Cum stateam cu Mi si ne uitam cu mare placere la finala Eurovision, ne-am dat seama ca, dincolo de amuzament, genul asta de evenimente televizate de mare succes ne enerveaza la culme. Nu, nu din cauza criteriilor "geopolitice" dupa care se voteaza. Nu, nu pentru ca Leonard Miron purta un tricouas mov si comenta aberant la modul "mor de cum zice". Nici pentru ca muzica este in halul ala de proasta. Ntz. Astea sunt partile bune.
Partea tot buna, insa, atunci cand ne-am enervat, a fost ca Mi avea prin casa un tensiometru ca un fel de ceas de mana mai mare pe care ni-l aplicam pe incheietura de fiecare data cand nu primeam niciun punct de la vreo tara vecina si prietena si ne verificam starea sanatatii. Dupa care am extins jocul la "si acu tu imi zici ceva foarte nasol care sa ma oftice si vedem daca imi creste tensiunea". Dupa care "si acum tu imi zici ceva despre nu stiu cine si vedem daca imi creste tensiunea". Dupa care am ajuns la concluzia ca-s moarta.
Si asta.
duminică, 30 mai 2010
miercuri, 26 mai 2010
marți, 25 mai 2010
Indreptar spre FRCR, capitolul II: Trebuie ca
Feat. Mi
Am decis sa scriem despre “trebuie” tocmai pentru ca nu ar trebui. Este o idee proasta, desigur, dar tocmai din aceasta cauza o vom impartasi.
"Trebuie" este un concept dificil. In termeni heideggerieni, putem spune ca Fiintarea-intru-trebuinta e un mod de a fiinta in lume care nu convine nimanui dar pe care il accepta toata lumea, desi, cum, cu siguranta, a zis si Martin la un moment dat, e “nasol”. Cu aceasta opinie au fost de acord atat Wittgenstein, cat si alti reprezentanti ai cercului de la Viena pre sau post Carnap, care au avut de zis, cu siguranta, “bine”. Inca nu stim cum sa interpretam pozitia lui Quine, care s-a multumit sa spuna "oricum", dar probabil ca el se referea la Fiintarea-intru-altceva.
Fiintarea-intru-trebuinta este, insa, reprezentativa pentru aproape orice forma de viata cunoscuta noua pana la acest moment, desi inca nu se cunosc cauzele esentiale acestei stari, sau, mai bine spus, etape a fiintarii. Se stie insa ca Fiintarea-intru-trebuinta se datoreaza cel putin partial unei imparantezari. Aceasta imparantezare a Fiintarii-intru-ceea-ce-imi-vine-sa-fac conduce in mod aproape sigur la Fiintarea-intru-trebuinta, dupa cum se va vedea mai tarziu in expunerea noastra. Dar sa nu credeti ca aceasta imparantezare este rezultatul unei intentii constiente! Totul se petrece treptat, fara sa bagam de seama si ne trezim ca desi ne vine sa …trebuie totusi sa… Fiintarea-intru-ceea-ce-imi-vine-sa-fac este un fenomen, dupa cum bine a zis si prietenul nostru Edmund H., adica este tot ceea ce se manifesta in mod natural.
Exemplificand, ca sa nu zica lumea ca traim cu nasul pe sus sau sa nu putem plange noi dupa aia ca am aratat luna si oamenii au vazut degetul, vom expune doua situatii care se potrivesc perfect acestor doua tipuri de Fiintare.
Ilustrarea perfecta a Fiintarii-intru-trebuinta este "intratul in randul lumii". Dupa cum spune folclorul, daca “nu intri in randul lumii” pana la 25 de ani (varsta se modifica in functie de contextul cultural, greutatea corporala si financiara a celui/celei in cauza), nu ramane decat sa te marite babele. Ori, it’s common knowledge ca babele nu au intotdeauna cele mai alese gusturi din lume. Unde mai pui ca oricine, traind sub eticheta «fetei inca stralucitoare, adica neatasate» va incepe sa nu mai distinga clar intre un parchetar si un pictor. Mai mult, atat subsemnata xenu, cat si subsemnata Mi nu au sesizat niciun picior de baba prin apropiere, (desi au trecut de periculoasa varsta, chiar ieri), careia sa ii fi putut spune, cum ar fi spus, desigur, si Platon, daca l-ar fi intrebat cineva, “nu”. Desigur, daca aceasta tendinta a Fiintarii-intru-trebuinta-intratului-in-randul-lumii nu ar fi atat de manifesta, ci ne-am gasi in cealalta situatie, adica Fiintarea-intru-ceea-ce-imi-vine-sa-fac, mai sus numitele ar zice “cu placere”; nice and smart choices provided. Desigur, ar fi nevoie si de un camp cu flori (Mi) sau o padure (xenu) for a nice touch.
Mai departe, Fiintarea-intru-ceea-ce-imi-vine-sa-fac poate fi simplu exemplificata de o functie naturala a organismului despre care vorbesc de obicei prietenii intre ei. It’s called pooping. Pooping nu trebuie inteles neaparat ca pe o pierdere, ci fara urma de indoiala si ca pe un castig. In plan spiritual, desigur. Fiind o functie naturala, pooping se intampla ori de cate ori individul resimte o nevoie. De unde deducem, fireste, ca Fiintarea-intru-ceea-ce-imi-vine-sa-fac raspunde unei nevoi, pentru ca pooping este atunci cand te eliberezi constient de un surplus si o faci evident pentru ca iti vine. Recomandam aceast exercitiu zilnic, pentru gasirea unui echilibru sufletesc atat de pretios. Martin, Ludwig and all of the above sunt de acord cu noi. “Da.” (cf. Sein und Zeit, Tractatus, samd).
