foto: thesartorialist
miercuri, 31 martie 2010
marți, 30 martie 2010
Zile exemplare. Din nou
Ma tot gandesc in ultima vreme ca zilele astea ar fi foarte proaste daca nu ar fi atat de bune. Ieri, spre exemplu, ca si azi, de altfel, am avut o dispozitie deosebit de nefericita. Numai ca uite, cand am eu o zi mai proasta si mai proasta, se intampla cate ceva care imi zice ca, dom'le, chiar merita sa mergi mai departe. Ieri a fost faptul ca trebuia sa merg cu Ines la Ikea. Ne-am intalnit dupa munca, iar eu am intarziat. Mi-a fost foarte greu, mai cu seama ca eu ii reprosez tot timpul lui Ines ca intarzie si ca nu pot sa ma bazez pe ea. Totusi, pentru o intarziere de 3 minute am sunat-o de doua ori, deci cred ca mi-am spalat pacatul. Am mers noi pana la Ikea sa cumparam niste cutii pentru palarii (nu ale noastre, don't ask), ne-am flendurit pe acolo, am mai probat niste mese si niste scaune printre femeile acelea care erau sau gravide, sau venite cu copiii pe care nu au gasit de cuviinta sa ii lase la locul de joaca. In cele din urma am cumparat tot ce aveam de cumparat si apoi am plecat. Am decis pe loc ca ar fi cazul sa trecem si pana in mall, daca tot eram acolo si tot luase Ines salariul, sa ii cumpar niste pantofi, doar doar nu as mai auzi-o in fiecare seara ca se vaita ca nu are cu ce sa se imbrace pentru ca, de fapt, nu are cu ce sa se incalte. Am reusit performanta incredibila sa cumparam o pereche de stiletto negri in aproximativ 15 minute de plimbat prin mall, si, foarte mandre de asta, am zis sa mergem si pana in carrefour repejor, ca se apropia ora inchiderii, sa luam si niste prosecco sa udam pantofii noi cum se cuvine. Am ajuns, desigur, in carrefour si ne-am ratacit printre rafturi, eu in cautare de bautura si Ines de acetona. Am ajuns la rafturile cu vinuri, si, ce sa vezi, nu aveau prosecco. Hypermarket, asa isi zic ei, hypermarket. O rusine. Ines m-a gasit pleostita intre rafturi, dar nu am reusit sa o conving sa ia o sticla de Moet, desi luase salariul. Asa e ea, haina. Am plecat urgent de acolo, cu o plasa, cu cutiile, cu niste reviste, cu pantofii, incarcate de bagaje si triste foarte. Totusi, mi-am amintit ca parca parca exista un metro pe undeva pe la Baneasa, desi nu l-am vazut niciodata. Pentru ca Ines era pe tocuri si mai aranjata, am trimis-o sa intrebe oamenii daca exista metro. Exista, dar nu in complex, ni s-a spus. Ma rog, asta ne-a cam dezumflat si mergeam deja catre autobuz, cand am decis ca nu putem sa mergem acasa fara nimic de baut si ca trebuie sa ne intoarcem sa cautam metro. L-am zarit din departare, luminos, in noapte (caci deja se intunecase), si am purces catre el. Am mers, am mers, parcarea se golise, nu mai era nici dracul, dar noi ne apropiam de metro. Si cand am ajuns suficient de aproape, am vazut ca intre parcarea in care ne aflam si metro era un gard luuuung luung. Dupa ce am injurat cum se cuvenea pentru o astfel de situatie, am zis ca nu ne dam batute. Ines nu a vrut sa sara gardul, a preferat sa il ocolim. Si uite asa am mers, la mama dracului, in pustietate, pe langa un gard, cautand o spartura, pana cand am ajuns la o poarta. Deja ne intrebam daca mai e deschis pentru ca nu erau masini in parcarea de la metro, cand ne-am dat seama ca nu avem legitimatie. Dar asta nu putea sa ne mai opreasca. Am sunat-o pe mama, am intrebat-o cum se face si ne-am dus. Si, dupa ce am reusit sa ne facem legitimatie de o zi, am ajuns la raionul de vinuri unde am gasit, in cele din urma, prosecco. Am considerat ca, daca tot am ajuns pana acolo, ar fi cazul sa luam o cutie intreaga, adica sase sticle. Si, cu ele in brate, pe langa cutii pentru palarii, plase, pantofi, reviste, am poposit, in cele din urma, pe un carucior de marfa, asteptand taxiul care sa ne duca acasa.
duminică, 28 martie 2010
sâmbătă, 27 martie 2010
I take issue
Vertigo Porn: How cul
xenu: veri, indid
V. P: I've started somehow to consider her such a sweetheart, darling
xenu: de mila sau de ce?
V.P: For VirginMary's sake, sweetpie, indulge me with some more glamourous feelings
xenu: i've forgotten when i had my last feelings, sweetie darling
xenu: and i'm not sure they were glamorous
V.P: You undersee thee, babe
xenu: i don't, sweetpie, but when someone deliberately overeducates herself over the possibilities of youthful employment or even decency, these things happen
V.P: I hope time will quench this trouble of thy beautiful soul and heart
xenu: time will only make you a slave of mine in my dying years and you will always strive to make yourself like me
V.P: Ia mai biiip biiiip biiiiiiiiiiip
***
V.P: Cum era aia cu diarea, diarea de i-a scris-o cineva pe facebook lui mitzy?
xenu: aaa, stai sa vad pe facebook
xenu: Now you think you're feeling better but you keep on getting wetter: Diarrhea, diarrhea
V.P: Ce-mi place
V.P: E asa... Are un I don't know what
xenu: veri, indid
V. P: I've started somehow to consider her such a sweetheart, darling
xenu: de mila sau de ce?
V.P: For VirginMary's sake, sweetpie, indulge me with some more glamourous feelings
xenu: i've forgotten when i had my last feelings, sweetie darling
xenu: and i'm not sure they were glamorous
V.P: You undersee thee, babe
xenu: i don't, sweetpie, but when someone deliberately overeducates herself over the possibilities of youthful employment or even decency, these things happen
V.P: I hope time will quench this trouble of thy beautiful soul and heart
xenu: time will only make you a slave of mine in my dying years and you will always strive to make yourself like me
V.P: Ia mai biiip biiiip biiiiiiiiiiip
***
V.P: Cum era aia cu diarea, diarea de i-a scris-o cineva pe facebook lui mitzy?
xenu: aaa, stai sa vad pe facebook
xenu: Now you think you're feeling better but you keep on getting wetter: Diarrhea, diarrhea
V.P: Ce-mi place
V.P: E asa... Are un I don't know what
Dansezdespremine*
*editia cu poponari closetati
Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar mie imi place sa ma uit la Dansez pentru tine. Fac asta de cativa ani (desigur, nu as anula alt plan pentru emisiune. Haha, ba da, pe cine mint?) si chiar ma gandeam azi, cand veneam spre casa, ca s-ar putea ca asta sa fie viata mea de acum incolo. Pe canapea, cu pisici, cu o sticla de prosecco si cu emisiuni de doi lei. Ceea ce nu e neaparat atat de rau precum pare. Oricum, de data aceasta voiam neaparat, si din mai multe motive, sa ma uit la Dansez.
