Vogue despre o sotie de fotbalist care a facut un experiment curajos (s-a imbracat de la designeri de nisa, fierce!), ma uitam la oameni. Erau multi. Imi place chestia asta in aeroport, cu cat sunt mai multi oameni cu atat mai singur si mai safe te simti, asta daca pentru tine singur inseamna si safe.
Si, printre fotografii care asteptau nu stiu ce vedeta din fotbal (he was cute), printre alti oameni care isi asteptau rudele sau mai stiu eu pe cine, il vad si pe domnul acela grasut si blond care gateste chestii cu multe calorii la 'Neata cu Razvan si Dani. Razvan si Dani sunt un fel de guilty pleasure de-a mea, numai ca in ultima vreme i-a batut Grand Designs de pe Discovery. Ma rog, domnul statea si el pe acolo, ca toata lumea, probabil asteptand pe cineva.
Si mai erau inca doi domni langa el. Si-au dat coate, au comentat (ok, ok, dar nici macar nu e o vedeta atat de mare). Si pana la urma unul dintre ei nu s-a mai putut abtine. Deci nu a putut.
Domnul din aeroport: Imi cer scuze!! Alo, imi cer scuze.
Domnul cu mancarea grasa se intoarce.
Domnul din aeroport: Imi cer scuze, dar in locul tau eu nu acceptam rusinea aia.
Domnul cu mancarea grasa: Care rusine?
Domnul din aeroport: Aia ca faci varza dupa doua ore la telefon cu mama.
Domnul cu mancarea grasa: A, a fost o gluma.
Domnul din aeroport: Gluma, gluma, dar e rusine.
Mi s-a parut atat de suprarealista faza incat am si notat-o, ca nu cumva sa o uit.
In alta ordine de idei, azi a fost o zi buna, in care am primit mult, dar mult mai multe telefoane si mesaje decat ma asteptam. Si am avut o conversatie foarte speciala. Here's to that!
Si, printre fotografii care asteptau nu stiu ce vedeta din fotbal (he was cute), printre alti oameni care isi asteptau rudele sau mai stiu eu pe cine, il vad si pe domnul acela grasut si blond care gateste chestii cu multe calorii la 'Neata cu Razvan si Dani. Razvan si Dani sunt un fel de guilty pleasure de-a mea, numai ca in ultima vreme i-a batut Grand Designs de pe Discovery. Ma rog, domnul statea si el pe acolo, ca toata lumea, probabil asteptand pe cineva.
Si mai erau inca doi domni langa el. Si-au dat coate, au comentat (ok, ok, dar nici macar nu e o vedeta atat de mare). Si pana la urma unul dintre ei nu s-a mai putut abtine. Deci nu a putut.
Domnul din aeroport: Imi cer scuze!! Alo, imi cer scuze.
Domnul cu mancarea grasa se intoarce.
Domnul din aeroport: Imi cer scuze, dar in locul tau eu nu acceptam rusinea aia.
Domnul cu mancarea grasa: Care rusine?
Domnul din aeroport: Aia ca faci varza dupa doua ore la telefon cu mama.
Domnul cu mancarea grasa: A, a fost o gluma.
Domnul din aeroport: Gluma, gluma, dar e rusine.
Mi s-a parut atat de suprarealista faza incat am si notat-o, ca nu cumva sa o uit.
In alta ordine de idei, azi a fost o zi buna, in care am primit mult, dar mult mai multe telefoane si mesaje decat ma asteptam. Si am avut o conversatie foarte speciala. Here's to that!
marți, 5 ianuarie 2010
The mess we're in
Cel mai bun lucru pe care l-am obtinut de la contul meu de facebook e ca, uite, pot sa scriu despre el. Ieri mi s-au intamplat mai multe lucruri facebook related demne de mentionat si de pastrat pentru posteritate. Spre exemplu, cativa dintre prietenii mei foarte apropiati de pe facebook au decis sa se lase de fumat. Ei bine, facebook-ul ar trebui sa functioneze foarte bine la faza asta, se gasesc oricand acolo cel putin 30 de persoane care sa te sustina si sa iti spuna cat de tare esti pentru ca ai luat decizia si te-ai tinut de ea fix 27 de ore. Si apoi 30. Samd. Oricand, cineva o sa Like asta. (in alta ordine de idei, la fel de bine se poate gasi cineva care sa like faptul ca ti-a murit bunica).
In aceeasi ordine de idei, ieri am primit un cd. Audiobookul lui Allen Carr, In sfarsit nefumator, in lectura lui Marius Vintila. Yey.
Revenind. Aseara, in timp ce, in sfarsit, ma distram cum stiu eu mai bine, am primit un telefon. Ma suna prietena N. sa ma anunte ca mi-a gasit pe cineva pe Facebook. Veselia mea a disparut instant si a fost urmata de furie. Ma rog, nu chiar furie, ci un fel de regret mai maricel decat sunt obisnuita. Am intrebat-o, printre dinti, de cand imi caut eu pe cineva. Si, mai mult, de cand imi cauta ea pe cineva? Ea s-a suparat si a incheiat discutia cu un teribil: "Pisa, eu respect faptul ca tu nu vrei sa fii cu nimeni niciodata, asa ca te rog sa imi respecti decizia de a fi cu cineva sau de a-mi dori sa fiu cu cineva." Ceea ce a sunat corect, doar ca nu era.
In aceeasi ordine de idei, ieri am primit un cd. Audiobookul lui Allen Carr, In sfarsit nefumator, in lectura lui Marius Vintila. Yey.
Revenind. Aseara, in timp ce, in sfarsit, ma distram cum stiu eu mai bine, am primit un telefon. Ma suna prietena N. sa ma anunte ca mi-a gasit pe cineva pe Facebook. Veselia mea a disparut instant si a fost urmata de furie. Ma rog, nu chiar furie, ci un fel de regret mai maricel decat sunt obisnuita. Am intrebat-o, printre dinti, de cand imi caut eu pe cineva. Si, mai mult, de cand imi cauta ea pe cineva? Ea s-a suparat si a incheiat discutia cu un teribil: "Pisa, eu respect faptul ca tu nu vrei sa fii cu nimeni niciodata, asa ca te rog sa imi respecti decizia de a fi cu cineva sau de a-mi dori sa fiu cu cineva." Ceea ce a sunat corect, doar ca nu era.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