Dupa cum se vede din lunga si captivanta noastra expunere, dar si din viata reala, Fiintarea-intru-trebuinta este o forma de fiintare net inferioara Fiintarii-intru-ceea-ce-imi-vine-sa-fac. Asta desi am fost sesizate in privinta unui caz special (o persoana care a ajuns sa se marite mai des decat se poop). Dar credem ca acest caz se datoreaza unei disfunctii fiziologice care va fi ignorata, si nu unei aderari inconstiente la curentul Fiintarii-intru-trebuinta. Acestea fiind zise, ne vine sa facem ceva. Vom relata despre asta intr-un capitol viitor.
xenu&Mi
luni, 24 mai 2010
Pride
Au fost multe lucruri care mi-au placut la parada de anul acesta. In primul rand, ca am fost acolo. Apoi, mi-a placut de domnul acela in tricou rosu si cu baston, care este doar intamplator ambasadorul Marii Britanii aci, si care s-a deranjat sa vina in conditiile in care nici un politician din Romania nu a facut asta, ca doar, deh, e criza si avem treburi mai importante. Ma rog, a venit Remus Cernea, dar nu stiu cat de politician e el. Apoi mi-au placut domnii/doamnele in travesti care au fluturat steagurile alea like there was no tomorrow, si care m-au facut sa ma gandesc ca sisters are doin it for themselves, ceea ce e adevarat, zic. Si cel mai tare si cel mai tare mi-a placut de Silviu, un baiat care nu apare in pozele astea, dar care, la inceputul marsului, se ingrijora, cu ochelarii de soare pe nas, sa nu care cumva sa il filmeze, ca il vede mama la TV, si care, la final, ajunsese sa urle in portavoce "sunt mandru ca sunt gay". Si pentru schimbarea asta care s-a petrecut in el in 500 de metri, ca mai mult nu cred ca am mers, a meritat.
sâmbătă, 22 mai 2010
Such hope
Am tot citit pe bloguri zilele astea atatea pareri. Atatea lucruri. Atatea comentarii. Si, dincolo de toate, pana la urma, am decis sa fac ceea ce simt ca trebuie facut. Am sa merg la mars. Nu pentru prietenii mei gay care au obosit sa mai mearga sau si-au facut datoria fata de comunitate (and they did). Nici pentru Accept. Nici pentru PSI. Am sa merg pentru ca eu cred intr-un lucru, pentru ca inca mai am speranta. Si nimeni nu poate sa imi ia asta.
vineri, 21 mai 2010
Draga Mi,
As vrea sa iti spun cum sunt trandafirii. Si ce miros au.
Sambata trecuta mama mi-a trimis un buchet de trandafiri de la noi din gradina. Ii stii, sunt portocalii cu marginile de culoarea caramizilor. Se urcau in mai la mine la fereastra cu vrejurile lor inalte, intr-o alta viata, care era mai simpla decat asta de acum. Mama mi-a spus mai tarziu la telefon ca mi i-a trimis ca sa nu treaca anul asta fara sa ii vad. Ne uitam cateodata la ei, eu si cu tine, eu ii si miroseam uneori, si, desi sunt convinsa ca ti-am dat si tie trandafiri din ai mei, tu nu i-ai mirosit niciodata. De asta vreau sa iti spun cum miros.
Ei bine, draga Mi, trandafirii mei miros cum arata diminetile in care te trezeste soarele. Miros asa cum arata copilaria mea. Miros ca spinii aia pe care uitam intotdeauna sa ii curat si care ma zgariau. Miros ca o zi pe care mi-o amintesc foarte clar, in care stateam intre razoarele de crizanteme, sub nucul cel mare de la vecini, care acum nu mai e, si ma jucam cu papusi. Miros ca orele pe care le petreceam in fiecare zi jucand tenis cu scrimeurii. Miros ca toata adolescenta mea, in care mi se parea ca sunt mereu prea proasta, in care mi se parea ca nu am timp sa dorm pentru ca nu voi ajunge niciodata sa stiu tot, sa citesc tot. Si mai miros ca rasul pe care mi l-a starnit un mesaj primit la 6 dimineata, in ziua licentei noastre, care zicea “dogmatico, da si tu in viu, ca uite, si soarele se trezi. Sau poate vrei sa fie innorat si astazi. Da pijamaua jos, ca aia e pentru iesit in oras. Oops! Asta era din alt basm. Bafta!” Miros ca zilele in care mancam seminte si grisine cu maioneza. Ca ziua aia in care eram la Patria si am sunat-o pe Luminita sa ii cerem un numar de telefon. Ca noaptea aia in care ploua si in care am ajuns la 4 sau 5 acasa, nu mai stiu cat era, si cand aveam tren la 8 si nu ma induram sa ma despart. Sau, daca vrei sa intelegi mai bine, miros cum se simteau zilele in care radeam de dimineata de la cursul lui Dragoste, la cafeaua de sase mii, pana seara cand mancam struguri in curte. Ca toate lucrurile bune de pe pamant miros trandafirii aia. Ca plekavita de la Timisoara, cand tu nu erai vegetariana si ca zilele in care, tot acolo, radeam de muscata din fereastra. De fapt, draga Mi, trandafirii miros ca toate zilele alea pe care le aveam inainte de a incepe ceea ce am numit impreuna "real life".
Cum ar zice Milica
Where is sea ?