Si asa am si facut. Iata, deci, desfasurarea evenimentelor din aceasta seara. Totul a inceput cu un Stefan Banica in plina forma, dar cand nu este el asa, care a reusit din primele minute de emisiune sa ii reaminteasca lui Beatrice Rancea ca e bitterly divorced, numind-o Bleont. Beatrice nu s-a sinchisit foarte tare, drept pentru care o apreciez inca mai mult decat o apreciam cand a inceput sa o mai rareasca cu eyelinerul. Dupa care Banica a continuat din gafa in gafa sau din gluma in gluma, nu cred ca a inteles nimeni prea bine ce se intampla acolo de fapt. Si-a anuntat concertele, a cantat cu Madalina Manole, care arata si canta mai bine decat imi aminteam; a facut glumite cu Emilia Popescu (in fata careia a pierdut, probabil, un pariu in tinerete si acu e obligat sa o intretina toata viata). A aparut si Iulia Vantur, pe care cineva o uraste cu siguranta de ii da sa poarte ororile alea sau ii face alte lucruri despre care vom discuta la momentul oportun. Au anuntat stilurile de dans ale serii (salsa si dans ritual), iar concurentii au inceput sa se desfasoare cum stiau ei mai bine. Si de data aceasta mi-a placut de am murit de Morosanu si Magda, nu pentru ca m-as pricepe la dans si as sti cat de bine au executat pasii, ci pentru ca sunt oameni din popor care par sa se distreze, dar sa isi si ia in serios activitatea dansatoare. Au dansat si ceilalti ce au dansat (uitasem sa zic ca mi-a placut si de Botezatu maxim, dar el e oricum asa o persoana decenta in mod normal, cand nu pune mana pe foarfeca), s-au presarat printre dansuri momente dramatice cu accidente de la antrenamente si cu spitale si perfuzii - Bucurenci, cu cazuri speciale, ma rog, tot tacamul. A urmat duelul. Bucurenci, pentru a carui sanatate psihica danseaza o fata Elena, si un baiat Doru despre care nu cunosc foarte multe, decat ca e antipatic la antrenamente si repetitii, dupa cum am vazut in filmulete. Bai, si dupa toata momentele dramatice cu scaun cu rotile, perfuzie in brat, etc, vreau sa zic ca Bucurenci a dansat remarcabil, de eram gata sa jur ca a dat iama in pastile sau ceva, ca prea se plangea inainte si prea voios era acum. Oricum, a beneficiat de un spectacol complet, asigurat, nu neaparat in aceasta ordine, de Amalia Enache, Laura Belecciu si cativa copii de la MaiMultVerde in gradena, de parintii veniti surprinzator in public la Buftea (aci cred ca a si plans un pic), de finii lui din Franta, parca, prin satelit, de o cerere in casatorie (nu pentru el, pentru fata Elena, partenera lui), de buchet de flori si inel (tot pentru fata) siiii...in cele din urma, la un dans care nu mai facea parte din duel dar pentru care a luat 10 de la (aproape) toata lumea, de poiuri, pe care le-a invartit cu indemanare, cum ne si asteptam, de altfel, din partea dansului. Una peste alta, pana la urma Bucurenci si fata care danseaza despre el nu numai ca s-au salvat, desi cu un scor foarte strans, dar au si ajuns pe locul 2, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. Un alt moment pe care l-am savurat a fost aparitia Laurei Cosoi si a lui Smiley, care au dansat pentru un caz special, din partea revistei The One. Asta m-a amuzat foarte tare, de parca le-ar fi dat The One bani ca sa vina sa danseze sau ceva. Ma rog, cred ca am o idee care e schema, dar ma voi abtine. Oricum, Laura a dansat ca de obicei, absolut spectaculos, si nu cred ca a fost vreodata o dansatoare mai misto la Dansez, asta desi purta cei mai oribili ciorapi in dungi galbene si negre cu sandale din care se vedeau doar tocurile. Se pare ca si pe ea o uraste cineva acolo, poate e locul bantuit de Andreea Balan.
Oricum, cam atat am vazut eu din spectacol, dat fiind ca m-a lovit o inspiratie cu cateva minute inainte de a incepe frumoasa emisiune. Si ca urmare a acestui acces de inspiratie, mi-am confectionat cu manutele mele doua coliere pe care e musai sa le postez aici pentru ca sunt foarte mandra de ele. Mitzy, nu te ingrijora, nu sunt din fimo si nu ma apuc sa vand cacaturi de plastilina pe net.
Over and out.
Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar mie imi place sa ma uit la Dansez pentru tine. Fac asta de cativa ani (desigur, nu as anula alt plan pentru emisiune. Haha, ba da, pe cine mint?) si chiar ma gandeam azi, cand veneam spre casa, ca s-ar putea ca asta sa fie viata mea de acum incolo. Pe canapea, cu pisici, cu o sticla de prosecco si cu emisiuni de doi lei. Ceea ce nu e neaparat atat de rau precum pare. Oricum, de data aceasta voiam neaparat, si din mai multe motive, sa ma uit la Dansez.
Si asa am si facut. Iata, deci, desfasurarea evenimentelor din aceasta seara. Totul a inceput cu un Stefan Banica in plina forma, dar cand nu este el asa, care a reusit din primele minute de emisiune sa ii reaminteasca lui Beatrice Rancea ca e bitterly divorced, numind-o Bleont. Beatrice nu s-a sinchisit foarte tare, drept pentru care o apreciez inca mai mult decat o apreciam cand a inceput sa o mai rareasca cu eyelinerul. Dupa care Banica a continuat din gafa in gafa sau din gluma in gluma, nu cred ca a inteles nimeni prea bine ce se intampla acolo de fapt. Si-a anuntat concertele, a cantat cu Madalina Manole, care arata si canta mai bine decat imi aminteam; a facut glumite cu Emilia Popescu (in fata careia a pierdut, probabil, un pariu in tinerete si acu e obligat sa o intretina toata viata). A aparut si Iulia Vantur, pe care cineva o uraste cu siguranta de ii da sa poarte ororile alea sau ii face alte lucruri despre care vom discuta la momentul oportun. Au anuntat stilurile de dans ale serii (salsa si dans ritual), iar concurentii au inceput sa se desfasoare cum stiau ei mai bine. Si de data aceasta mi-a placut de am murit de Morosanu si Magda, nu pentru ca m-as pricepe la dans si as sti cat de bine au executat pasii, ci pentru ca sunt oameni din popor care par sa se distreze, dar sa isi si ia in serios activitatea dansatoare. Au dansat si ceilalti ce au dansat (uitasem sa zic ca mi-a placut si de Botezatu maxim, dar el e oricum asa o persoana decenta in mod normal, cand nu pune mana pe foarfeca), s-au presarat printre dansuri momente dramatice cu accidente de la antrenamente si cu spitale si perfuzii - Bucurenci, cu cazuri speciale, ma rog, tot tacamul. A urmat duelul. Bucurenci, pentru a carui sanatate psihica danseaza o fata Elena, si un baiat Doru despre care nu cunosc foarte multe, decat ca e antipatic la antrenamente si repetitii, dupa cum am vazut in filmulete. Bai, si dupa toata momentele dramatice cu scaun cu rotile, perfuzie in brat, etc, vreau sa zic ca Bucurenci a dansat remarcabil, de eram gata sa jur ca a dat iama in pastile sau ceva, ca prea se plangea inainte si prea voios era acum. Oricum, a beneficiat de un spectacol complet, asigurat, nu neaparat in aceasta ordine, de Amalia Enache, Laura Belecciu si cativa copii de la MaiMultVerde in gradena, de parintii veniti surprinzator in public la Buftea (aci cred ca a si plans un pic), de finii lui din Franta, parca, prin satelit, de o cerere in casatorie (nu pentru el, pentru fata Elena, partenera lui), de buchet de flori si inel (tot pentru fata) siiii...in cele din urma, la un dans care nu mai facea parte din duel dar pentru care a luat 10 de la (aproape) toata lumea, de poiuri, pe care le-a invartit cu indemanare, cum ne si asteptam, de altfel, din partea dansului. Una peste alta, pana la urma Bucurenci si fata care danseaza despre el nu numai ca s-au salvat, desi cu un scor foarte strans, dar au si ajuns pe locul 2, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. Un alt moment pe care l-am savurat a fost aparitia Laurei Cosoi si a lui Smiley, care au dansat pentru un caz special, din partea revistei The One. Asta m-a amuzat foarte tare, de parca le-ar fi dat The One bani ca sa vina sa danseze sau ceva. Ma rog, cred ca am o idee care e schema, dar ma voi abtine. Oricum, Laura a dansat ca de obicei, absolut spectaculos, si nu cred ca a fost vreodata o dansatoare mai misto la Dansez, asta desi purta cei mai oribili ciorapi in dungi galbene si negre cu sandale din care se vedeau doar tocurile. Se pare ca si pe ea o uraste cineva acolo, poate e locul bantuit de Andreea Balan.