I don't know why I was just looking for the sea,
But the only thing I found was the desert,
A desert around me...
luni, 17 mai 2010
vineri, 14 mai 2010
joi, 13 mai 2010
Larger than life
Ce zi ciudata, ii spuneam azi cuiva. Indeed it was, pana la urma. A fost in felul urmator. M-a trezit telefonul de dimineata, si era inainte de 8 (cu cinci minute), ceea ce nu putea sa fie de bine. Varul meu m-a anuntat ca imi face o mica vizita de cafea, ceea ce era bizar din start, dat fiind ca varul meu nici macar nu sta in acelasi oras cu mine. A venit la cafea, am ignorat faptul ca nu mai era cafea si am stat un pic la povesti. Printre picuri, am discutat, fireste, despre the gay issue si the God issue si despre Pet Shop Boys. Some of my favourites. Dupa care, ca din senin, in timp ce invatam sa joc poker pe net (varul meu, stiind ca am o personalitate adictiva, l-a instalat pe laptop), misicile au inceput sa se bata. Am primit ulterior intrebari despre motivul luptei. Nu stiu cum poate cineva sa intrebe asa ceva, dar raspunsurile mele s-au invartit in jurul ceremoniei de deschidere de la Cannes, pun pariu ca de la asta s-au luat la bataie. Probabil ca nu stiau daca pe rochia lui Cate era un uliu sau un soim. Oricum, s-au caftit atat de rau incat am sarit sa le despart, drept pentru care am mana dreapta plina de zgarieturi si tastez mai mult cu stanga. In cele din urma am plecat de acasa catre birou (varu-meu imi propusese sa ma duca la Craiova, dar am decis ca azi e 13 si nu vreau sa stric vreo karma), unde nu s-a intamplat nimic remarcabil, in afara faptului ca N, proaspat venita cu o jumatate de aratator mai putin de la manichiura, in loc sa spuna traditionalul "pizdapulafut", a zis, din cauza sechelelor, "pizdapilafut". Am ras un pic pe tema asta. M-am mai invartit si am plecat spre casa. Acasa, misicile erau inca agitate, asa ca am decis sa merg pana la Mega sa cumpar merinde si sa le dau timp sa se calmeze, si cum ma intorceam eu de la magazin, mi-a sunat telefonul. Dau sa bag mana in plasa mea ecofancy de panza sa scot telefonul, si ce sa vezi? Unul dintre iaurturile pe care le inghesuisem in plasa se sparsese iar telefonul era plin de iaurt cu caise. Sterg cu cotul iaurtul de pe ecran, era Lilika. Am decis ca pot sa o sun mai tarziu, dupa ce scap de iaurt, si am ajuns in casa, unde, ce sa vezi, primisem cea mai tare invitatie la cina ever. Era pe genul "to have dinner & drinks to celebrate NOTHING!" Mi-am zis ca asta fac cel mai bine, adica nimic, si asa am si raspuns, ca ma duc pentru ca trebuie sa celebram asta. In cele din urma am sfarsit prin a-mi face un pic de ordine in dulap, dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca am peste 35 de rochii si nothing to wear, ceea ce nu poate fi, iar, de bine. Asa ca mi-am turnat un paharel si imi e si frica sa zic ca asta a fost ziua mea ciudata, ca nu s-a sfarsit inca si nu stiu ce se mai poate intampla.
Also, I need a hero.
miercuri, 12 mai 2010
marți, 11 mai 2010
luni, 10 mai 2010
Help yourself: erata
Din seria Si bogatii plang sau Si zeii gresesc (not true), ne-au fost semnalate niste omisiuni la prima parte a indreptarului nostru catre frcr. Milostive, am decis ca ganditorii scolilor de la Luxemburg, respectiv Cucuteni, au dreptate, si le-am acordat acest spatiu de expunere a propriilor pareri avizate si bazate pe studiu empiric (las’ ca stim noi).
Astfel, scoala de la Luxemburg propune nivelul extrem de semnificativ al Relatiei de Subordonare Devotata cu Propria Pisica, denumit in continuare RSDPP (sau nivelul 8). Acesta este, evident, un nivel de sine statator care poate propulsa direct participantul la relatie catre fericire. Ca si in cazul altor relatii, cantitatea este irelevanta, sau, mai degraba, daunatoare. Subordonatul poate sa fie pe deplin doar al unei singure pisici, data fiind natura relatiei si devotamentul presupus de aceasta. Relatia, in acest caz, poate fi de durata si satisfacatoare. Sunt recomandate vizite regulate la veterinar.
Pe de alta parte, scoala de la Cucuteni propune un melanj intre nivelurile 4 si 7 (pentru cei care nu au aprofundat indreptarul, RFO – relatia fara obligatii si HEA – happily ever after). Am decis ca astfel de relatie poate reprezenta un nivel in sine, numit in continuare Nivelul 9 sau Relatia contra naturii. Citand din ganditorul scolii respective, relatia contra naturii este “aia pe care nimeni, dar absolut nimeni, nu ar fi banuit-o si clar este de neinteles. Ca sa fiu mai precis, cand cei 2 sunt impreuna impotriva oricarei logici, ba chiar impotriva propriei intelegeri a lucrurilor si, desi au o bogata activitate sexuala si emotionala in afara casniciei, totusi se iubesc si protejeaza reciproc peste masura. Si tocmai pentru ca nu are niste explicatii rationale, aceasta poveste de dragoste tinteste nemurirea. Este o sfidare a canoanelor de genul: ne cacam pe toti, facem ce vrem ca iubirea noastra n-are nevoie de reguli.” Recomandam aceast gen de relatie tuturor celor care cred ca o pot practica, ca pe un exercitiu de dezinvoltura si reinviere a simturilor (insotita, de preferinta, de cel putin un pahar de vin pe zi).
Astfel, scoala de la Luxemburg propune nivelul extrem de semnificativ al Relatiei de Subordonare Devotata cu Propria Pisica, denumit in continuare RSDPP (sau nivelul 8). Acesta este, evident, un nivel de sine statator care poate propulsa direct participantul la relatie catre fericire. Ca si in cazul altor relatii, cantitatea este irelevanta, sau, mai degraba, daunatoare. Subordonatul poate sa fie pe deplin doar al unei singure pisici, data fiind natura relatiei si devotamentul presupus de aceasta. Relatia, in acest caz, poate fi de durata si satisfacatoare. Sunt recomandate vizite regulate la veterinar.
Pe de alta parte, scoala de la Cucuteni propune un melanj intre nivelurile 4 si 7 (pentru cei care nu au aprofundat indreptarul, RFO – relatia fara obligatii si HEA – happily ever after). Am decis ca astfel de relatie poate reprezenta un nivel in sine, numit in continuare Nivelul 9 sau Relatia contra naturii. Citand din ganditorul scolii respective, relatia contra naturii este “aia pe care nimeni, dar absolut nimeni, nu ar fi banuit-o si clar este de neinteles. Ca sa fiu mai precis, cand cei 2 sunt impreuna impotriva oricarei logici, ba chiar impotriva propriei intelegeri a lucrurilor si, desi au o bogata activitate sexuala si emotionala in afara casniciei, totusi se iubesc si protejeaza reciproc peste masura. Si tocmai pentru ca nu are niste explicatii rationale, aceasta poveste de dragoste tinteste nemurirea. Este o sfidare a canoanelor de genul: ne cacam pe toti, facem ce vrem ca iubirea noastra n-are nevoie de reguli.” Recomandam aceast gen de relatie tuturor celor care cred ca o pot practica, ca pe un exercitiu de dezinvoltura si reinviere a simturilor (insotita, de preferinta, de cel putin un pahar de vin pe zi).
sâmbătă, 8 mai 2010
N-am carte
Octavian chiar pare sa aiba impresia ca eu citesc serios, ceea ce nu e adevarat. Am perioade in care citesc intens, in ritmul o carte/zi (din cauza asta uit aproape tot), iar apoi pauze lungi in care ma hranesc cu reviste, Will&Grace si Absolutely Fabulous. Acum sunt intr-o astfel de perioada. Totusi, cu capul plecat, am sa preiau leapsa, fie si numai ca sa imi fie invatatura de minte ca sa imi organizez si eu lecturile si, eventual, sa mai si notez una alta despre ce citesc. Nu imi este foarte clar daca intreaga leapsa se refera la carti citite in 2010, dar poate am sa ma lamuresc pe parcurs. Deci:
Câte cărți ai citit până acum în 2010?
Cum ziceam, nu stiu. Daca e sa pun ultimele carti pe care imi amintesc ca le-as fi citit, atunci ar fi vreo 13.
Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?
3- non-fictiune si restul fictiune.
Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?
Asta chiar mi se pare o intrebare draguta, pentru ca, iata, am citit o singura carte scrisa de o femeie, si aia foarte proasta. Cartea, nu femeia. Este vorba despre "Frumosul sex al barbatilor", si a fost un fel de obligatie de serviciu, ca sa ma dezvinovatesc :)
Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Aici oscilez intre "Never have you dog stuffed" a lui Alan Alda, "A Million Little Pieces" (James Frey) si "The Job: Interviews with William S Burroughs". Deci, iar, nu stiu.
Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?
Hmm, dat fiind ca nu o mai pot face de rahat pe Florence Ehnuel pentru "Frumosul sex", il voi alege pe Yves Richez cu "Louis de pe Batranul Continent", o carte motivationala extrem de neplacuta si de prost scrisa, o pilda penibila care ar trebui sa te invete cum sa traiesti mai bine. Si sunt foarte sigura ca nu poti trai mai bine daca citesti mai prost.
Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?
Aici m-am confuzat eu. Adica in toata viata mea? Sau acu, in 2010? Anyway, am inceput multe carti pe care nu am putut sa le termin, nici nu ma pot gandi acum la una singura, iar daca nu am reusit sa le termin este, cu siguranta, pentru ca nu merita. De ce sa mai vorbim despre ele?
Care e cea mai veche carte citită?
Iar sunt confuza. Daca este vorba despre cartile citite recent, atunci trebuie sa fie "Brideshead Revisited", de Evelyn Waugh, publicata pentru prima data in 1945.
Dar cea mai nouă?
Se prea poate sa fie "A Week at the Airport" a lui Alain de Botton.
Cel mai lung și cel mai scurt titlu?
Cel mai lung, fara urma de indoiala, este "The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society", pe care am insfacat-o amuzata dintr-un cos de la second hand tocmai din cauza titlului. Iar cel mai scurt - "About a Boy" a lui Nick Hornby.
Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?
Nu cunosc asta despre cartile citite in 2010 si nici nu ma intereseaza. Dar, dintre cartile care mi-au placut mult mult, cred ca cea mai scurta a fost "Portretul domnului W.H." - Oscar Wilde, iar cea mai lunga, cu siguranta, "In cautarea timpului pierdut".
Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?
2 imprumutate de la prieteni, restul cumparate. Nu am mai calcat de ani buni intr-o biblioteca (de cand m-am mutat in Bucuresti, mai precis). Dar poate ca nu ar fi o idee rea.
Câte cărți citite sunt traduceri?
Din cele 13 de anul acesta de care imi amintesc, 6 sunt traduceri.
Care e cel mai citit autor anul acesta?
Nick Hornby si Alain de Botton.
Ai recitit vreo carte?
Hehehe, asta e o poveste intreaga. Am recitit de multe ori aproape toate cartile care mi-au placut. Am perioade din an in care recitesc anumite carti ca sa imi amintesc de prima data cand le-am citit samd. Un intreg ritual.
Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?