Oricum, cam atat am vazut eu din spectacol, dat fiind ca m-a lovit o inspiratie cu cateva minute inainte de a incepe frumoasa emisiune. Si ca urmare a acestui acces de inspiratie, mi-am confectionat cu manutele mele doua coliere pe care e musai sa le postez aici pentru ca sunt foarte mandra de ele. Mitzy, nu te ingrijora, nu sunt din fimo si nu ma apuc sa vand cacaturi de plastilina pe net.
Over and out.
vineri, 26 martie 2010
An Education
Nu am avut nimic de spus in ultima vreme sau cel putin credeam asta pana cand am ajuns astazi la Mitzy, dupa un eveniment extrem de dubios unde ne-am dat seama ca toate femeile obsedate de frumusete si care mai fac si o meserie din asta sunt foarte urate.
Asa ca am ajuns noi acasa, si, pentru ca nu ne-am vazut foarte des, adica zilnic, in ultima saptamana, aveam multe de recuperat. Si uite asa mi-am adus aminte ca luni m-a sunat prietenul T, persoana respectabila si respectata, sa imi povesteasca despre cum face el un eveniment pe genul conferinta la care s-a gandit sa apara in drag. M-a sunat sa ma intrebe daca e o idee buna sa apara asa? Ei bine, nu. M-a sunat pentru ca ar vrea sa stie ce stil de diva i se potriveste cel mai bine. Pana la urma am cazut de acord ca poate sa fie Audrey Hepburn, si de-abia astept ziua in care vom merge prin magazine si el va intra la cabina de proba cu a little black dress si o pereche de balerini, ambele masura 42.
Dupa care am mai discutat cateva chestiuni de maxima importanta cu Mitzy, care este, desigur, foarte intelept, iar in urma acestor urgente a ajuns la concluzia ca "ea, practic, s-a cacat pe el."
Si apoi ne-am mai amintit despre cum aveam noi o prietena care era ok si care acum nu mai e nici foarte ok, nici foarte prietena, dar despre care ne-am obisnuit sa spunem ca era ok, desi nu ne mai amintim exact cam cat de ok era si de ce. (acu, daca stau sa ma gandesc, sunt doua)
Iar, in cele din urma, cand m-am intors acasa, ma astepta o conversatie la fel de interesanta cu Mi despre copii. Nu vorbim des despre acest subiect, este unul delicat dat fiind ca eu nu suport copiii, iar prietenele mele incearca sa evite pe cat posibil tema, iar posibilitatea e mare dat fiind ca nici ele nu se considera datoare sa se reproduca pe aceasta cale. Insa era, evident, o urgenta, caci Mi tocmai ce intalnise o proaspata mamica, si stim cu toti ca aproape nimic nu e mai rau decat o proaspata mama care tine sa iti arate cu ce vergeturi a ramas pe sold. Poate doar cocoasa de grasime.
Ma rog, ideea era ca mamele nu au pic de rusine si trebuie sa iti arate orice, si mai si cred, pe deasupra, ca te intereseaza ce au ele de zis. In plus, a urmat o dezbatere despre cum vorbesc ele: eu sustineam ca e foarte urat sa spui cacutza sau cachitza, in timp ce Mi spunea ca e scarbos sa iti imaginezi un prunc bucalat care se caca. Dar am invins in aceasta dezbatere, cu argumentul extrem de puternic ca daca spui cacutza tot asa miroase, si, in plus, unele lucruri chiar nu pot fi diminutive. Adica un plod care zbiara, zbiara, am vazut eu in tren unde nimeresc mereu langa unul. Si nu canta. Oricum, este bine ca am avut aceasta discutie, pentru ca Mi a decis in urma ei ca, daca se hotaraste sa faca un copil, va pleca in lume ca sa nu o vada tatal copilului cu picioarele umflate si hormonii mai dihai. Ceea ce vreau sa ii comunic, insa, pe aceasta cale, e ca nici eu nu vreau sa o vad asa, astfel incat, daca tot pleaca, ar trebui sa se gandeasca la alta lume.
Asa ca am ajuns noi acasa, si, pentru ca nu ne-am vazut foarte des, adica zilnic, in ultima saptamana, aveam multe de recuperat. Si uite asa mi-am adus aminte ca luni m-a sunat prietenul T, persoana respectabila si respectata, sa imi povesteasca despre cum face el un eveniment pe genul conferinta la care s-a gandit sa apara in drag. M-a sunat sa ma intrebe daca e o idee buna sa apara asa? Ei bine, nu. M-a sunat pentru ca ar vrea sa stie ce stil de diva i se potriveste cel mai bine. Pana la urma am cazut de acord ca poate sa fie Audrey Hepburn, si de-abia astept ziua in care vom merge prin magazine si el va intra la cabina de proba cu a little black dress si o pereche de balerini, ambele masura 42.
Dupa care am mai discutat cateva chestiuni de maxima importanta cu Mitzy, care este, desigur, foarte intelept, iar in urma acestor urgente a ajuns la concluzia ca "ea, practic, s-a cacat pe el."