Cred ca James din "A Million Little Pieces", dar asta pentru ca imi aminteste de cineva foarte cunoscut. Ca doar nu era sa zic ca mi-a placut de Ludwig, din "Ludwig Wittgenstein si David Pinsent".
Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?
O multime, cu siguranta de multe ori mai multe decat am vizitat in realitate, si chiar unele tari imaginare in care mi-ar placea sa ma duc acusica.
Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?
Rar citesc la recomandarea cuiva. Asta pentru ca sunt suficient de aroganta sa cred ca ma pricep. Sau ca am mana buna.
Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?
Alan Alda, care nu e scriitor. Si James Frey.
E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?
"The Collection" de Gioia Diliberto, un roman despre Mademoiselle Chanel si cusatoresele ei; pe care l-am primit cado aseara si de care ma voi apuca dupa ce termin cu leapsa :P
Care leapsa se duce mai departe la Mitzy, Runbaby si Raul.
Câte cărți ai citit până acum în 2010?
Cum ziceam, nu stiu. Daca e sa pun ultimele carti pe care imi amintesc ca le-as fi citit, atunci ar fi vreo 13.
Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?
3- non-fictiune si restul fictiune.
Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?
Asta chiar mi se pare o intrebare draguta, pentru ca, iata, am citit o singura carte scrisa de o femeie, si aia foarte proasta. Cartea, nu femeia. Este vorba despre "Frumosul sex al barbatilor", si a fost un fel de obligatie de serviciu, ca sa ma dezvinovatesc :)
Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Aici oscilez intre "Never have you dog stuffed" a lui Alan Alda, "A Million Little Pieces" (James Frey) si "The Job: Interviews with William S Burroughs". Deci, iar, nu stiu.
Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?
Hmm, dat fiind ca nu o mai pot face de rahat pe Florence Ehnuel pentru "Frumosul sex", il voi alege pe Yves Richez cu "Louis de pe Batranul Continent", o carte motivationala extrem de neplacuta si de prost scrisa, o pilda penibila care ar trebui sa te invete cum sa traiesti mai bine. Si sunt foarte sigura ca nu poti trai mai bine daca citesti mai prost.
Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?
Aici m-am confuzat eu. Adica in toata viata mea? Sau acu, in 2010? Anyway, am inceput multe carti pe care nu am putut sa le termin, nici nu ma pot gandi acum la una singura, iar daca nu am reusit sa le termin este, cu siguranta, pentru ca nu merita. De ce sa mai vorbim despre ele?
Care e cea mai veche carte citită?
Iar sunt confuza. Daca este vorba despre cartile citite recent, atunci trebuie sa fie "Brideshead Revisited", de Evelyn Waugh, publicata pentru prima data in 1945.
Dar cea mai nouă?
Se prea poate sa fie "A Week at the Airport" a lui Alain de Botton.
Cel mai lung și cel mai scurt titlu?
Cel mai lung, fara urma de indoiala, este "The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society", pe care am insfacat-o amuzata dintr-un cos de la second hand tocmai din cauza titlului. Iar cel mai scurt - "About a Boy" a lui Nick Hornby.
Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?
Nu cunosc asta despre cartile citite in 2010 si nici nu ma intereseaza. Dar, dintre cartile care mi-au placut mult mult, cred ca cea mai scurta a fost "Portretul domnului W.H." - Oscar Wilde, iar cea mai lunga, cu siguranta, "In cautarea timpului pierdut".
Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?
2 imprumutate de la prieteni, restul cumparate. Nu am mai calcat de ani buni intr-o biblioteca (de cand m-am mutat in Bucuresti, mai precis). Dar poate ca nu ar fi o idee rea.
Câte cărți citite sunt traduceri?
Din cele 13 de anul acesta de care imi amintesc, 6 sunt traduceri.
Care e cel mai citit autor anul acesta?
Nick Hornby si Alain de Botton.
Ai recitit vreo carte?
Hehehe, asta e o poveste intreaga. Am recitit de multe ori aproape toate cartile care mi-au placut. Am perioade din an in care recitesc anumite carti ca sa imi amintesc de prima data cand le-am citit samd. Un intreg ritual.
Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?
Cred ca James din "A Million Little Pieces", dar asta pentru ca imi aminteste de cineva foarte cunoscut. Ca doar nu era sa zic ca mi-a placut de Ludwig, din "Ludwig Wittgenstein si David Pinsent".
Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?
O multime, cu siguranta de multe ori mai multe decat am vizitat in realitate, si chiar unele tari imaginare in care mi-ar placea sa ma duc acusica.
Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?
Rar citesc la recomandarea cuiva. Asta pentru ca sunt suficient de aroganta sa cred ca ma pricep. Sau ca am mana buna.
Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?
Alan Alda, care nu e scriitor. Si James Frey.
E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?
"The Collection" de Gioia Diliberto, un roman despre Mademoiselle Chanel si cusatoresele ei; pe care l-am primit cado aseara si de care ma voi apuca dupa ce termin cu leapsa :P
Care leapsa se duce mai departe la Mitzy, Runbaby si Raul.
La dublu
Nici nu stiam ca pana acum nu vazusem niciun meci de tenis la dublu. Nu imi place din principiu, mi se pare ca tenisul e un sport numai bun de practicat de unul singur, nu intelegeam cum un sportiv obisnuit sa se bazeze doar pe sine in fata unui adversar ar putea sa lase de la el si sa joace impreuna cu altcineva. Cum ziceam, pana azi. De dimineata am mers la arenele BNR cu Ines, ca sa il vedem pe Marius Copil jucand impreuna cu Horia Tecau, un meci de Cupa Davis. M-am enervat un pic pentru ca, intre timp, Andrei Pavel il inlocuise pe Copil cu Hanescu, de care nu mi-a placut niciodata. L-am vazut si pe Copil, mancandu-si unghiile, in tribuna din fata noastra.