Si apoi ne-am mai amintit despre cum aveam noi o prietena care era ok si care acum nu mai e nici foarte ok, nici foarte prietena, dar despre care ne-am obisnuit sa spunem ca era ok, desi nu ne mai amintim exact cam cat de ok era si de ce. (acu, daca stau sa ma gandesc, sunt doua)
Iar, in cele din urma, cand m-am intors acasa, ma astepta o conversatie la fel de interesanta cu Mi despre copii. Nu vorbim des despre acest subiect, este unul delicat dat fiind ca eu nu suport copiii, iar prietenele mele incearca sa evite pe cat posibil tema, iar posibilitatea e mare dat fiind ca nici ele nu se considera datoare sa se reproduca pe aceasta cale. Insa era, evident, o urgenta, caci Mi tocmai ce intalnise o proaspata mamica, si stim cu toti ca aproape nimic nu e mai rau decat o proaspata mama care tine sa iti arate cu ce vergeturi a ramas pe sold. Poate doar cocoasa de grasime.
Ma rog, ideea era ca mamele nu au pic de rusine si trebuie sa iti arate orice, si mai si cred, pe deasupra, ca te intereseaza ce au ele de zis. In plus, a urmat o dezbatere despre cum vorbesc ele: eu sustineam ca e foarte urat sa spui cacutza sau cachitza, in timp ce Mi spunea ca e scarbos sa iti imaginezi un prunc bucalat care se caca. Dar am invins in aceasta dezbatere, cu argumentul extrem de puternic ca daca spui cacutza tot asa miroase, si, in plus, unele lucruri chiar nu pot fi diminutive. Adica un plod care zbiara, zbiara, am vazut eu in tren unde nimeresc mereu langa unul. Si nu canta. Oricum, este bine ca am avut aceasta discutie, pentru ca Mi a decis in urma ei ca, daca se hotaraste sa faca un copil, va pleca in lume ca sa nu o vada tatal copilului cu picioarele umflate si hormonii mai dihai. Ceea ce vreau sa ii comunic, insa, pe aceasta cale, e ca nici eu nu vreau sa o vad asa, astfel incat, daca tot pleaca, ar trebui sa se gandeasca la alta lume.
joi, 25 martie 2010
Vedete cu riduri
Special guest star: MI
Am citit (si am scris) despre Susan Boyle la greu in ultimele luni. In general de bine. Dar nu pentru ca as avea un suflet bun sau pentru ca as incuraja tinerele (batranele, in cazul ei) talente. Am facut-o pentru ca, nu stiu cum, dar am empatizat (folosesc cuvinte de peste doua silabe din ce in ce mai des) cu starea ei de batrana. Sa ai 48 de ani, o pisica si o voce de care nu stie nimeni, aproape ca nici tu. Pentru ca eu nu cred ca ea stia ca are talent. Eu cred ca era doar foarte singura si trebuia sa faca ceva. Si cum faza cu retetele de mancare nu a fost niciodata ceva iesit din comun pentru o femeie de 48 de ani, s-a gandit sa faca ceva ce femeile de varsta ei nu mai fac nici in baie: sa cante. Si asa ne-a impresionat pe toti. Pentru ca daca am fi sinceri, am recunoaste ca nu atat vocea ei, cat faptul neasteptat de a o auzi cantand bine LA VARSTA si CU LOOK-ul EI ne-a frapat.
Revenind, iata o femeie (probabil virgina dintotdeauna, daca nu, sigur redevenita intre timp) care uimeste, cand altele de varsta ei mai traiesc doar din amintiri, nici alea toate ale lor ( in general, ale unor verisoare mai frumoase). Si atunci m-am linistit ! Mi-am dat seama ca viata mea (si a lui Xenu) nici macar nu a inceput. Probabil de aceea nici nu intelegem, in cea mai mare parte a timpului, ce se petrece cu noi, pentru ca nici nu am ajuns la inceputul vietii noastre. Asa ca am anuntat-o si pe ea ca ne mai asteapta 20 de ani de saracie, iar la 48 de ani (cand numai noi vom supravietui disparitiei planetei, datorita inocentei, evident. Stiti teoria potrivit careia daca nu poti concepe un rau, el nici nu ti se va intampla) vom deveni vedete. Ma rog, pe o alta planeta, pe care la fel de inocent am numit-o poolla-loolla. Pe o scena amplasata in chiar mijlocul planetei (da, planeta va fi mica, pentru ca nah cu noi doua de pe Pamant, cu Colin Firth rupt din Soare si Paris Hilton cazuta de pe Luna, nu prea ai ce sa incropesti si nici unde sa te extinzi, pentru ca evident ei nu stiu sa parceleze solul, sau cum ar fi zis mamie `sa sape pe postatze`), acolo vom debuta noi. Sau cum am zice, acolo ne vom incepe viata, interpretand evident `I will Survive`. Pentru aceia dintre voi care cititi asta doar pentru ca blogul este o moda, tin sa va spun ca si acolo, pe planeta poolla-loolla se va tine cont de fashion. Vom avea costumatie de scena pe baza de cornier, panza de paianjen si magneti.
Xenu m-a intrebat daca am trecut pe pastile. Nu i-am raspuns inca, mi-e teama sa nu mi le ia, sa ne pierdem inocenta si sa murim la un loc cu Mariah Carey. Stiti, moartea in sine nu are nimic dramatic, moartea pe aceeasi planeta cu Mimi, insa are.
miercuri, 17 martie 2010
Pul_ Fiction
*acest post se adreseaza aproape tuturor iubitorilor lui Tarantino, mai putin celor pe care ii cunosc si imi sunt deja simpatici.
Domnilor, doamnelor: Tarantino este un impostor. Repet: numitul Quentin Jerome Tarantino este un impostor. Ma veti contrazice, probabil. Veti spune, vai, dar Inglorious, vai, dar Pulp Fiction. La care va voi raspunde razand: Pula Fiction.
Asta pentru ca am argumentul suprem: cine altcineva ar fi umplut cu Uma aia nu mai putin de 3 (trei!) filme??
* asta imi aduce aminte de pulafashion, o hipstereala din alte vremi
** si de faptul ca acesta este postul cu numarul 100.
Domnilor, doamnelor: Tarantino este un impostor. Repet: numitul Quentin Jerome Tarantino este un impostor. Ma veti contrazice, probabil. Veti spune, vai, dar Inglorious, vai, dar Pulp Fiction. La care va voi raspunde razand: Pula Fiction.
Asta pentru ca am argumentul suprem: cine altcineva ar fi umplut cu Uma aia nu mai putin de 3 (trei!) filme??
* asta imi aduce aminte de pulafashion, o hipstereala din alte vremi
** si de faptul ca acesta este postul cu numarul 100.
luni, 15 martie 2010
seriously??
Azi am primit un telefon dubios de la o femeie de la pizza delivery-ul de unde comandam noi de obicei. Mi-a zis, cu o voce bizara: "Stiu ca ati comandat ieri de la xPizza". "Asa am facut", am zis eu aproape speriata, gandindu-ma deja ca poate au scapat otrava de gandaci in aluat si voiau sa ne anunte ca o sa murim. Deci fix la asta m-am dus. De fapt, femeia facea un studiu despre cat de multumiti sunt clientii. Foarte. Dupa ce am inchis, Ines era, fireste, curioasa cu cine pot sa vorbesc ca sa spun de atatea ori in 5 minute cuvantul "pizza". I-am explicat si am intrebat-o si pe ea daca a fost multumita de comanda, ca ea o facuse si a si asteptat baiatul la usa. (I don't speak to the help). Ea mi-a zis ca dealerul de pizza nu a agresat-o in niciun fel. Mi s-a parut inca si mai tare ca, daca eu ma gandisem la otrava, ea s-a dus direct la dealer. Cam ce spune asta despre noi?
Nu stiu de ce ma preocupa de fapt ce spun astfel de lucruri despre mine, dar cert este ca ma preocupa din ce in ce mai tare. Spre exemplu, tot weekendul nu m-am putut gandi decat la faptul ca, pe parcursul putinului meu timpul liber, eu am ales sa ma intalnesc cu 16 (saisprezece!!!) baieti gay. Si nici macar nu a fost saptamana cu gaypride. Vineri am plecat direct de la birou la o cina cu niste prieteni, si nu stiu cum s-a nimerit ca am fost singura femeie dintr-o casa in care erau la momentul acela 13 poponari, si asta doar pentru ca trei dintre invitati nu ajunsesera. Deci singura femeie. Ma rog, nu stiu daca ma sperie atat de tare faptul ca erau 13, cat faptul ca eu ma simteam foarte in largul meu cu toti. Iar sambata am fost la cina cu 3(gasca cu sos chutney picant de prune, yummy). Nu imi amintesc cand am vazut vreun barbat heterosexual care sa nu fie unul dintre cei doi colegi de la munca.
Ceea ce voiam sa spun, de fapt, era ca vineri, cand plecam de la cina cu sushi, prietenii la care am fost in vizita mi-au facut un tur in noua lor casa. Un apartament foarte dragut, Dallas meets grandma's house, cu tapet batranicios, dulapuri cu zavor, bibelouri si candelabre de cristal. Si, in timp ce imi faceau turul asta, am sesizat ca cei doi au dormitoare diferite. Si am intrebat, inocenta, de ce nu mai dorm impreuna, ce, a inceput vreunul dintre ei sa sforaie (gay guys don't do that)? Si atunci, usor incurcati, m-au anuntat ca s-au despartit. A fost un soc, mai ales ca ei erau acel gen de cuplu pe care il vezi rasfoind ziare la cafea si la 80 de ani, cu pisicile invartindu-se printre pricioare. Ma intristeaza lucrurile astea, asa cum ma intristeaza si faptul ca "fata, kate a ta se desparti de omu ei", dupa cum tocmai m-a anuntat mi. Nu suport deloc bine despartirile altora. Si asta imi aminteste ca vineri, dupa ce am plecat de la prietenii despartiti cu pricina, ascultam asta la casti si totul mi se parea foarte trist.
Nu stiu de ce ma preocupa de fapt ce spun astfel de lucruri despre mine, dar cert este ca ma preocupa din ce in ce mai tare. Spre exemplu, tot weekendul nu m-am putut gandi decat la faptul ca, pe parcursul putinului meu timpul liber, eu am ales sa ma intalnesc cu 16 (saisprezece!!!) baieti gay. Si nici macar nu a fost saptamana cu gaypride. Vineri am plecat direct de la birou la o cina cu niste prieteni, si nu stiu cum s-a nimerit ca am fost singura femeie dintr-o casa in care erau la momentul acela 13 poponari, si asta doar pentru ca trei dintre invitati nu ajunsesera. Deci singura femeie. Ma rog, nu stiu daca ma sperie atat de tare faptul ca erau 13, cat faptul ca eu ma simteam foarte in largul meu cu toti. Iar sambata am fost la cina cu 3(gasca cu sos chutney picant de prune, yummy). Nu imi amintesc cand am vazut vreun barbat heterosexual care sa nu fie unul dintre cei doi colegi de la munca.
Ceea ce voiam sa spun, de fapt, era ca vineri, cand plecam de la cina cu sushi, prietenii la care am fost in vizita mi-au facut un tur in noua lor casa. Un apartament foarte dragut, Dallas meets grandma's house, cu tapet batranicios, dulapuri cu zavor, bibelouri si candelabre de cristal. Si, in timp ce imi faceau turul asta, am sesizat ca cei doi au dormitoare diferite. Si am intrebat, inocenta, de ce nu mai dorm impreuna, ce, a inceput vreunul dintre ei sa sforaie (gay guys don't do that)? Si atunci, usor incurcati, m-au anuntat ca s-au despartit. A fost un soc, mai ales ca ei erau acel gen de cuplu pe care il vezi rasfoind ziare la cafea si la 80 de ani, cu pisicile invartindu-se printre pricioare. Ma intristeaza lucrurile astea, asa cum ma intristeaza si faptul ca "fata, kate a ta se desparti de omu ei", dupa cum tocmai m-a anuntat mi. Nu suport deloc bine despartirile altora. Si asta imi aminteste ca vineri, dupa ce am plecat de la prietenii despartiti cu pricina, ascultam asta la casti si totul mi se parea foarte trist.
miercuri, 10 martie 2010
In for the kill
xenu: deci, fata
xenu: daca te cheama de la politie
xenu: sa stii de ce
ines: ce?
xenu: o omor
ines: ....
xenu: cu mainile goale
ines: fetica,ma paranoizez...ce se intampla??
xenu: nimic. i am having a breakdown
ines: asa...deci pe cine ingropam la noapte in fata blocului?
xenu: eh, pe cine
xenu: pe femeia dracului
xenu: desi aseara am vazut pe realitatea ca e mai ieftin sa incinerezi decat sa ingropi. un adult ars = 470 lei
ines: fetita,te sponsorizez io
xenu: merci
ines: dar te rog,te rog, sa ma lasi sa-i tai si io macar o mana
xenu: la copii e si mai ieftin
xenu: ok, poti sa ii tai si capul cu lama
ines: si...si pot sa o si jupoi un pic? doar un pic, cu forfecuta de pielite, sa vedem daca e asa chinuitor pe cat se zice
xenu: asta cat mai e inca vie
ines: normal, pai inainte de incinerare..si daca o ciopartim putin, cred ca ne lasa aia sa platim cat pt un copil
xenu: asa facem
xenu: daca te cheama de la politie
xenu: sa stii de ce
ines: ce?
xenu: o omor
ines: ....
xenu: cu mainile goale
ines: fetica,ma paranoizez...ce se intampla??
xenu: nimic. i am having a breakdown
ines: asa...deci pe cine ingropam la noapte in fata blocului?