Oricum, nu a stricat ca am mers, am descoperit lucruri interesante. Faptul ca Hanescu/Tecau au castigat nu este unul dintre ele. Ar fi fost destul de greu sa piarda. Numai ca am vazut cum se joaca la dublu. Si mi-a placut cum, chiar dupa ce pierdeau o minge, jucatorii aveau mici semne, o bataie mica din varful degetelor la Hanescu/Tecau si aproximativ o privire la ceilalti, care le arata ca e ok, ca nu e drama, ca merg mai departe. Si mi-a placut cum, inainte de un serviciu, isi puneau la cale o mica strategie, aparandu-si vorbele cu racheta, de parca nu ar fi fost destul de evident ca nu vorbesc despre vreme. Si mi-a mai placut cum, la unele mingi, stiau sa nu se arunce. Sa il lase pe celalalt, in spate, sa loveasca, desi nu il vedeau. Si asa am realizat ca de asta imi place mie atat de mult tenisul in general, ca e facut din situatii in care te ai pe tine si stii la ce sa te astepti si pana unde poti sa mergi. De azi, insa, lucrurile s-au schimbat un pic. Nu, asta nu inseamna ca m-as uita la tenismeni care icnesc (poate doar in videoclipurile Shakirei). Dar poate as risca. Da, cred, in momentul asta si sub influenta jocului lor, ca poate as incerca un joc la dublu.
vineri, 7 mai 2010
to the moon and back
Mi: fetita, aici ploua cu piatra
xenu: cum se zice, poate plange careva
Mi: cei din dinastia Xenu or fi plans vreodata? ai date despre asta?
xenu: doar de frcr. dar au mai fost si cazuri izolate
joi, 6 mai 2010
Help yourself
Am decis impreuna cu Mi (a fost ideea ei, drept pentru care imi multumeste) sa salvam lumea. De la ce?, veti intreba. Sau cum vom face asta?
Ei bine, in cele ce urmeaza vom stabili cativa pasi simpli care sa ghideze muritorii catre fericire. Am observat in urma unui studiu empiric amanuntit ca muritorii leaga puternic notiunea de fericire de cea de (bleah) iubire. Eu nu inteleg prea bine cum vine asta, spre deosebire de numita Mi, numai ca studiile mele individuale m-au adus la concluzia ca credinta se manifesta in acelasi fel ca si adictiile sau alergiile: daca o ai pe una, le ai pe toate. Asa se face ca Mi crede in iubire, Duamne Duamne (si Tweety) si eu fumez, beau si fac ce mai fac eu.
De aceea am decis ca obiectul activitatii noastre stiintifice sa fie acest indreptar pentru mai bune relatii. Dupa momentul publicarii acestei lucrari revolutionare, comparabil poate doar cu lansarea Eticii protestante a confratelui nostru Max W., asteptam ca omenirea sa isi conduca existenta (umila, de altfel) catre sus numita fericire, ceea ce va conduce, prin consecinta logica fireasca, la mai mult timp dedicat activitatilor cu adevarat utile, cum ar fi munca voluntara in slujba zeitatii care trebuie hranita zilnic cu ofrande constand in pantofi sau posete.
Indreptar spre fericire
Am decis sa rezumam toate activitatile romantioase la cateva categorii de baza: tentativa, one night stand, futangeala afectiva (cf. Helen Fielding), relatie, RFO (relatie fara obligatii, numita si RNLD – “relatie neserioasa de lunga durata”), despartire, stat in relatie de dragul relatiei (cf. Sex and the City, “You just compared your relationship to chemo”), happily ever after (cf. Daniele Steele si Hunter S. Thompson).
Nivelul 1: Tentativa (ne gandeam sa o numim TNTTV, pentru ca vocalele par prea duioase intr-un articol atat de tehnic): presupune orice contact, interactiune sumara (aici de incadreaza totul, de la schimb de priviri lascive la schimb de numere de telefon), aka tentativa de agatat. Prin urmare, e suficient sa te priveasca si categorisirea este facuta. Nu este loc de interpretari de genul «poate nu se uita la mine», «poate mi s-a parut». Acestea risipesc timpul!
Nivelul 2: One night stand: presupune orice relatie sexuala de ocazie, fie ca se intampla doar o data, dupa cum ii spune si numele, fie ca se repeta in diverse conjuncturi care au aceeasi valoare, luate impreuna, ca si o singura experienta de acelasi gen. Situatiile in care el/ea, din motive mai mult sau mai putin intemeiate, nu duce la bun sfarsit actiunea, nu vor fi luate in calcul. Deci sunteti liberi sa treceti pe lista achizitiilor pe oricine va calca pragul camerei sau peste pragul camerei caruia/careia ati trecut. Sunt admise si locatiile neutre, ba chiar sunt incurajate, cu conditia ca ele sa nu necesite perioade suplimentare de tatonare si risipa financiara din partea dvs.
Nivelul 3: Relatie: presupune sa imparti acel gen de intimitate cu cineva astfel incat cel/cea cu care esti in relatie sa se simta obligat sa iti culeaga prietenii de acasa cu masina in cazul oricarei iesiri in grup in oras. Este de la sine inteles ca acest nivel se poate transforma cel mai usor intr-o inutila obisnuinta presarata cu alta risipa de timp concentrata in eforturile de a gasi mereu ceva nou de facut. Nivelul prezinta, totusi, avantaje : nu mai dai banii pe taxi !