xenu: eh, pe cine
xenu: pe femeia dracului
xenu: desi aseara am vazut pe realitatea ca e mai ieftin sa incinerezi decat sa ingropi. un adult ars = 470 lei
ines: fetita,te sponsorizez io
xenu: merci
ines: dar te rog,te rog, sa ma lasi sa-i tai si io macar o mana
xenu: la copii e si mai ieftin
xenu: ok, poti sa ii tai si capul cu lama
ines: si...si pot sa o si jupoi un pic? doar un pic, cu forfecuta de pielite, sa vedem daca e asa chinuitor pe cat se zice
xenu: asta cat mai e inca vie
ines: normal, pai inainte de incinerare..si daca o ciopartim putin, cred ca ne lasa aia sa platim cat pt un copil
xenu: asa facem
marți, 9 martie 2010
Degetul iubirii
Pe cand stateam de dimineata la birou si incercam sa descifrez misterele unui text despre nasterea in apa, subiect care, desigur, ma pasioneaza, mi-am dat seama ca intreaga procedura poate sa fie fun. Am discutat despre asta cu colegele meu si, desigur, cu Mitzy, si am ajuns la concluzia ca vreau sa nasc in apa. Acum, ca am decis asta, nu imi ramanea decat sa ma interesez mai departe cum se face. Am presupus ca trebuie sa nasti intr-o piscina sau o copca, cum imi amintesc eu ca le-am vazut pe Discovery pe niste femei din alea care mananca peste la pol. Asta pentru ca un medic si cel putin o asistenta trebuie sa te supravegheze, ma gandeam eu, mai ales ca inotul nu este sportul meu preferat. Dupa care am vazut cum arata locul unde se naste in apa, aci, la noi in Bucuresti. Si se pare ca este un salon obisnuit de spital cu o cadita. Deci, practic, asta ar insemna sa nasc intr-un lighean si sunt aproape convinsa ca asa ceva nu se face. Ma rog. Mitzy si-a dat seama ca am nevoie de o motivatie mai puternica decat un lighean, asa ca am purces sa ne imaginam cum el si Maria ar trebui sa asiste la nasterea mea in apa, cu cocktailuri in mana. In fiecare mana. De aici m-am gandit ca as putea sa nasc intr-o piscina ca aia de la Club Tropicana, cu George Michael in slip, cantand la saxofon intr-un fotoliu gonflabil. Ceea ce mi-a adus aminte de faptul ca saptamana trecuta am fost la o lansare de carte. Frumosul sex al barbatilor. Nu, pe bune, chiar asa se cheama. Si ca C. mi-a pus microfonul in mana sa zic ceva despre cum nu am fost noi invatate sa apreciem frumosul sex. Si tot ce am putut sa zic atunci a fost ca eu l-am apreciat destul in anii 80, cand barbatii apareau in clipuri in slip, ca in Club Tropicana. Numai coincidente, dom'le, in viata mea. Pun pariu ca e de la chakre. Apropos de asta, Ines si-a achizitionat ieri o carte foarte mare despre chakre. De-abia astept sa o si citeasca, ca sa imi impartaseasca si mie aceste intelepciuni.
Si ca tot a venit vorba de intelepciune, azi mi-a spus Mitzy ca exista un nou trend, care se numeste consiliere filosofica. Say what???, am spus eu. Dar se pare ca asa este. Exista chiar o carte pe care am de gand sa o citesc neaparat si care se numeste "Inghite Platon, nu Prozac!". Ei, sa mor, am zis. Si eu, care am tot inghitit Wittgenstein de atatia ani si nu stiam ca de fapt fac terapie.
Ma rog. Eu incercam sa fac o secta, si nu terapie. Aceasta secta care se numea The Bigger Picture urma sa fie formata (daca nu exista deja, desi cred ca exista) din mine si din Mitzy. Unul dintre ritualurile noastre era sa stam pe canapea si sa citim din Tractatus, cate o propozitie pe zi, si apoi sa discutam despre ce am invatat din asta. Ceea ce am si facut.
Tot astazi am aflat cel mai interesant lucru. Si anume ca femeile care beau tind sa fie mai slabe, pe parcursul vietii, decat cele care nu. Asta ma multumeste foarte, fiind eu o femeie care da si stand eu aproape seara de seara pe canapea, cu un flute in mana, sa ma uit la Absolutely Fabulous. Pe bune, unii au facut un studiu si au ajuns la concluzia ca procesul care le face pe femei sa metabolizeze (is that a word?) alcoolul este foarte mare consumator de energie, deci femeile slabesc din cauza asta. Nu se intampla si pentru barbati, ceea ce ma bucura. Intotdeauna mi s-au parut dizgratiosi barbatii care beau. Desi azi e ziua lor, am auzit de la un coleg care avea pretentia sa ii spun si traditionalul Sarbatori fericiti!
Asta desi nu imi amintesc cine mi-a zis mie traditionalul ieri, cand a fost ziua mea, teoretic. Ah, ba da, mama, pe care am sunat-o tot eu. Deci nu e schema. Am aflat ca e ziua mea cand am vazut-o pe Annie Lennox defiland si delirand ceva despre drepturile femeilor. Si, ca sa inchei aceasta poveste, am de gand sa zic eu ceva despre drepturile femeilor, asa, a piece of my mind, sau, cum ar spune unii, consiliere filosofica. Nu avem nevoie de drepturile femeilor. Degeaba ati ars sutiene si ati tipat ca vreti drept de vot, salarii egale, avort blablabla.
Degeaba. Pentru ca inca mai stam sa ne gandim daca cineva ne suna sau nu si daca nu suna de ce nu suna si nu credem ca se face sa sunam noi sa vedem de ce nu suna. Si daca nici macar atata lucru nu putem face, atunci la ce folos toate celalalte?
Si ca tot a venit vorba de intelepciune, azi mi-a spus Mitzy ca exista un nou trend, care se numeste consiliere filosofica. Say what???, am spus eu. Dar se pare ca asa este. Exista chiar o carte pe care am de gand sa o citesc neaparat si care se numeste "Inghite Platon, nu Prozac!". Ei, sa mor, am zis. Si eu, care am tot inghitit Wittgenstein de atatia ani si nu stiam ca de fapt fac terapie.
Ma rog. Eu incercam sa fac o secta, si nu terapie. Aceasta secta care se numea The Bigger Picture urma sa fie formata (daca nu exista deja, desi cred ca exista) din mine si din Mitzy. Unul dintre ritualurile noastre era sa stam pe canapea si sa citim din Tractatus, cate o propozitie pe zi, si apoi sa discutam despre ce am invatat din asta. Ceea ce am si facut.
Tot astazi am aflat cel mai interesant lucru. Si anume ca femeile care beau tind sa fie mai slabe, pe parcursul vietii, decat cele care nu. Asta ma multumeste foarte, fiind eu o femeie care da si stand eu aproape seara de seara pe canapea, cu un flute in mana, sa ma uit la Absolutely Fabulous. Pe bune, unii au facut un studiu si au ajuns la concluzia ca procesul care le face pe femei sa metabolizeze (is that a word?) alcoolul este foarte mare consumator de energie, deci femeile slabesc din cauza asta. Nu se intampla si pentru barbati, ceea ce ma bucura. Intotdeauna mi s-au parut dizgratiosi barbatii care beau. Desi azi e ziua lor, am auzit de la un coleg care avea pretentia sa ii spun si traditionalul Sarbatori fericiti!
Asta desi nu imi amintesc cine mi-a zis mie traditionalul ieri, cand a fost ziua mea, teoretic. Ah, ba da, mama, pe care am sunat-o tot eu. Deci nu e schema. Am aflat ca e ziua mea cand am vazut-o pe Annie Lennox defiland si delirand ceva despre drepturile femeilor. Si, ca sa inchei aceasta poveste, am de gand sa zic eu ceva despre drepturile femeilor, asa, a piece of my mind, sau, cum ar spune unii, consiliere filosofica. Nu avem nevoie de drepturile femeilor. Degeaba ati ars sutiene si ati tipat ca vreti drept de vot, salarii egale, avort blablabla.
Degeaba. Pentru ca inca mai stam sa ne gandim daca cineva ne suna sau nu si daca nu suna de ce nu suna si nu credem ca se face sa sunam noi sa vedem de ce nu suna. Si daca nici macar atata lucru nu putem face, atunci la ce folos toate celalalte?
sâmbătă, 6 martie 2010
And the Oscar goes to
xenu: azi o sa ma uit la the hurt locker, vreau neaparat sa am cu cine sa tin
mi: asa, asa, ca eu pe ala si pe up nu le-am vazut. deci, daca ia avatarul ceva...sparg TV
xenu: si prezinta steve martin cu alec baldwin, deci iti dai seama ca o sa radem
mi: daaaaaaaaa. ich
xenu: ce?
mi: nu imi place nici de unul nici de altul
xenu: mie imi place de balwin din 30rock, mi se pare amuzant
mi: da, stiu, mi-ai zis
xenu: eu zic cu parere de rau ca la actor ia bridges, prietenul tau; si nu colin, prietenul nostru
mi: DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
mi: ma simt ca prepelita aia, crede-ma
xenu: care prepelita? cu puiul???
mi: da, fata
xenu: eu cred ca colin mai are timp
mi: inima mi-e rupta in doua
mi: bridges deja apune
mi: mereu am zis ca ar fi tb sa ma nasc acum vreo 10-15 ani; ar fi fost altfel
xenu: de ce? ca sa fii batrana acum?
mi: ce plaja de posibilitati in materie de barbati era. batrana si maritata cu colin
mi: e un risc pe care mi l-as asuma oricand
mi: asa, si la mujeres?
xenu: cine vreau eu sau cine o sa ia?
mi: si/si
mi: tu vrei gaby, nu?
xenu: nu am vazut precious si nu sunt fan obeze, desi am auzit ca e emotionanta povestea
mi: so?
xenu: la actor secundar vreau tucci, dar cred ca ia waltz. la actrita principal cred ca vreau helen mirren, dar cred ca ia meryl sau sandra si o sa mor daca ia sandra
xenu: la actrita secundar vreau maggie, dar o sa ia mo'nique
xenu: la animatie o sa ia up
mi: si la film????
xenu: la art sper sa ia doctor parnassus
xenu: ho, fah, e cu suspans
mi: vad, da
xenu: la cinematografie as vrea the white ribbon, care arata genial. il vazusi?
mi: nu
xenu: eu nu reusesc sa il vad ca e foarte deprimant, ma uit pe bucati
mi: aha, si ma pui pe mine
xenu: costume - doctor Parnassus. regie sper sa ia bigelow pt hurt locker doar ca sa nu fie cameron. the white ribbon la film strain
mi: deci daca ia cameron ceva ii sparg moaca. il detest
xenu: o sa ia efecte si toate alea, sigur sigur
mi: ar fi cea mai mare palma pt el. e, lasa sa ia la efecte si la frunze, dar sa nu ia pt regizor si pt film
xenu: la scenariu adaptat vreau precious, cred, ca m-a dezamgit nick hornby cu an education
xenu: si la film the hurt locker, ca e singurul concurent care pare serios
mi: nu l-am vazut, deci nu stiu. dar ce am vazut sunt intr-adevar destul de slabute
xenu: up in the air e mizerie, coen de-abia ce au luat, precious doar daca era an cu negri, ceea ce sper sa nu fie
mi: dezamagirea a venit de la an education. eu cred ca putea sa iasa un film super bun de acolo
xenu: inglorious basterds m-ar durea la fel de rau ca avatar
xenu: an education e ratat asa, rau
mi: deci ala era pe gustul meu ca idee
xenu: si al meu, dar ca executie bleah
mi: asa cu nerd girl falling in love with an older man
xenu: si de carey nu mi-a placut deloc deloc
mi: uite ca de george nu am zis nimic
xenu: dada, tre sa zici ceva
mi: vorbeam cu una si ma intreba: fata, george asta o fi fost vreodata sexy asa 5 minute si abia acum s-a aflat?
mi: asa, asa, ca eu pe ala si pe up nu le-am vazut. deci, daca ia avatarul ceva...sparg TV
xenu: si prezinta steve martin cu alec baldwin, deci iti dai seama ca o sa radem
mi: daaaaaaaaa. ich
xenu: ce?
mi: nu imi place nici de unul nici de altul
xenu: mie imi place de balwin din 30rock, mi se pare amuzant
mi: da, stiu, mi-ai zis
xenu: eu zic cu parere de rau ca la actor ia bridges, prietenul tau; si nu colin, prietenul nostru
mi: DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
mi: ma simt ca prepelita aia, crede-ma
xenu: care prepelita? cu puiul???
mi: da, fata
xenu: eu cred ca colin mai are timp
mi: inima mi-e rupta in doua
mi: bridges deja apune
mi: mereu am zis ca ar fi tb sa ma nasc acum vreo 10-15 ani; ar fi fost altfel
xenu: de ce? ca sa fii batrana acum?
mi: ce plaja de posibilitati in materie de barbati era. batrana si maritata cu colin
mi: e un risc pe care mi l-as asuma oricand
mi: asa, si la mujeres?
xenu: cine vreau eu sau cine o sa ia?
mi: si/si
mi: tu vrei gaby, nu?
xenu: nu am vazut precious si nu sunt fan obeze, desi am auzit ca e emotionanta povestea
mi: so?
xenu: la actor secundar vreau tucci, dar cred ca ia waltz. la actrita principal cred ca vreau helen mirren, dar cred ca ia meryl sau sandra si o sa mor daca ia sandra
xenu: la actrita secundar vreau maggie, dar o sa ia mo'nique
xenu: la animatie o sa ia up
mi: si la film????
xenu: la art sper sa ia doctor parnassus
xenu: ho, fah, e cu suspans
mi: vad, da
xenu: la cinematografie as vrea the white ribbon, care arata genial. il vazusi?
mi: nu
xenu: eu nu reusesc sa il vad ca e foarte deprimant, ma uit pe bucati
mi: aha, si ma pui pe mine
xenu: costume - doctor Parnassus. regie sper sa ia bigelow pt hurt locker doar ca sa nu fie cameron. the white ribbon la film strain
mi: deci daca ia cameron ceva ii sparg moaca. il detest
xenu: o sa ia efecte si toate alea, sigur sigur
mi: ar fi cea mai mare palma pt el. e, lasa sa ia la efecte si la frunze, dar sa nu ia pt regizor si pt film
xenu: la scenariu adaptat vreau precious, cred, ca m-a dezamgit nick hornby cu an education
xenu: si la film the hurt locker, ca e singurul concurent care pare serios
mi: nu l-am vazut, deci nu stiu. dar ce am vazut sunt intr-adevar destul de slabute
xenu: up in the air e mizerie, coen de-abia ce au luat, precious doar daca era an cu negri, ceea ce sper sa nu fie
mi: dezamagirea a venit de la an education. eu cred ca putea sa iasa un film super bun de acolo
xenu: inglorious basterds m-ar durea la fel de rau ca avatar
xenu: an education e ratat asa, rau
mi: deci ala era pe gustul meu ca idee
xenu: si al meu, dar ca executie bleah
mi: asa cu nerd girl falling in love with an older man
xenu: si de carey nu mi-a placut deloc deloc
mi: uite ca de george nu am zis nimic
xenu: dada, tre sa zici ceva
mi: vorbeam cu una si ma intreba: fata, george asta o fi fost vreodata sexy asa 5 minute si abia acum s-a aflat?