Nivelul 4: RFO sau RNLD: Se poate crede usor ca RFO (relatia fara obligatii) se confunda cu nivelul 1 sau mai ales cu 2. Nimic mai neadevarat. RFO este, de fapt, o forma cinstita de relationare, recomandata chiar de unele curente de gandire ca etapa pregatitoare a nivelului 7. Se intampla atunci cand fiecare participant la relatie cunoaste precis asteptarile celuilalt de la relatie si le indeplineste ca atare. Desigur, acest gen de relatie presupune asteptari limitate, dar benefice (vom nota aici lipsa obligativitatii de a participa cu el/ea la mese festive, de a asculta povesti de la el/ea de la lucru samd).
Nivelul 5: Despartire: Ei da, exista si asta si apare doar dupa nivelul 3; in toate celelalte cazurile acest moment poate fi usor evitat prin metode pe care le vom descrie in capitolul urmator (vezi Cap. II: In pasi simpli, fara ea/el /pana la cel mai inalt nivel). Totusi, in cazul nefericit in care unei relatii ii urmeaza despartirea, este bine de stiut ca aceasta prezinta doua variante : A. Happily divorced si B. Bitterly divorced. In prezent, un procent de 98% dintre persoanele care au trecut printr-o relatie se afla in stadiul 5B, adica sunt bitterly divorced. Trebuie sa spunem ca acest nivel este unul extrem de periculos, care nu e de dorit cu niciun prêt. Nivelul 5A, in schimb, reprezinta o situatie satisfacatoare, care va poate propulsa urgent catre cel mai inalt nivel, si anume 7. O varianta adiacenta a nivelului 5 este C. Divorced with Children, caz in care se recomanda gasirea de urgenta a unui partener «financially healthy» si trecerea miseleasca la nivelul 7b mic: Stocked ever after. Pentru o profunda intelegere a acestui nivel, consultati ghidul nostru “Cheltuie-i banii si taci!”
Nivelul 6: Relatia nesfarsita: urmeaza in mod firesc nivelului 5B, si poate reprezenta atat cazul in care persoana care a parasit nivelul 3 se gandeste in mod continuu si obsesiv la cele intamplate pana atunci, dar si cazul inca mai nefericit in care o persoana decide sa ramana intr-o relatie dupa ce aceasta a incetat sa mai functioneze. In acest caz nicio carte din lume nu va mai poate ajuta, caz in care este recomandata inventarea unor noi adictii. Nu vedem de ce v-am arata care sunt avantajele acestui stadiu, caci doar nu noi v-am adus aici. Totusi, spre propasirea ideii de simplificare, fie : acest nivel le este recomandat doar celor «sex addicted» si/sau «workaholic» care nu dispun de timpul necesar sa reia acest joc de la nivelul 1. Se impune totusi o pedeapsa: cei care vor ramane la acest stadiu care nici macar purgatoriu nu este, vor dezvolta (pe langa adictii) o serie de frustrari (exemplu: frustrarea legata de femeile cu parul blond, frustrarea legata de barbatii cu nasul mare etc).
Nivelul 7: Happily ever after: exista o dihotomie in ceea ce priveste acest nivel extrem de complex, rewarding si greu de atins. Cele doua scoli de gandire care au abordat problema nu reusesc sa se puna de acord decat asupra unui singur lucru: nivelul 7 e misto. Cum se va vedea mai tarziu, exista pasi diferiti care conduc catre acelasi nivel. Totusi, ca sa expunem teoriile ambelor parti, scoala de gandire Mi considera ca nivelul 7 reprezinta implinirea alaturi de o persoana ale carei defecte pot fi tratate drept calitati intr-un joc al imaginatiei perpetue si al asimilarii constiente a ideii ca «te iubesc pentru ca te iubesc, nu te iubesc pentru ca ma iubesti tu». Scoala de gandire Xenu considera ca nivelul 7 poate reprezenta doar o relatie fericita si implinita cu propria persoana (sau cu persoana lui Xenu).
continuarea intr-un numar viitor
Ei bine, in cele ce urmeaza vom stabili cativa pasi simpli care sa ghideze muritorii catre fericire. Am observat in urma unui studiu empiric amanuntit ca muritorii leaga puternic notiunea de fericire de cea de (bleah) iubire. Eu nu inteleg prea bine cum vine asta, spre deosebire de numita Mi, numai ca studiile mele individuale m-au adus la concluzia ca credinta se manifesta in acelasi fel ca si adictiile sau alergiile: daca o ai pe una, le ai pe toate. Asa se face ca Mi crede in iubire, Duamne Duamne (si Tweety) si eu fumez, beau si fac ce mai fac eu.
De aceea am decis ca obiectul activitatii noastre stiintifice sa fie acest indreptar pentru mai bune relatii. Dupa momentul publicarii acestei lucrari revolutionare, comparabil poate doar cu lansarea Eticii protestante a confratelui nostru Max W., asteptam ca omenirea sa isi conduca existenta (umila, de altfel) catre sus numita fericire, ceea ce va conduce, prin consecinta logica fireasca, la mai mult timp dedicat activitatilor cu adevarat utile, cum ar fi munca voluntara in slujba zeitatii care trebuie hranita zilnic cu ofrande constand in pantofi sau posete.
Indreptar spre fericire
Am decis sa rezumam toate activitatile romantioase la cateva categorii de baza: tentativa, one night stand, futangeala afectiva (cf. Helen Fielding), relatie, RFO (relatie fara obligatii, numita si RNLD – “relatie neserioasa de lunga durata”), despartire, stat in relatie de dragul relatiei (cf. Sex and the City, “You just compared your relationship to chemo”), happily ever after (cf. Daniele Steele si Hunter S. Thompson).
Nivelul 1: Tentativa (ne gandeam sa o numim TNTTV, pentru ca vocalele par prea duioase intr-un articol atat de tehnic): presupune orice contact, interactiune sumara (aici de incadreaza totul, de la schimb de priviri lascive la schimb de numere de telefon), aka tentativa de agatat. Prin urmare, e suficient sa te priveasca si categorisirea este facuta. Nu este loc de interpretari de genul «poate nu se uita la mine», «poate mi s-a parut». Acestea risipesc timpul!
Nivelul 2: One night stand: presupune orice relatie sexuala de ocazie, fie ca se intampla doar o data, dupa cum ii spune si numele, fie ca se repeta in diverse conjuncturi care au aceeasi valoare, luate impreuna, ca si o singura experienta de acelasi gen. Situatiile in care el/ea, din motive mai mult sau mai putin intemeiate, nu duce la bun sfarsit actiunea, nu vor fi luate in calcul. Deci sunteti liberi sa treceti pe lista achizitiilor pe oricine va calca pragul camerei sau peste pragul camerei caruia/careia ati trecut. Sunt admise si locatiile neutre, ba chiar sunt incurajate, cu conditia ca ele sa nu necesite perioade suplimentare de tatonare si risipa financiara din partea dvs.
Nivelul 3: Relatie: presupune sa imparti acel gen de intimitate cu cineva astfel incat cel/cea cu care esti in relatie sa se simta obligat sa iti culeaga prietenii de acasa cu masina in cazul oricarei iesiri in grup in oras. Este de la sine inteles ca acest nivel se poate transforma cel mai usor intr-o inutila obisnuinta presarata cu alta risipa de timp concentrata in eforturile de a gasi mereu ceva nou de facut. Nivelul prezinta, totusi, avantaje : nu mai dai banii pe taxi !
Nivelul 4: RFO sau RNLD: Se poate crede usor ca RFO (relatia fara obligatii) se confunda cu nivelul 1 sau mai ales cu 2. Nimic mai neadevarat. RFO este, de fapt, o forma cinstita de relationare, recomandata chiar de unele curente de gandire ca etapa pregatitoare a nivelului 7. Se intampla atunci cand fiecare participant la relatie cunoaste precis asteptarile celuilalt de la relatie si le indeplineste ca atare. Desigur, acest gen de relatie presupune asteptari limitate, dar benefice (vom nota aici lipsa obligativitatii de a participa cu el/ea la mese festive, de a asculta povesti de la el/ea de la lucru samd).
Nivelul 5: Despartire: Ei da, exista si asta si apare doar dupa nivelul 3; in toate celelalte cazurile acest moment poate fi usor evitat prin metode pe care le vom descrie in capitolul urmator (vezi Cap. II: In pasi simpli, fara ea/el /pana la cel mai inalt nivel). Totusi, in cazul nefericit in care unei relatii ii urmeaza despartirea, este bine de stiut ca aceasta prezinta doua variante : A. Happily divorced si B. Bitterly divorced. In prezent, un procent de 98% dintre persoanele care au trecut printr-o relatie se afla in stadiul 5B, adica sunt bitterly divorced. Trebuie sa spunem ca acest nivel este unul extrem de periculos, care nu e de dorit cu niciun prêt. Nivelul 5A, in schimb, reprezinta o situatie satisfacatoare, care va poate propulsa urgent catre cel mai inalt nivel, si anume 7. O varianta adiacenta a nivelului 5 este C. Divorced with Children, caz in care se recomanda gasirea de urgenta a unui partener «financially healthy» si trecerea miseleasca la nivelul 7b mic: Stocked ever after. Pentru o profunda intelegere a acestui nivel, consultati ghidul nostru “Cheltuie-i banii si taci!”
Nivelul 6: Relatia nesfarsita: urmeaza in mod firesc nivelului 5B, si poate reprezenta atat cazul in care persoana care a parasit nivelul 3 se gandeste in mod continuu si obsesiv la cele intamplate pana atunci, dar si cazul inca mai nefericit in care o persoana decide sa ramana intr-o relatie dupa ce aceasta a incetat sa mai functioneze. In acest caz nicio carte din lume nu va mai poate ajuta, caz in care este recomandata inventarea unor noi adictii. Nu vedem de ce v-am arata care sunt avantajele acestui stadiu, caci doar nu noi v-am adus aici. Totusi, spre propasirea ideii de simplificare, fie : acest nivel le este recomandat doar celor «sex addicted» si/sau «workaholic» care nu dispun de timpul necesar sa reia acest joc de la nivelul 1. Se impune totusi o pedeapsa: cei care vor ramane la acest stadiu care nici macar purgatoriu nu este, vor dezvolta (pe langa adictii) o serie de frustrari (exemplu: frustrarea legata de femeile cu parul blond, frustrarea legata de barbatii cu nasul mare etc).
Nivelul 7: Happily ever after: exista o dihotomie in ceea ce priveste acest nivel extrem de complex, rewarding si greu de atins. Cele doua scoli de gandire care au abordat problema nu reusesc sa se puna de acord decat asupra unui singur lucru: nivelul 7 e misto. Cum se va vedea mai tarziu, exista pasi diferiti care conduc catre acelasi nivel. Totusi, ca sa expunem teoriile ambelor parti, scoala de gandire Mi considera ca nivelul 7 reprezinta implinirea alaturi de o persoana ale carei defecte pot fi tratate drept calitati intr-un joc al imaginatiei perpetue si al asimilarii constiente a ideii ca «te iubesc pentru ca te iubesc, nu te iubesc pentru ca ma iubesti tu». Scoala de gandire Xenu considera ca nivelul 7 poate reprezenta doar o relatie fericita si implinita cu propria persoana (sau cu persoana lui Xenu).
continuarea intr-un numar viitor
miercuri, 5 mai 2010
marți, 4 mai 2010
sâmbătă, 1 mai 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