In Wonderland, part II
Cum ziceam, aseara m-am dus sa o vad pe Alice. O asteptam de multisor, mai exact de cand i-a dat prin cap lui Tim Burton sa ne spuna ca face un film despre ea. Pentru ca am iubit cartea asta de cand eram mica (imi si amintesc volumul, mai mare decat un A4, cu niste ilustratii oribile, nu cele originale ale lui Tenniel), pentru ca, atunci cand discul cu Alice in Tara Minunilor nu a mai vrut sa mearga l-am sters cu spirt si nu a mai mers niciodata, pentru ca diafilmul cu cutiuta portocaliu cu mov se vedea ca intr-o ceata, pentru ca o data, demult, intr-un anticariat la Vama Veche, cineva mi-a cumparat Alice intr-o editie englezeasca cu ilustratiile originale pe care am facut-o cadou mai departe dar pe care am folosit-o ca sa imi scriu lucrarea de dizertatie, o iubesc pe Alice. Aproape la fel de tare il iubesc si pe Burton. Asa ca, de cand am auzit vestea cea mare, am stat ca pe ghimpi asteptand-o pe Alice. Iar aseara, dupa o zi cumplita de birou, stateam si ma tot gandeam daca merita sa ma duc pana la Plaza ca sa o vad pe Alice. Pana la urma m-am dus, caci confirmasem deja si eu nu fac d-astea. Bine, fac, dar numai cand e un moment foarte nepotrivit.
Am ajuns eu la Plaza si am purces in sala, stramband, evident, din nas ca trebuie sa port ochelarii 3D, ceea ce nu e o treaba asa usoara cand porti ochelari de vedere, pentru ca, dupa cum spune Alecs, noi suntem already handicapped there. Nu a fost atat de rau, dupa ce am trecut de prima ameteala, mai ales ca decisesem sa ii port numai cand ajunge micuta in Wonderland, dar cum mai vedeam o gaza sau un gard viu simteam nevoia sa le vad in toata splendoarea.
Si am vazut toata splendoarea. Nu ca as putea sa spun ce anume m-a impresionat atat, poate faptul ca nu a fost atat de dark ca un Burton obisnuit, poate ca scenariul, facut din Alice si din Through the Looking Glass, poate ca 3d-ul...dar totul a fost asa cum voiam sa fie si de asta am de gand sa il mai vad de cel putin 30 de ori.
Si daca stau sa ma gandesc ce a fost nepotrivit la filmul asta, cred ca sunt dialogurile care mi-au placut intotdeauna pentru ca seamana foarte tare cu dialogurile dintre mine si Mitzy, si care nu au fost exploatate asa cum m-as fi asteptat, dar sa mor daca in momentul in care am iesit de la film asta a contat vreun pic.
Si o mostra:
The Hatter opened his eyes very wide on hearing this; but all he said was, "Why is a raven like a writing-desk?"
"Come, we shall have some fun now!" thought Alice. "I'm glad they've begun asking riddles. — I believe I can guess that," she added aloud.
"Do you mean that you think you can find out the answer to it?" said the March Hare.
"Exactly so," said Alice.
"Then you should say what you mean," the March Hare went on.
"I do," Alice hastily replied; "at least--at least I mean what I say--that's the same thing, you know."
"Not the same thing a bit!" said the Hatter. "You might just as well say that 'I see what I eat' is the same thing as 'I eat what I see'!"
"You might just as well say," added the March Hare, "that 'I like what I get' is the same thing as 'I get what I like'!"
Bonus, oglinjoara pe care prietena Lavi mi-a cumparat-o de la un magazin de suveniruri Alice din Oxford si pe care o tin tot timpul in poseta.
miercuri, 3 martie 2010
Starea vremilor
Nu stii niciodata cand incepe o zi buna, asta ca sa marturisesc in cele din urma, public, ca ma uit la Grey's Anatomy. (Si sa imi amintesc de Izzie Cancer.) Azi dimineata am plecat fara niciun chef spre Pitesti ca sa mai scriu cu adevarat o poveste, si pana la urma s-a dovedit ca cheful vine dupa o vreme, cu cafea multa, companie buna si Pringles cu ceapa. M-am distrat azi si eu nu fac d-astea. Apoi, pe cand ma intorceam, am vazut norii astia undeva si erau la fel de frumosi cum e si cuvantul, numai ca nu am fost in stare sa ii fotografiez asa cum ar fi meritat. Am aflat multe povesti triste azi, dar nu stiu cum se intampla, cand sunt ale altora parca nu sunt atat de triste ca atunci cand sunt ale mele. Eh.
Asta dupa ce nici ieri nu a fost o zi mai proasta, cu florile astea care ma asteptau frumos in cosulet cand am ajuns la birou. Nu primesc eu flori atat de des precum mi-ar placea, dar cateodata vin pe neasteptate si mi se pare ca le merit. Plus ca pot sa spun oricand ca ultima data am primit flori de la royalty. Muahahaha
Si, desigur, sa nu uitam de Craiova si de locul asta. In oras e cunoscut drept locul unde isi duc baetii gagicile pe care nu vor sa le duca acasa. Pentru mine si Maria e locul unde ne reculegem, unde stam in masina cu tigari si o sticla de Cola si povestim, asteptam sa cada noaptea si sa se vada luminile si unde ne ducem cand nu vrem nici noi sa mai mergem acasa.
Asta imi aminteste ca duminica am fost cu Mitzy si cu Maria aici, ca sa stam pe bordura si sa ne uitam la baieti cu cel putin 10 ani mai tineri decat noi dandu-se cu rolele si bicicletele si sa ii spionam prin obiectivul aparatului de fotografiat. Este velodromul pe care am mers de cateva ori cu varu-meu cu bicicleta. Noi mai facem d-astea, imi mai amintesc cum mergeam printr-un sat cu ulitele acoperite cu praf de ne intrau rotile pe sfert in drum. Si cum am baut apa de la un izvor si cum am planuit sa furam biciclete intr-o zi ca sa mergem pana la el la tara.
Nu am mai ajuns cu ocazia aia si poate ca nu o sa mai ajungem niciodata. Si asta ma intristeaza cumva. Numai ca sunt unele locuri unde sunt absolut sigura ca o sa mai ajung, si oameni cu care sigur ma voi mai intalni, iar cei mai multi dintre ei sunt chiar aici, with the pretty shoes. Si asta e unul dintre lucrurile care le face pe toate celalalte suportabile.
marți, 2 martie 2010
Draga de Roisin
Uite cum e ea, draguta de Roisin, imbracata de la Rozalb de Mura la prezentarile de la Londra.
foto de pe blogul dansei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
